www.rador.ro vă propune pentru luna februarie o călătorie în lumea puţin cunoscută a diplomaţiei.
După alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, în ianuarie 1859, ca Domn al Principatelor Unite, printre măsurile de modernizare a statului s-a înscris şi organizarea Ministerului Afacerilor Externe. Astfel, prin Decretul Domnesc nr. 168 din 27 iulie 1862 semnat de Alexandru Ioan Cuza, s-a înfiinţat Departamentul Trebilor Străine şi de Stat cu următoarele secţii: Cancelarie, Afaceri Consulare, Politic, Contencios, Publicaţii Oficiale. La început, corpul diplomatic a fost format mai ales din personalităţi care, prin contacte personale şi de familie în lumea diplomatică şi politică europeană, puteau face cunoscute dezideratele românilor. Politica externă, susţinută de un corp diplomatic profesionalizat, după model occidental, a oferit mijloacele politice de care factorii de decizie de la Bucureşti au avut nevoie pentru a pune în practică şi a susţine interesele generale ale societăţii româneşti. La sfârşitul sec XIX şi începutul sec XX principalul obiectiv al diplomaţiei române a fost unirea tuturor regiunilor locuite de români şi realizarea României Mari. În perioada interbelică principalul obiectivul al politicii externe române a fost recunoaşterea de către toţi vecinii a frontierelor României Mari. În aceste demersuri un rol covârşitor la avut Nicolae Titulescu. În tratativelele sale, Nicolae Titulescu a încercat o apropiere de Uniunea Sovietică pentru a obţine recunoşterea apartenenţei Basarabiei la statul român. Datorită eforturilor depuse de Titulescu, în textul viitorului tratat româno-sovietic, parafat la 21 iulie 1936, de el şi de omologul său sovietic, Maxim Litvinov, partea sovietică a admis ca linie de demarcaţie între România şi Uniunea Sovietică să fie Nistrul. Dar, înlăturarea lui Titulescu din fruntea Ministerului de Externe român şi de la Societatea Naţiunilor a însemnat întreruperea tratativelor cu Uniunea Sovietică şi apropierea de Germania. Începând cu anul 1943 unii diplomaţi români, sub infuienţa lui Iuliu Maniu şi Gheorghe Brătianu au început tatonări cu puterile aliate pentru scoatetea României din război şi pentru evitarea comunizării României. Ocuparea României de către trupele sovietice şi acordurile aliaţior de la Ialta au pecetluit soarta României pentru deceniile care au urmat. La 6 noiembrie 1947, gruparea PNL-Tătărăscu a fost eliminată din guvern, iar ministru al Afacerilor Străine a devenit Ana Pauker, secretară a Comitetului Central a Partidului Comunist Român. Prin această acţiune comuniştii au acaparat întreaga putere. România a devenit un stat satelit al URSS, fiind impus modelul sovietic de socialism. În primii ani ai puterii comuniste, guvernul de la Bucureşti s-a afirmat ca unul dintre cei mai docili sateliţi ai Uniunii Sovietice, factorul sovietic fiind determinant în formularea oricăror demersuri de politică externă. Treptat, după 1956, conducătorii Partidului Comunist Român au început să se distanţeze de linia trasată de Uniunea Sovietică. Deschiderea către Occident a fost graduală şi s-a realizat sub forma schimburilor culturale şi ştiinţifice cu trei dintre partenerii tradiţionali ai României: Franţa, Marea Britanie, SUA. Apoi, România a fost primul stat socialist care a recunoscut RFG. În acelaşi timp diplomaţia română a realizat o apropiere de China. Prin acţiunile sale de promovare a unei politici externe proprii, conducerea de la Bucureşti a urmărit distanţarea şi nu ruptura de Moscova. România a continuat să rămână membră a Tratatului de la Varşovia şi a CAER. Eforturile conducerii comuniste de la Bucureşti au avut ca rezultat creşterea interesului occidental pentru acţiunile sale. Toate acţiunile române de politică externă (recunoaşterea Independenţei României, realizarea României Mari, 23 august 1944, distanţarea de politica sovietică, etc.) au fost realizate cu profesionalism de un corp diplomatic de elită.
Aceste poveşti reale, pline de dramatism, emoţie, suspans vă sunt oferite în luna februarie din Arhiva de istorie orală – Radio România. Veţi putea citi câteva dintre mărturiile unor diplomaţi care au vorbit sincer, direct despre pagini din istoria României. Doar pe www.rador.ro
