Orientul Mijlociu rămâne un focar de conflicte, iar în Europa, tulburările sunt de altă natură, în ambele cazuri, consecinţele fiind însă deosebit de grave. E vorba despre un semnal de alarmă pe care presa internaţională pare să îl scoată în evidenţă.
„Armata irakiană a luat din nou cu asalt oraşul Mosul”, relatează cotidianul egiptean „Al-Ahram”. Acelaşi ziar precizează că, „potrivit şefilor armatei, luptele s-ar putea dovedi extrem de grele în vestul oraşului, dar în est, forţele Statului Islamic îşi consolidează poziţiile împotriva celor irakiene, care sunt sprijinite de bombardamentele unei coaliţii occidentale”. În Siria, „Ministerul de Externe a anunţat că ţara respinge orice armistiţiu încheiat cu vreo parte beligerantă atâta vreme cât grupările teroriste nu părăsesc zona”, subliniază cotidianul libanez „Al-Manar”. Într-o declaraţie a ministerului sirian, citată de „Al-Manar”, se subliniază că “atacurile criminale din Alep demonstrează o dată în plus natura teroristă a unor grupări armate pe care Occidentul continuă să le califice drept moderate”. Şi tot despre Siria, un articol din cotidianul american „The New York Times” ne atrage atenţia. Autorul articolului afirmă că „războiul civil din Siria a luat sfârşit, iar acum este timpul să se pună capăt luptelor”. Acelaşi autor mai adaugă că „preşedintele american ales, Donald Trump, şi-a anunţat intenţia de a coopera cu Rusia şi cu preşedintele Assad pentru ca Statul Islamic să fie înfrânt. Cu cât America va lua mai repede legătura cu Rusia, la modul ideal, înainte de învestitura din luna ianuarie, cu atât mai bine”, conchide articolul.
Rămânând pe plan militar, trebuie amintit că, în aceste zile, „miniştrii de externe ai ţărilor din cadrul NATO se întrunesc la Bruxelles pentru discuţii legate de cooperarea Statelor Unite şi Uniunii Europene, într-o vreme când ordinea paşnică este ameninţată pe căi inedite”, după cum a afirmat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, citat de publicaţia americană „Stars and Stripes”. Dar NATO nu este interesat doar de relaţiile dintre SUA şi UE. „Timpul”, un ziar din Republica Moldova, anunţă că, ieri, „președintele ţării, Nicolae Timofti, a înaintat parlamentului spre ratificare proiectul de lege cu privire la deschiderea unui birou de legătură al NATO la Chișinău”. „Este un plan căruia noul preşedinte ales, Igor Dodon, i se opune”, după cum aflăm de pe portalul EurActiv. Portalul precizează că, „la conferinţa sa de presă desfăşurată ieri, Dodon a acuzat autorităţile că au tergiversat alegerile în mod special ca să adopte mai repede o serie de proiecte”.
Scena politică europeană este însă cea care atrage cu osebire atenţia presei. În ziarul italian „Corriere della Sera”, „ministrul italian de interne, Angelino Alfano, liderul unui mic partid de stânga, crede că, în luna februare, italienii vor merge la vot”. Ziarul consideră semnificativ faptul că „ministrul italian a făcut această declaraţie după o întrevedere avută cu premierul demisionar, Matteo Renzi”. Şi tot referitor la Italia, ziarul britanic „The Guardian” are o dilemă şi titrează: „Adevărata problemă a Europei cu Italia: o poate guverna cineva?”. În opinia cotidianului britanic, „vidul de putere care a urma după plecarea lui Matteo Renzi reflectă o periculos de slăbită clasă politică şi o populaţie refractară la schimbare”.
Nici în Franţa, scena politică nu pare mai liniştită. „Hollande însărcinează guvernul să pregătească viitorul”, titrează cotidianul francez „Le Parisen”. „Misiunea pe care am încredinţat-o guvernului este aceea de a merge până la capăt, până în ultima zi, pentru a pregăti viitorul”, sublinia, ieri, preşedintele François Hollade, citat de acelaşi ziar. Dar tot un ziar francez, „Le Monde”, consideră că „premierul desemnat ieri, fostul ministru de interne Bernard Cazeneuve, va fi omul misiunilor dificile”. Ziarul crede însă că „Bernard Cazeneuve este o piesă importantă pe tabla de şah a lui Hollande”, fiind o „persoană discretă, căreia nu-i plac loviturile sub centură”.
Cât despre Brexit şi celelalte probleme europene, ziarul spaniol „ABC” consideră că „Europa poate rezista ieşirii britanice, dar nu şi mai multor viituri simultane, iar forma cea mai simplă de a repara nava este să o menţii retrasă în port şi nu lansată în larg”. Ziarul consideră că, pentru Europa, anul 2016 a fost un „an al paraliziei”. Cotidianul italian „La Repubblica” trage şi o concluzie: „De la David Cameron la François Hollande, de la Matteo Renzi la politicienii din ţările scandinave, pentru mulţi conducători europeni, anul 2016 a fost un an oribil: un an al decadenţei, al respingerii populare, al triunfului populiştilor, iar 2017 nu promite să fie mai bun”.
(Alexandru Danga, Agenţia de presă RADOR)
