Preşedintele României vrea să schimbe percepția locuitorilor Moldovei cu privire la scopurile Bucureştiului în raport cu ţara lor.
„România nu este o ţară care are de gând să se bată sau să ocupe teritoriul Moldovei”, a declarat preşedintele Klaus Iohannis cu prilejul unui discurs rostit la Universitatea din Cluj-Napoca.
„România vrea să dea o mână de ajutor Moldovei, s-o ajute pe calea pro-europeană”, a spus conducătorul României, citat de agenţia Mediafax.
El subliniază că România este legată de Moldova prin istorie şi limbă, deci are dreptul să pretindă „relaţii speciale” cu ţara vecină.
În același timp, Iohannis consideră că este necesar să se schimbe percepția locuitorilor Moldovei cu privire la scopurile Bucureştiului în raport cu ţarea lor.
„Noi trebuie să sprijinim instituțiile statului moldovenesc, astfel încât acestea să devină mai eficiente, puternice și transparente. România va participa la economia moldovenească, dar nu va încerca s-o controleze”, a spus Iohannis. De asemenea, el a cerut extinderea investițiilor românești în economia Moldovei, în special în sectorul energetic.
NOTA IA REGNUM NOVOSTI: O mare parte din Basarabia constituie teritoriul actualei „Republici Moldova” în graniţele ei juridice. Partea de sud a Basarabiei se află în regiunea Odesa din Ucraina actuală. În secolele X-XI, Basarabia se afla în componenţa Vechiului Stat Rus, în secolele XII-XIII, făcea parte din cnezatul Galiţia-Volînia.
La mijlocul secolului al XIV-lea, Basarabia era o parte din cnezatul Moldova.
În a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Basarabia a ajuns sub jugul otoman şi a fost eliberată în anul 1812 de trupele ruseşti, iar prin Tratatul de Pace de la Bucureşti, încheiat între Rusia şi Imperiul Otoman în anul 1812, a intrat în componenţa Imperiului Rus.
Statul România a apărut ca urmare a deciziei Congresului de la Berlin în anul 1978 şi era format din cnezatele unite Valahia şi Moldova (fără Basarabia şi Bucovina).
În decembrie 1917, România a ocupat Basarabia, care nu i-a aparţinut niciodată. În anul 1940, Uniunea Sovietică şi-a luat înapoi Basarabia, care a fost alăturată Transnistriei, şi aşa s-a format Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, dezmembrată în anii 1990-1991.
Conform Constituţiei Republicii Moldova, limba de stat din această ţară este „limba moldovenească, pe baza grafiei latine”. În acelaşi timp, în toate instituţiile de învăţământ, de-a lungul întregii perioade în care Republica Moldova a fos independentă, se studiază disciplinele „Limba română” şi „Literatura română”, iar istoria, cu excepţia perioadei 2006-2011, se numeşte „Istoria românilor”. Limbile moldovenească şi românească reprezintă una şi aceeaşi limbă, în ciuda unor diferenţe regionale, care se reflectă inclusiv prin folosirea scrisului kirilik sau latin, însă problema identităţii este un marker politic pentru populaţia Republicii Moldova. Pe de altă parte, identitatea istorică românească a apărut după identitatea moldovenească.
Noţiunile de „români”, „popor român” şi „limbă română” sunt creaţia lingviştilor din Transilvania cu grafie latină, au fost inventate la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Scrisul moldovenesc există în kirilikă din secolul al XVI-lea.
La 31 august 1989, Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti a adoptat Legea privind statutul limbii de stat în RSSM şi Legea privind „revenirea” limbii moldoveneşti la grafia latină, în timp ce moldovenii din Transnistria au păstrat grafia kirilikă a limbii moldoveneşti.
Conform poziţiei oficiale actuale a României, poziţie împărtăşită şi de susţinătorii unionismului românesc, Moldova este „al doilea stat românesc”, moldovenii sunt „români”, limba moldovenească este „română”. Totodată, conform datelor oficiale ale recensământului din anul 2004, recunoscut de Biroul Naţional de Statistică din Moldova, s-au declarat români 2,2% din numărul locuitorilor ţării, moldoveni – 75,8%. Pe de altă parte, 78,4% din numărul moldovenilor au indicat ca limbă maternă limba moldovenească, iar 18,8% – româna.
Pe de altă parte, este artificială şi însăşi problema ridicată de Bucureşti, după care moldovenii şi ucrainenii ar fi „români”, pentru că identitatea românească a apărut din punct de vedere istoric după identitatea moldovenească. Pe de altă parte, formarea românilor ca naţie a avut loc pe nişte porţiuni de teritoriu din actuala Românie – în Valahia şi în Moldova, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea -, pe când Basarabia se afla deja în componenţa Imperiului Rus, iar Bucovina – în componeţa Austro-Ungariei. Cu toate acestea, faptul că a ocupat aceste teritorii în perioadele 1918-1940 şi 1941-1944 serveşte până în prezent pentru Bucureşti ca pretext să afirme că populaţia moldovenească din aceste teritorii ar fi alcătuită din „români” şi să pretindă, într-un fel sau altul, să îşi exercite influenţa şi prezenţa în regiune.
În conformitate cu legislaţia actuală a Republicii Moldova, care este încălcată practic permanent de autorităţi, limba rusă are un statut de limbă de comunicare internaţională. În Autonomia Găgăuză, rusa este limbă maternă pentru majoritatea absolută a populaţiei, iar alături de limba moldovenească şi de limba găgăuză, este una din limbile oficiale.
Conform studiului „Limba rusă în spaţiul post-sovietic: cercetare comparată a răspândirii ei” (martie 2009), studiu realizat de Grupul de cercetare „Zirkon”, în R. Moldova, limba rusă este considerată limbă maternă de 20% până la o treime din populaţie, preferă să vorbească ruseşte peste 40%, vorbesc ruseşte fluent peste 70%, se pot exprima în rusă peste 90%, înţeleg ruseşte peste 95%. Pe 1 martie 2011 s-au dat publicităţii rezultatele unui studiu sociologic, efectuat de Institutul CBS-AXA. Aceste rezultate atestă că aproximativ 62% din numărul locuitorilor Republicii Moldova vorbesc liber ruseşte şi scriu în limba rusă corect, 18% vorbesc ruseşte cursiv, dar scriu cu greşeli, 7% pot să se înţeleagă cu vorbitorii de limbă rusă, alţi 5% abia înţeleg rusa, dar nu pot vorbi, şi doar 1% nu o cunosc defel.
Pe de altă parte, conform datelor unui sondaj de opinie din mai 2010, realizat de autoritarul Barometru al opiniei publice din R. Moldova, peste jumătate din populaţia ţării – 54,1% – se pronunţă pentru acordarea statutului de a doua limbă de stat pentru limba rusă, în timp ce contra acestei idei s-au manifestat 38,8% din cei chestionaţi.
În prezent, potrivit sondajului „Barometrul de Opinie Publică”, pentru unirea cu România se pronunţă aproximativ 21% din populația Moldovei, circa 53% se proinunţă contra, iar restul au rămas indecişi.
Traducerea: Viorel Patrichi
REGNUM (Rusia), 22 noiembrie 2016
