Primul muzeu național dedicat trufelor este situat în regiunea Navarra din Spania, în Metauten, un orășel pitoresc aflat la 11 km de Estella-Lizzara și la 55 de km de Pamplona.
Muzeul Trufei din Metauten, cu sediul într-o clădire modernă, prin diverse medii aduce vizitatorii mai aproape de lumea acestui aliment. Panouri multimedia interactive și emisiuni audiovizuale, vitrine și un magazin sunt cuprinse în acest ansamblu unic în care sunt așteptați turiștii.
Trufa este o ciupercă subterană care trăiește în asociere cu niște copaci, cum ar fi stejari, castani, aluni, fagi și nuci. Trufa neagră (Tuber melanosporum), cunoscută sub numele de „trufa neagră de Périgord”, „diamantul negru”, „perla neagră” sau „aurul negru”, foarte populară în Spania și Franța, are o aromă caracteristică, este un produs foarte apreciat în bucătăriile lumii și o resursă naturală pentru Sierra de Lóquiz. Muzeul oferă imagini ale acestui lanț muntos, cu formele sale impresionante de calcar erodate. Trufele negre de iarnă se recoltează din noiembrie până în februarie.
Trufele, alimente exotice, râvnite, sinonime cu luxul și cu lucrurile fine, au fost și sunt foarte apreciate în bucătărie, transformând un fel de mâncare simplu într-o delicatesă de lux. Trufele a fost cunoscute și apreciate încă din cele mai vechi timpuri. Primele utilizări ale trufelor au fost în anii 3000 î.Hr.. Anticii considerau că trufele au puteri magice. Ele au fost întrebuințate ca aliment și medicament. Egiptenii le-au consumat prăjite în aluat sau fierte și acoperite cu grăsime de gâscă, regii babilonieni le consumau învelite în papirus și fripte pe jar, iar grecii au organizat în secolul al IV-lea î. Hr., la Atena, o competiție de gătit trufe. De asemenea, vechii greci și romanii erau de părere că trufa are proprietăți terapeutice. Romanii le considerau afrodisiace puternice, iar împăratul Iulius Cezar era pasionat de gustul trufelor pe care le consuma zilnic. Autorul roman Apicius în cea mai veche carte de bucate din lume descrie mai multe feluri de preparare a trufelor. Plutarh considera că trufa „apare ca rezultat al fulgerului, apei și căldurii din pământ”, iar Cicero scria că trufele sunt „copiii pământului”.
În secolul al XVIII-lea, în Franța trufelor li se atribuiau puteri magice. Regele Francisc I le consuma frecvent la banchetele somptuoase, unde preparatele erau obligatoriu asezonate cu trufe, iar Ludovic al XIV-lea le consuma zilnic între diferite feluri de mâncare. Bucătarul regelui Ludovic al XIV-lea recomanda să se pregătească o tocană din trufe uscate sau crude (spălate, fierte în vin și condimentate cu sare și piper) care să fie servită cu pește sau cu carne prăjită. În anul 1711, botaniștii francezi au justificat atribuirea trufei clasei de ciuperci.
În Principatele Romane, trufele apar în prima carte românească de bucate, intitulată: „ 200 de bucate cercate, prăjituri și alte trebi gospodărești”, scrisă de Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi și tipărită în anul 1841, la Iași.
Trufele apar spontan, dar sunt și cultivate, prin plantarea unor puieți cu spori de trufă la rădăcină. Prima cercetare dedicată culturii trufelor a fost comandată de Ludovic al XIV-lea al Franței. Trufele devin în secolul al XIX-lea o ramură importantă a agriculturii în Franța. Astăzi, peste 80% din trufele produse în Franța sunt din culturile specializate. De asemenea, trufele se mai cultivă în Spania, Italia, Marea Britanie, Germania, Croația, Slovenia, România, dar și în China, India, Statele Unite ale Americii, Chile sau Australia. În lume se cunosc 70 de tipuri de trufe, 32 dintre ele se găsesc în Europa.
Revenind la muzeu, una dintre atracțiile expoziției permanente este arborele care oferă informații cu privire la căutarea și colectarea acestei ciuperci. O prezentare audiovizuală numită „În căutarea trufei” se referă la aceeași temă. Muzeul are, de asemenea, un ecran în care prezintă ciclul biologic al trufei.
Muzeul Trufelor din Metauten Navarra dispune de o zonă de degustare și un magazin de unde turiștii pot cumpăra trufe și diverse preparate din ele.
Trufele se consumă crude – rase sau tăiate în felii subțiri, servite la carnea la grătar, pui, ravioli sau risotto – sau fierte, ca fel de mâncare principal, presărate cu parmezan și stropite cu suc de lămâie. De asemenea, se poate prepara un sos din trufe cu unt, smântână, usturoi, anșoa, care se toarnă peste spaghete sau legume. Trufele apar în rețete cu carne de pui, carne tocată, preparate din ouă sau salate.
Ada Ionescu – RADOR
