PORTRET: Elisabeth Taylor – cea mai răsfăţată actriţă de la Hollywood

O viaţă trăită cu pasiune şi dăruire

Dame Elizabeth Rosemond Taylor, pe numele ei complet, s-a născut la 27 februarie 1932, în Hampstead, un cartier al bogaţilor din Londra, din părinţi americani originari din Kansas City, SUA. Mama sa, Sara Sothern, fostă actriţă pentru o scurtă perioadă, şi tatăl ei, Francis Lenn Taylor, erau comercianţi de artă, în St. Louis, Missouri, şi se mutaseră la Londra pentru a-şi deschide o galerie de artă.

Prin naştere a primit automat cetăţenia britanică, iar la vârsta de trei ani ia primele lecţii de dans clasic.

La vârsta de 7 ani, după izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, părinţii săi se întorc în SUA, la Los Angeles, unde locuia familia mamei sale, Sara, pentru a evita necazurile iminente ce aveau să se abată asupra Europei.

Mama sa a jucat un rol esenţial în cariera viitoarei actriţe, începând cu lecţiile de canto, dans şi echitaţie pe care le-a luat fiica sa, şi continuând cu frecventarea locurilor de întâlnire ale personalităţilor cinematografiei de la Hollywood, unde Elisabeth descoperă magia acestei lumi fascinante.

Cu prilejul unei astfel de vizite, familia Taylor face cunoştinţă cu o bogătaşă englezoaică logodită cu acţionarul majoritar al casei de filme Universal Pictures, care impresionată de chipul fetiţei de doar nouă ani, cu ochii de nuanţă violet, îi înlesneşte copilei obţinerea unui contract pe şase luni cu J. Cheever Cowdin, producătorul casei de filme, care avea să-i deschidă celei mici drumul spre o carieră artistică impresionantă.

Acest prim contract îi asigura copilei un venit de 100 de dolari pe săptămână şi i-a adus primul rol, în anul 1941, în filmul „There’s One Born Every Minute”, prestaţia ei nefiind însă convingătoare.

După această nereuşită, mama ei nu abandonează ideea de a-i oferi fiicei o carieră strălucitoare, obţinând dreptul ca Elisabeth să participe la un casting pentru un rol oferit de studiourile Metro-Goldwyn-Mayer, aventura culminând cu rolul Priscilla din pelicula „Lassie Come Home”, produsă în anul 1943. De această dată, tânăra este convingătoare, iar aprecierile criticilor au fost dintre cele mai măgulitoare, studiourile MGM propunându-i actriţei un contract pe un an.

În anul 1944 a urmat apariţia alături de personalităţi de prim rang ale lumii filmului, precum Orson Welles, Joan Fontaine şi Irene Dunne, în producţiile „Jane Eyre” şi „The White Cliffs of Dover”, apoi primeşte primul ei mare rol în filmul „National Velvet”, în care l-a avut partener pe unul din copiii-vedetă de la Hollywood, Mickey Rooney. Rolul din acest film, care presupunea mai multe momente de hipism, i-a adus dureri de spate care aveau să o chinuie tot timpul vieţii, în urma unor căzături de pe cal. Însă, cu toate sacrificiile, filmul a fost din nou foarte apreciat, a transformat-o peste noapte în star la numai 13 ani, iar MGM îi propune un contract pe durată nelimitată.

În această perioadă studiază, alături de alţi copii-vedetă de la Hollywood, la Little Red School, absolvind în anul 1950.

A urmat rolul din „Courage of Lassie” (1946), în care a jucat rolul principal şi a devenit una dintre „Cele patru fiice ale doctorului March”, poziţie în care a dovedit mult umor în rolul tinerei Amy.

De la vârsta de 16 ani a început să joace roluri de femeie fatală atât în drame, cât şi în comedii romantice, cele mai importante roluri ale sale rămânând cele din „Cui i-e frică de Virginia Woolf”, „Butterfield 8″, ambele răsplătite cu câte un Oscar, „Pisica pe acoperişul fierbinte” şi, desigur, „Cleopatra”. A avut colaborări cu monştri sacri ai lumii filmului de la Hollywood, precum Mary Astor, Wallace Beery şi Greer Garson, a lucrat alături de Jack Conway şi Richard Thorpe, în comedii de familie, de Montgomery Cliff, James Dean şi Rock Hudson, Elisabeth arătând, din adolescenţă, o maturizare timpurie.

