Institutul Cultural Român de la Tel Aviv, în colaborare cu Asociația Scriitorilor Israelieni de Limbă Română, vă invită joi, 12 ianuarie 2017, ora 17:00 la o seară literară specială dedicată operei poetului național al României, Mihai Eminescu.
Evenimentul, în limba română, va avea loc la sediul ICR Tel Aviv şi se desfăşoară sub egida Zilei Culturii Naţionale.
Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.
Programul evenimentului:
Moderator și Introducere: G. Mosari, președintele Asociației Scriitorilor Israelieni de Limbă Română
Ștefan Mitroi, scriitor și jurnalist: „Mihai Eminescu, natura umană a poetului de geniu”, despre viața și personalitatea poetului român
Lansarea volumului ”Dulce ca pelinul” de Ștefan Mitroi (ediția 2016, Editura Rao)
Participă: Ștefan Mitroi, G.Mosari și alți scriitori israelieni de limbă română, membrii ai ASILR
Magdalena Brătescu: Prezentarea cărților ”O viață în întrebări și răspunsuri” (Editura Tracus Arte, 2016) și ”O vizită în Palestina” (Editura Familia, 2017) semnate de G. Mosar
Ștefan Mitroi: ”Obișnuim să spunem despre creatorii de geniu că sunt nemuritori. Doar că prezența lor fizică pe pământ este vremelnică. De ce? Pentru că e vorba de niște oameni. Om a fost și poetul Mihai Eminescu, unul care și-a încheiat existența biologică înainte de a împlini vârsta de 40 de ani. Dar ce fel de om a fost Eminescu? Care erau trăsăturile de bază ale personalității sale umane? Cum era, ca om, Mihai Eminescu? În ce măsură semăna omul Mihai Eminescu cu poetul Mihai Eminescu? În prezentarea de față, voi încerca să răspund la toate aceste întrebări, precum și la altele.”
Aprecieri critice despre volumul ”Dulce ca pelinul” :
„Dulce ca pelinul e tocmai lumea (…) satului risipit în ţărâna timpului, un sat în care «bucuriile se amânau continuu». Romanul acesta, cu «gust mai degrabă de cucută», dezgroapă vieţi fabuloase, mitice, de parcă scriitorul s ar fi născut nu lângă Alexandria, ci prin America de Sud (…) Ştefan Mitroi se dumică în personajele sale, ca şi când nu şi ar ajunge lui însuşi şi, năpădit de aleanuri năprasnice, zămisleşte un roman de referinţă al literaturii noastre. Cartea e un bocet prelung şi înfundat, la capătul căruia simţi în nări amăreala deşertăciunii. Ştefan Mitroi e propriul lui fântânar şi din fântâna lăuntrică aduce la noi o cronică de familie demnă de marea literatură romanescă a ţinutului moromeţian.“ (Marian Nazat)
” Arhitectura epică de roman fluviu, format din treizeci şi şapte de capitole şi trei „cărţi” – Căderea în cer, Ultimii şi Evanghelia după Ioana -, se îmbină fericit cu tentaţia genului dramatic – prin rânduiala marcată a rolurilor şi a dialogurilor în scene, fapt care „deconspiră” activitatea de dramaturg a autorului -, şi cu lirismul în stare pură aflat în însăşi inima acestei construcţii masive. Preainspirat din sine însuşi, din existenţa rurală originară a omenirii în general şi a societăţii româneşti în particular, ne-inspirat din lungul şir de iluştri predecesori, Ştefan Mitroi suprinde prin naturaleţea discursului, prin abundenţa lumilor pe care le poartă cu sine şi pe care le revarsă generos asupra unui cititor adesea (astăzi) incapabil să culeagă altfel, decât blazat, taina căreia îi este martor.” (Raluca Lazarovici)
