Anunţul Angelei Merkel că va candida pentru un nou mandat de cancelar al Germaniei nu a surprins pe nimeni, însă este analizat pe larg nu numai în presa germană, ci şi în cea internaţională. „Merkel se prezintă în lupta electorală drept garanta securităţii” notează Handelsblatt, explicând că „în timp ce alţi amatori în ale politicii din întreaga lume câştigă puncte prin lozinci goale împotriva sistemului, Merkel vrea să câştige mizând pe sistem”. Frankfurter Allgemeine Zeitung constată că „într-un moment în care certitudinile politice din Europa şi America tind să dispară, iar populismul internaţional preia prin ucenici vrăjitori pârghiile puterii”, lunga experienţă a lui Merkel de „manager imperturbabil al crizelor” devine extrem de necesară. Va reuşi însă Merkel să devină o „nouă superwoman”, „ultima apărătoare a libertăţilor occidentale”? se întreabă cotidianul german. Ziarul spaniol El Mundo pare înclinat să răspundă „da” «Merkel este incontestabil cea mai bună opţiune pentru a ţine în frâu extrema dreapta în ţara sa. În plus, ea poate garanta nu numai puterea Europei, ci şi implementarea unei politici de dezvoltare economică şi de disciplină bugetară”. În replică, ediţia slovacă a ziarului Pravda se întreabă ce anume a făcut Merkel într-o serie de crize, cum ar fi campania Rusiei în Ucraina, pericolul unui Grexit, criza refugiaţilor, Brexitul şi ameninţarea terorismului Statului Islamic.
Şi dreapta franceză se pregăteşte pentru a lupta cu populismul. Fostul premier francez Francois Fillon s-a impus în mod surprinzător în prima rundă a alegerilor primare ale dreptei, propăvăduind un program economic revoluţionar menit să reducă rolul statului, notează Bloomberg, care avertizează că provocarea va fi să-i convingă pe alegătorii francezi că le va oferi cu adevărat o schimbare. „Propunerile lui Fillon nu sunt realiste”, contraatacă Alain Juppe, contracandidatul lui Fillon în turul al doilea pentru desemnarea candidatului dreptei, notează Le Figaro. Până atunci, marele învins al acestor alegeri primare, fostul preşedinte Nicolas Sarkozy, clasat pe locul al treilea, îi îndeamnă pe francezi să o respingă pe Marine Le Pen, lidera extremei stângi, spunând că „Franţa merită ceva mult mai bun decât cea mai proastă alegere posibilă”, scrie The Independent.
Pe plan european, ţările membre ale Grupului de la Vişegrad anunţă înfiinţarea unui centru de management al crizei migraţiei, informează Radio Poland. Reuniţi la Varşovia, reprezentanţii Poloniei, Slovaciei, Cehiei şi Ungariei au vorbit despre sprijinirea refugiaţilor în zone din afara Uniunii Europene, despre întărirea frontierelor externe ale UE şi despre dezvoltarea politicilor de întoarcere a refugiaţilor în ţările de origine, mai notează radioul polonez. Centrul va fi condus de Polonia şi va coordona acordarea de ajutor în tabere de refugiaţi din Iordania sau Liban şi pare a fi un fel de contrapropunere la sistemul cotelor obligatorii de repartizare a refugiaţilor impus de Comisia Europeană, pe care grupul de la Vişegrad l-a respins încă o dată astăzi, comentează publicaţia greacă Proto Thema. Ziarul polonez Gazeta Wyborcza avertizează însă că refuzul ţărilor grupului de la Vişegrad de a primi refugiaţi pe teritorul lor ar putea determina Comisia Europeană să le ofere acestor ţări bugete mai puţine generoase din fondurile europene în următorii ani.
„Ucraina marchează cea de-a treia aniversare a Euromaidanului” titrează Kyiv Post, citându-l pe preşedintele ucrainean Petro Poroşenko: „Revoluţia Demnităţii a pus capăt trecutului nostru ruso-sovietic şi perioadei post-sovietice, separând lumea noastră ucraineană şi europeană de lumea rusă”, a spus Poroşenko. În replică, Russia Today comentează că la trei ani de la revoluţie, Ucraina este o ţară sărăcită, cu o corupţie înfloritoare şi departe de visurile sale europene. „Ucraina a fost furată sistematic după ruperea de URSS” susţine şi Vladimir Putin într-un interviu pentru documentarul „Ucraina în flăcări”, realizat de regizorul american Oliver Stone, notează agenţia Tass. În cadrul aceluiaşi interviu preşedintele rus a explicat şi de ce Rusia reacţionează dur la extinderea NATO: „Ne îngrijorează practica adoptării deciziilor. Când o ţară devine membru al NATO, acesteia îi vine greu să se opună presiunilor din partea unei ţări-lider, precum SUA, şi atunci în acea ţară pot apărea cu uşurinţă de toate – şi sistem antirachetă, şi baze noi, iar în caz de necesitate şi noi sisteme de şoc”. „Nouă ce ne rămâne de făcut? Noi trebuie să luăm contramăsuri, mai exact să plasăm drept ţinte ale sistemelor noastre de rachete acele obiective, care, în opinia noastră, reprezintă o ameninţare” – a mai explicat Putin, citat de agenţia Tass. În ciuda poziţiei NATO conform căreia niciuna din recentele sale acţiuni, inclusiv de a instala prin rotaţie trupe în Europa de Est, nu are scopul de a ataca Rusia, „Kremlinul e decis să-şi sporească apărarea aeriană dacă Europa are scutul antirachetă” constată revista Newsweek.
(Agenţia de Presă RADOR – Carolina Ciulu)