În anul 1950 joacă în comedia „Father of the Bride”, de Vincente Minnelli, iar în anul următor primeşte un nou rol în continuarea „A Place in the Sun”, în regia lui George Stevens.

În 1956 se află în distribuţia filmului „Giant”, regizat de acelaşi George Stevens, iar în 1958 joacă în „Cat on a Hot Tin Roof”, în acest an, la vârsta de 26 de ani, având deja la activ roluri în 28 de filme şi trei nominalizări la Oscar.

În 1959 se află pe afişul producţiei „Suddenly, Last Summer”, apoi rolurile amintite deja, din „Butterfield 8” (1960) şi „Cui îi e frică de Virginia Woolf?” (1966) îi aduc cele două premii Oscar pentru “Cea mai bună actriţă”. Elisabeth a impresionat şi prin prestaţia din filmul „Cleopatra”, realizat în anul 1963, cel mai scump film realizat până în acel moment, un rol care îi aduce actriţei un onorariu generos de 1 milion de dolari.

Trebuie spus că în producţia care i-a adus cel de-al doilea Oscar a jucat alături de cel care îi era soţ, marele Richard Burton, iar focurile de artificii ale unei iubiri pasionale alternau cu cele mai teribile manifestări de ură, adică exat ccea ce spun biografii că a caracterizat şi relaţia personală a celor doi.

În mod ciudat, în plin elan artistic, la finalul anilor ’60, cariera sa intră într-un puternic regres, şi din cauza deselor probleme de sănătate.

Palmaresul său este impresionant şi include, pe lângă cele două Oscaruri, alte 37 de premii şi nu mai puţin de 16 nominalizari la diverse festivaluri de profil. Printre acestea, în anul 1992 a primit premiul Oscar umanitar Jean Herscholt pentru lupta sa împotriva SIDA, în anul următor a primit un premiu pentru întraga carieră din partea Institutului American de Film, iar în anul 1997 a primit acelaşi premiu din partea “Societăţii actorilor de film” din SUA. În anul 1999, acelaşi American Film Institute a inclus-o pe Elizabeth Taylor, pe poziţia a şaptea în topul 100 al celor mai mari actriţe din toate timpurile.

Însă Liz Taylor avea să fie celebră nu doar pentru talentul artistic, frumuseţea ei răpitoare aducându-i şi renumele de mare devoratoare de bărbaţi, aceasta însemnând nu mai puţin de şapte soţi şi opt căsnicii, patru copii, nouă nepoţi, şi alte nenumărate relaţii şi aventuri, o istorie care merită, desigur, o atenţie aparte în acest material.

Elisabeth s-a căsătorit pentru prima dată la doar 18 ani,  la 6 mai 1950 având loc nunta cu moştenitorul lanţului hotelier Hilton, Conrad „Nicky” Hilton Jr., prilej pentru Liz să poarte o superbă rochie de mireasă, un cadou venit din partea studiourilor MGM, cu care era sub contract. A urmat, pentru cei doi tineri o lună de miere de vis în fastuoasa Villa d’Este din apropierea Romei, însă o căsnicie ce a durat doar şase luni, diivorţul fiind pronunţat în 29 ianuarie 1951.

Cel de-al doilea soţ al ei a fost actorul britanic Michael Wilding cu care Liz s-a măritat la 21 februarie 1952, şi cu care aceasta a avut doi băieţi, Michael şi Christopher. Căsnicia lor a durat cinci ani, până la 26 ianuarie 1957.

Cel de-al treilea soţ a fost producătorul Michael Todd, mariajul a durat aproape un an de zile, între 2 februarie 1957 şi 22 martie 1958, Todd pierzându-şi viaţa într-un accident aviatic. În urma relaţiei dintre cei doi a rezultat o fiică.

Actriţa a fost numită atunci „văduva veselă”, tocmai fiindcă s-a consolat repede cu cel mai bun prieten al răposatului soţ, cântăreţul Eddie Fisher, pe care l-a cunoscut sentimental în vreme ce acesta era însurat cu actriţa Debbie Reynolds. Urmarea este cât se poate de limpede: cel doi s-au căsătorit, urmând un mariaj de aproape cinci ani, între 12 mai 1959 şi 6 martie 1964.

