De câteva zile sunt dezbateri interesante în presă despre efectele juridice ale deciziei nr. 405/15. 07. 2016 a Curţii Constituţionale prin care s-a constatat că dispozițiile art.297 alin.1 din Codul penal, care reglementează infracțiunea de abuz în serviciu, sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „indeplinește în mod defectuos” din cuprinsul acesteia se înțelege „indeplineste prin incalcarea legii”. Articolul 147 aliniatul 1 din Constituţie prevede că: „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.” După cum se ştie Parlamentul nu a pus în acord textul legii cu decizia Curţii Constituţionale, iar noua reglementare a Guvernului Grindeanu prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 13 din 31. 01. 2017 a fost abrogată la presiunea demonstranţilor. Ca urmare a acestei situaţii, curţile de apel din Alba Iulia şi din Cluj au achitat mai mulţi inculpaţi acuzaţi de abuz în serviciu, susţinând că faţă de aceștia fapta a fost dezincriminată, pentru că abuzul de care sunt acuzaţi, a fost prevăzut de o normă juridică inferioară faţă de lege, iar Curţea Constituţională a condiţionat constituţionalitatea acestui articol de încălcarea unei legi.
Interpretările juriştilor sunt diferite pe această temă. Unii dintre aceștia – cum ar fi judecătorul Cristi Dănileţ, membru al CSM – susţin că infracţiunea de abuz în serviciu nu ar fi fost dezincriminată, articolul 297 din Codul penal referitor la abuzul în serviciu există în continuare. Curtea a dat doar o interpretare a textului „îndeplineşte în mod defectuos” în sensul că „îndeplineşte prin încălcarea legii”. În esenţă deci nu este vorba despre neconstituţionalitate, ci doar despre aplicarea unei decizii de interpretare a Curţii Constituţionale. Alţii în schimb – de exemplu profesorul de drept Dr. Gheorghe Iancu, fost avocat al poporului – consideră că fapta prevăzută de art. 297 a fost dezincriminată, întrucât Curtea a constatat neconstituţionalitatea acesteia.
În opinia mea, rădăcina acestei dispute este formularea eronată dată de Curtea Constituţională în Decizia 405/2016. Din textul citat reiese că judecătorii Curţii Constituționale ar fi emis o normă de interpretare obligatorie a legii. Or, potrivit art. 2, alin. 3 din Legea nr. 42/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.” Mai mult, art. 11 din aceeaşi lege enumeră atribuţiile Curţii Constituţionale şi printre acestea nu este prevazută posibilitatea de a da interpretarea obligatorie a unei legi, sau a unui articol de lege. Curtea nici nu putea să aibă o astfel de competenţă, din moment ce doar parlamentul, ca unic for legiuitor (art. 61 din Constituţie) poate să emită acte normative de interpretare obligatorie. În această situaţie, decizia Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 297 Cod penal nu poate fi interpretată decât ca un verdict asupra constituţionalităţii sau neconstitualităţii textului respectiv. Este evident că din moment ce Curtea s-a pronunţat admiţând excepţia de neconstituţionalitate şi a criticat din punct de vedere constituţional textul, este vorba despre o decizie prin care constată neconstituţionalitea articolului menţionat din Codul penal.
În consecinţă, putem aprecia că în prezent, abuzul în serviciu este dezincriminat, până în momentul în care Parlamentul printr-o lege, sau Guvernul printr-o altă ordonanţă sau ordonanţă de urgenţă, reincriminează această faptă.
Autor: Székely Ervin
