Luni, 23 ianuarie 2017, la ora 23.05, la Radio România Actualități, Teatrul Național Radiofonic vă invită să ascultați, în premieră absolută, ”Şase schiţe umoristice” de Costin Tuchilă. Regia artistică: Vasile Manta. În distribuţie: Virgil Ogăşanu, Eugen Cristea, Mircea Constantinescu, Adriana Trandafir, Alexandru Georgescu, Liliana Pană, Ştefan Velniciuc, Daniela Ioniţă-Marcu, Ioana Calotă, Oana Răsuceanu, Cristian Simion. Regia de studio: Janina Dicu. Regia de montaj: Mirela Anton şi Radu Verdeş. Coloana sonoră: Vasile Manta.
Avanpremiera cu public a spectacolului va avea loc luni, 23 ianuarie 2017, la ora 11.00, la Hotel Ramada Majestic din București (Calea Victoriei, nr. 38–40). Intrarea este liberă.
Cele șase schițe umoristice (”Nu mă ocup eu!”, ”Criticul Parpalac”, ”Dialog contemporan”, ”Ciobolanu”, ”Multilateral și postmodern”, ”Implementarea reformei”) satirizează prin personaje care pot sintetiza tot atâtea tipologii comportamentale, nepăsarea, birocrația, formele fără fond, incultura, agramatismul, mitocănia, cinismul, ipocrizia, mimarea reformei, absurdul, kitschul etc. Ele au unitate la nivel tematic și mai ales stilistic. Scrise cu vervă, schițele umoristice ale lui Costin Tuchilă sunt interpretate de o echipă excepțională de actori, în viziunea artistică de maestru a regizorului Vasile Manta.
Unele dintre aceste scenete au la bază proza satirică a autorului, publicată în volumele ”Punctul pe cuvânt” (I, 2001; II, 2003) și ”Tratat despre macaze” (2011).
”[….] Care sunt «temele» lui [din «Punctul pe cuvânt», vol. I, București, Editura Viitorul Românesc, 2001, n.n.]? Într-o «mărturisire» preliminară, Costin Tuchilă menţionează că l-au tentat «tipuri de comportamente morale şi sociale», «atitudini» la care, prinşi în sorbul năucitor al finelui de mileniu, nu prea aveam răgaz de a medita. Dacă citim însă atent, tipurile nu sunt recente, ci, dimpotrivă, clasice. […]
Sunt însă şi cazuri în care pictorul e mai puternic decât criticul deghizat în publicist. Câteva texte par a fi «cópii de pe natură» în descendenţa celor inaugurate la noi de Iacob Negruzzi. […] Mărturisesc că îndeosebi tabletele de acest fel dau farmecul «trăitului» unei cărţi fascinate de taxonomia morală. Când se supără în «priză directă», eseistul câştigă în dezinvoltură şi, firesc, pune accentele pe cuvinte mai apăsat, distinge mai bine kitschul drapat sub aparenţe onorabile, adică moftul. A doua secţiune a cărţii se şi intitulează, caragialian, «Mofturi». […]
«Punctul pe cuvânt» relevă vitalitatea acestuia chiar şi la o vârstă centenară. În plină civilizaţie multimedia, rămânem dureros de constanţi, caragializând sub veşnicele bolţi. Guţişor, «eroul» unui «moft» savuros, coboară direct din «Bùbico…», semn că sub mantia lui Caragiale şi un eseist de azi se poate simţi la largul său.” – Ioan Adam, ”Zidul şi litera”, eseuri de critică şi istorie literară, Bucureşti, Editura Adam, 2004, p. 145–148.
„[…] spre a nu mai lungi vorba, haideți să punem punctul pe… Y!: în «Tratat despre macaze» autorul ne vorbește despre… cum se vorbește, mai nou și mai nou, pe mondenește. Adică în lumea cu pretenții, cu fițe și cu ifose, dar nu doar în lumea cluburilor specializate, cât mai ales în aia «care dă bine pe sticlă». […]
Rând pe rând, cu răbdare și aplecare, Costin Tuchilă adună ca într-un insectar «piese grele», piese de colecție și face o admirabilă exegeză a noilor locuri comune, de fapt, se va vedea mai la urmă, a noilor stereotipii mentale care copleșesc și supun cerebelul nostru individual și colectiv. […]” – Șerban Cionoff, ”Haideți să mai vorbim discuții”, Revista VIP, 13 martie 2013.
”Costin Tuchilă este un autor care practică un umor de o factură cu totul aparte în peisajul scrierilor acestor vremuri. Nu știi unde să-l încadrezi; poate să-l încadrezi într-o viitoare școală de umor Costin Tuchilă.” – Eugen Cristea.
RADOR (19 ianuarie 2017)
