Nicolae Breban – 83
Muzeul Național al Literaturii Române urează prozatorului Nicolae Breban, autor al unora dintre cele mai importante romane care au marcat în mod esențial istoria literară postbelică și contemporană, dintre care amintim Francisca, În absența stăpânilor, Animale bolnave, Îngerul de ghips, Bunavestire, Drumul la zid, Jiquidi, un călduros la mulți ani, putere de scriere și inspirație pentru volume care să contribuie pe mai departe la configurarea canonului literar românesc.
Nicolae BREBAN s-a născut la 1 februarie 1934, la Baia Mare, impunându-se încă din prima jumătate a anilor ʼ60 în literatura română ca romancier cu un debut semnificativ, Francisca (1965), roman recunoscut de critica literară a momentului, premiat și reeditat în mai multe ediții. Urmează romanele de maturitate, care îl vor impune printre cei mai importanți romancieri ai primei generații de prozatori lansați după cel de-al doilea război mondial: În absența stăpânilor (1966), Animale bolnave (1968), considerat, analizat, discutat, interpretat ca reprezentând capodopera autorului, Îngerul de ghips (1973), Bunavestire (1977, roman întârziat de cenzură conform mărturiilor literare), Don Juan (1981), Drumul la zid (1984). În perioada 1986-1989, locuiește la Paris, fiind asociat cu exilul literar românesc și apropiat scriitorului Dumitru Țepeneag, urmând a reveni în țară la numai câteva luni de la căderea regimului comunist, unde relansează la scurt timp revista Contemporanul. Ideea europeană. De-a lungul perioadei contemporane, autorul își continuă activitatea de prozator, dar publică și versuri, teatru, articole și eseuri sau scrieri cu caracter memorialistic: Pândă și seducție (1991), Elegii parisiene (1992, versuri), O utopie tangibilă. Convorbiri cu Nicolae Breban (1994), Confesiuni violente (1994), Amfitrion (1994), Riscul în cultură (1997), Teatru (1998), Sensul vieții (2004), Jiquidi (2007), Trădarea criticii (2009), Profeții despre prezent. Elogiul morții (2009), Singura cale (2011). Nicolae Breban devine membru corespondent al Academiei Române la 24 octombrie 1997 și este membru titular al acesteia din 14 ianuarie 2009.
