După instalarea guverului condus de Petru Groza, în România lucrurile încep să se schimbe. Comuniştii, treptat, încep să se înfiltreze în toate structurile statului. Printre primele instituţii vizate de către comunişti a fost Ministerul de Externe. S-a creeat un sindicat şi o organizaţie PCR. Vechii diplomaţi din Ministerul de Externe au început să fie marginalizaţi. Înlocuirea vechilor diplomaţi a avut loc la 8 noiembrie 1947 când întregul personal al Ministerului de Externe a fost concediat şi înlocuit cu elemente comuniste. Un martor al acestor schimbări a fost Romul Cordescu.
“După 23 august 1944 la Ministerul de Externe toţi erau fericiţi că s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Camil Demetrescu [director adjunct al Cabinetului Ministrului şi Cifrului], şeful meu, a deschis uşa, şi-mi zice: ,,Pleci la Moscova!” Mie când mi-a spus ,,Pleci la Moscova!” mi-a căzut toată clădirea în cap. Că mi-a fost frică! Asta a fost prima reacţie. ,,Cum adică, plec la Moscova!?” ,,Păi, pleci ca secretar de legaţie.” Secretariatul era compus din Gusi, consilier de legaţie, un coleg de al meu, Georgescu, şi eu. La întoarcere la Bucureşti am fost primiţi cu mare alai, la aeroport. Activitatea mea la Moscova nu a contat la dosar. Am continuat să lucrez la Ministerul de Externe până în 8 noiembrie 1947. Atmosfera era alta, lucrurile începeau să se schimbe. S-a înfiinţat un sindicat pe care îl conducea mecanicul… nu mai ştiu cum îl chema… Acum aveam la minister un ofiţer sovietic, un locotenent major, Goldmayer îl chema. Care ştia perfect româneşte. Era simpatic, dealtfel! Şi care venea să stea de vorbă cu noi, el de fapt venea să vadă care este atmosfera, dar noi nu ştiam de lucrul ăsta atunci. Şi-mi aduc aminte că la un moment dat stă de vorbă cu noi, şi face următoarea afirmaţie: ,,Basarabia, pământ sovietic”! Şi eu nu am de lucru şi răspund: ,,Pardon, domnule locotenent, Basarabia nu este pământ sovietic astăzi! Basarabia este pământ al Sovietelor”! ,,A, da? Ai dreptate.”…. Asta s-a notat.
Pe 7 noiembrie [1947], ne-am dus toţi la defilare Îmi aduc aminte că ataşaţii de legaţie eram prezenţi acolo. După ce a defilat armata, ,,partidul şi poporul” noi, cei de la Ministerul de Externe, am fost dirijaţi spre Kiseleff şi ni s-a spus că atunci când ajungem în faţa Legaţiei sovietice să salutăm cu pumnul strâns. Şi mi-am spus: ,,Ce fac?” Şi am hotărât să salut cu pumnul strâns! Aveam haină de piele, de la Mociorniţa şi mi-am băgat mâinile în buzunar şi am zis că atunci când ajung în faţa Legaţiei sovietice voi saluta cu pumnul strâns. Şi când am ajuns în faţa Legaţiei şi am vrut să scot mâna din buzunar, n-am putut! N-am putut! A doua zi, pe 8 noiembrie, împreună cu colegii mei, am fost dat afară din Ministerul de Externe.”
[Arhiva de istorie orală – Radio România. Interniu realizat de Mariana Conovici, 2002]
