FORBES (SUA), 28 noiembrie 2016 – În ultimii ani România a câştigat unele aplauze pentru îmbunătăţirile percepute aduse democraţiei sale. Anul acesta a reuşit să sară peste rânduri şi să depăşească Italia în Indicele Percepţiilor Corupţiei realizat de Transparency International, în vreme ce procurorul şef anticorupţie al ţării a fost decorat de Franţa cu Legiunea de Onoare.
Dar, în spatele acestor succese, prin peisajul jurnalistic al ţării bate un vânt rece, în condiţiile în care jurnaliştii, proprietarii de publicaţii independente şi cetăţenii se regăsesc din ce în ce mai mult în postura de obiect al unor presiuni uneori extreme.
Semnalele de avertisment începuseră deja să apară de câţiva ani. În 2013 premierul de la acea vreme, Victor Ponta, a propus încriminarea din nou a insultei şi calomniei ca parte a unei mai ample acţiuni de amendare a codului penal. În 2014 un reporter de la postul naţional Digi TV, Cristi Citre, a fost dat afară pentru că făcuse afirmaţii critice la adresa premierului Ponta – nu pe post, ci pe pagina sa personală de Facebook. Mulţi alţi jurnalişti s-au trezit la tribunal pentru diverse chestiuni aparent fără legătură cu profesia lor, dar mesajul primit era totuşi fără echivoc.
Apoi a urmat o serie de arestări de personalităţi şi inculpări grăbite ale celor mai mari proprietari de presă din ţară, între care Dan Voiculescu, proprietarul mai multor posturi TV şi ziare, inclusiv Jurnalul Naţional, Marcel Păcuraru, proprietarul pachetului majoritar la Realitatea TV, şi Adrian Sârbu, patronul grupului Mediafax şi al publicaţiei Ziarul Financiar, pe lângă alţii. De fapt, au rămas foarte puţini proprietari independenţi de presă care nu au fost târâţi în faţa tribunalului, de obicei pentru infracţiuni economice fără legătură cu jurnalismul.
Ultima victimă a acestei campanii silenţioase dar extrem de eficiente este cotidianul România Liberă, cea mai veche publicaţie a ţării, înfiinţată în 1877. Ziarul este dator faţă de unul dintre finanţatorii lui, compania de asigurări Astra, care se află sub controlul guvernului din februarie 2014. Deşi Astra era cândva cel mai mare şi de succes furnizor de servicii de asigurare din România, sub controlul statului ea a fost împinsă în administrare judiciară, târând şi ziarul odată cu ea.
Procesul nu a fost lipsit de controverse. De fapt, pe 31 octombrie parlamentul a votat suspendarea preşedintelui Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF), Mişu Negriţoiu, responsabil cu supravegherea decesului Astrei, ceea ce a dus la creşterea primelor de asigurare.
Dar pentru România Liberă măsura e posibil să fi venit mult prea târziu. În următoarele săptămâni sunt programate audieri privind insolvenţa, care este de aşteptat să ducă la declararea falimentului, reducând cu forţa la tăcere una dintre cele mai răspicate voci critice la adresa guvernului. Dar ei nu se vor duce la fund fără luptă. Pe 24 octombrie redactorii şi personalul României Libere au publicat o scrisoare deschisă care dă în parte vina pe firma globală de contabilitate KPMG, care, afirmă ei, a acţionat în tandem cu guvernul pentru a se ignora ofertele de stingere a datoriilor şi a se forţa falimentul ziarului.
„Suntem un ghimpe în coasta statului român pentru că expunem necontenit corupţia, despotismul şi incompetenţa din tot spectrul politic”, afirmă redactorul şef Sabin Orcan. „Soluţia lor este să ne naţionalizeze pentru a avea control asupra investigaţiilor noastre.”
Conform lui Orcan, firul problemelor ziarului poate fi urmărit înapoi până la fostul premier PSD Victor Ponta, care este acuzat că a iniţiat o nouă campanie împotriva României Libere în 2013, după ce ziarul atacase în mod repetat guvernul pentru incompetenţa şi corupţia lui. El a calificat ziarul într-un discurs din 2014 drept „maşinărie de propagandă”, lucru considerat a fi o aprobare pentru DNA pentru a acţiona. Deşi Ponta a demisionat în noiembrie 2015, noul preşedinte român Klaus Iohannis şi guvernul său tehnocrat condus de premierul Dacian Cioloş au aprobat tacit închiderea României Libere, din moment ce ziarul începuse să expună şi neajunsurile administraţiei lor. Între timp, se zvoneşte că Ponta va reveni în politică, în vreme ce criticii lui afirmă că reprimarea presei este doar un indiciu a ceea ce va urma.
România este şi întotdeauna a fost un mediu politic complicat în care interesele publice sunt dificil de deosebit de cele private, însă acest tipar îngrijorător de exercitare de presiuni economice şi legale asupra presei critice la adresa guvernului readuce în actualitate amintirea tulburătoare a fostei poliţii politice a lui Ceauşescu, Securitatea. Având în vedere ce am văzut întâmplându-se în Rusia, Ungaria şi multe alte ţări din regiune, acesta este un tipar care nu ar trebui ignorat.
Articol de Simon D. Wolfe (jurist la Blueprint for Free Speech, un ONG internaţional interesat de libertatea de exprimare, profesor invitat la Facultatea de Drept a Universităţii din Melbourne, asociat senior la firma internaţională de avocatură Amsterdam & Partners LLP, cu sedii la Londra şi Washington, D.C.)
Traducere: Andrei Suba
