Wolf Dietrich Heim, reprezentantul special al președintelui OSCE, a declarat vineri, 20 ianuarie, la o conferință de presă, că speră în progresul negocierilor privind reglementarea transnistreană.
În cadrul negocierilor privind reglementarea conflictului transnistrean în formatul „5 + 2”, participă Chișinăul și Tiraspolul, ca părți implicate în conflict, Rusia, Ucraina și OSCE, ca mediatori, UE și SUA, în calitate de observatori.
Ultima rundă de negocieri în acest format, după o întrerupere de doi ani, a avut loc la începutul lunii iunie 2016, la Berlin.
Făcând rezumatul primei sale vizite în Republica Moldova, Wolf Dietrich Heim s-a declarat că optimist după discuțiile cu reprezentanții Chișinăului și Tiraspolului. „Sper că vom vedea progrese în lunile următoare pentru a se ajunge la soluții pentru păstrarea suveranității și integrității teritoriale a Moldovei în frontierele recunoscute, cu un statut special pentru Transnistria”, a spus el.
Întrebat când va avea loc următoarea reuniune în formatul „5 + 2”, Heim evitat un răspuns direct. „Sunt încrezător că vom organiza o reuniune în formatul” 5 + 2 „. Dar, în acest stadiu, este dificil de spus când vom considera că a venit timpul (pentru negocieri – ed.) corespunzător,” a spus el.
„În ceea ce privește aspectele negocierilor, suntem în prezent în faza de elaborare a ordinei de zi. Ne vom concentra pe problemele care au fost incluse în protocolul de la Berlin.” a spus Heim, adăugând că, printre altele, se vor concentra asupra problemelor economice. El crede că, „pentru derularea negocierilor în formatul „5 + 2″, s-au dezvoltat condiții mai bune decât în anii anteriori.”
„Noi considerăm că există foarte mulţi factori favorabili, care pot ajuta la evoluţia procesului”, a declarat reprezentantul special al președintelui OSCE.
În Transnistria, 60% din populaţie îl reprezintă ruşii şi ucrainenii.
(După cum arată datele recensământului din 2004, realizat de autorităţile controlate de Igor Smirnov în anul 2004 – date pe care nu le putem deci considera obiective – în Transnistria, erau 555.347 locuitori, incluzând şi municipiul Tighina, controlat de secesioniştii ruso-ucraineni. Distribuţia etnică era atunci următoarea:
Grup etnic Populaţie % din total
Est-romanici declarați moldoveni 177.63 31,99%
Est-romanici declarați Români 253 0,05%
Ruși 168.678 30,37%
Ucraineni 160.069 28,82%
Bulgari 13.858 2,50%
Găgăuzi 4.096 0,74%
Belaruși 3.811 0,69%
Germani 2.071 0,37%
Polonezi 1.791 0,32%
Evrei 1.259 0,23%
Țigani 507 0,09%
Alții/nedeclaraţi 21.752 3,91%
Evident, realitatea demografică nu mai este aceeaşi. Mulţi ruşi au emigrat, mai ales cei care au lucrat în armată, în serviciile secrete şi la miliţie. Românii/moldoveni, care locuiesc preponderent în sate, au rămas fiindcă nu mai au unde pleca. După războiul din 1992 contra Rusiei, ai au fost supuşi unui regim teribil de represiune. Ei nu au nici dreptul elementar să vorbească limba maternă. Puţinele şcoli de limbă română au fost închise sau supuse unui regim demenţial de discriminare. Nu există presă în limba română. România nu a fost admisă la negocierile pentru reglementarea conflictului din Transnistria şi nici nu a insistat să participe, deşi acolo mulţi au cetăţenia română. Teodor Meleşcanu, noul ministru de Externe al României, a promis că va participa şi ţara noastră la acest proces, aşa cum ar fi normal. În februarie 2007, autoritățile separatiste au distrus și profanat cimitirul Dragalina din Tighina (cunoscut drept Cimitirul Românesc). Autoritățile separatiste nu au exhumat cadavrele; au îndepărtat doar crucile și au nivelat pământul cu buldozerele. Conform Deutsche Welle, autoritățile separatiste au anunțat că vor construi un „monument al soldatului eliberator rus”, iar crucile din piatră vor fi încărcate și duse pe un poligon militar, unde vor fi fărâmițate cu explozibil, iar, ulterior, bucățile de piatră vor fi folosite, în combinație cu asfaltul, la reparația drumurilor din oraș. 319 militari români identificați, 14 neidentificați și 13 prizonieri sovietici erau înmormântați aici. Cine va ridica asemenea probleme grave în formatul de negocieri „5 + 2”? Evident că nimeni – nota red. VP).
Transnistria a încercat să iasă din componenţa Moldovei înainte de prăbuşirea Uniunii Sovietice, temându-se că, pe valul naţionalismului, Moldova se va alipi la România. În anul 1992, după o tentativă nereuşită a autorităţilor din Moldova de a rezolva problema cu forţa, Transnistria a devenit practic un teritoriu care nu se mai află sub controlul Chişinăului.
(În cei peste 25 de ani, Transnistria nu a plătit gazele trimise de Rusia, în valoare de peste 6,5 miliarde de dolari. Moscova aruncă toată această datorie în capul Chişinăului fiindcă Rusia consideră că Transnistria se află sub jurisdicţia Republicii Moldova numai atunci când îi convine. La ultima întâlnire de la Kremlin, Igor Dodon a acceptat în faţa lui Putin că această datorie enormă este a Republicii Moldova. Timp de 27 de ani, transnistrenii au exportat produsele lor în Rusia şi în Uniunea Europeană, dar nu au plătit către Chişinău nicio copeică impozit sau pentru gazele consumate – nota red. VP). (www.ria.ru – 20 ianuarie)/vpatrichi/sdm2
RIA NOVOSTI (20 ianuarie)