Însă, fatalitate, în acest răstimp, Elisabeth începuse filmările la supersproducţia „Cleopatra”, iar ceea ce s-a întâmplat aici este realmente fabulos. În rolul lui Marc Anthony, a fost distribuit un galez seducător, o combinaţie letală şi rarisimă de tandreţe şi violenţă, păcătos până în străfunduri, un tip care fuma între 3 şi 5 pachete de ţigări, bea de stingea şi pe care Liz l-a caracterizat ulterior astfel: „ar fi făcut sex sălbatic şi cu un şarpe dacă târâtoarea în cauză ar fi purtat fustă”. Numele împricinatului era, desigur, Richard Burton. Cei doi mari actori se îndrăgostesc nebuneşte, se iubesc şi se urăsc cu străşnicie, şi au un prim mariaj de zece ani, început 15 martie 1964, la Montreal, Canada şi încheiat la 26 iunie 1974. Ce poreclit „Dick” îi cumpăra mereu actriţei bunătatea şi iertarea cu cadouri unicat, aceasta fiind perioada în care colecţia ei de o bijuterii a devenit absolut fantastică: Krupp Diamond, de 33 de karate, Taylor-Burton Diamond, de 69 de karate, şi La Peregrina Pearl, bijuterie care i-a aparţinut reginei Maria I a Angliei.

Mai mult, rod al iubirii pătimaşe trăte de cei doi, a fost o minunată fată, iar în anul 1971, Liz a devenit bunică pentru prima oară, la vârsta de 39 de ani…

După divorţ, cei doi nu au rezistat separaţi prea mult, astfel că la 10 octombrie 1975 se căsătoresc pentru a doua oară, e adevărat, de data aceasta căsătoria lor durând doar câteva luni, până la 29 iulie 1976.

Relaţia profesională-sentimentală a celor doi a însemnat şi turnarea, împreună, a nu mai puţin de 13 filme, care se estimează că i-au adus lui Liz câştiguri de aproximativ 30 de milioane de dolari.

Peste ani, în biografia ei scrisă de Ellis Amburn, Liz l-a acuzat pe Burton nu doar de alcoolism şi manifestări violente (ceea ce desigur ştia încă de când s-a îndrăgostit de el), ci şi de homosexualitate, afirmând nici mai mult nici mai puţin că Burton ar fi avut o aventură cu nu mai puţin celebrul coleg de breaslă, Lawrence Olivier.

Însă din câte se pare, exact în perioada celei de-a doua căsătorii cu Richard Burton, Elisabeth a fost şi iubita ambasadorului iranian Ardeshir Zahedi, gurile rele spunând că al doilea divorţ de Burton a fost, de fapt, determinat tocmai de această idilă a ei. Lumea mondenă spunea că Taylor şi Zahedi păreau un cuplu grozav, ba chiar cel mai interesant cuplu al acelui moment.

Cum Liz nu putea rezista prea mult timp singură, se consolează rapid cu senatorul republican John Warner, cu care a fost căsătorită între 4 decembrie 1976 şi 7 noiembrie 1982, iar după divorţul de acesta, a urmat o lungă perioadă în care a preferat statutul de femeie singură, care s-a suprapus cu accentuarea patimii ei pentru alcool şi internări în clinici de dezalcoolizare.

La 6 octombrie 1991 s-a căsătorit la faimosul ranch al bunului ei prieten, Michael Jackson, Neverland, cu un simplu muncitor constructor, Larry Fortensky, cu care a fost măritată până la 31 octombrie 1996.

În anul 2010, la vârsta de 78 de ani, Elisabeth a fost foarte aproape să-şi pună voalul de mireasă şi a noua oară, fiind pe cale să se mărite cu impresarul ei, Jason Winters, un homosexual de culoare, însă evenimentul nu s-a mai produs.

Pe lângă ampla latură sentimentală, alături de impresionantele reuşite profesionale, personalitatea ei a însemnat şi o importantă latură caritabilă, determinată, se parte, de moartea, în 1985, a bunului ei prieten de-o viaţă, Rock Hudson, care a fost răpus de SIDA. Ea a adus lupta împotriva acestui flagel în atenţia publicului, a donat şi a strâns milioane de dolari pentru această cauză şi a fondat American Foundation for AIDS Research (amfAR) şi The Elizabeth Taylor AIDS Foundation, implicare care i-a adus, în anul 1999, titlul de Comandor al Ordinului Imperiului Britanic.

Elisabeth Taylor a fost şi o femeie de afaceri de succes, lansând mai multe linii de parfumuri şi de bijuterii.

Ea a avut însă, în ultimii 15 ani de viaţă, şi grave probleme de sănătate, care au obligat-o să se interneze de aproape 100 de ori prin spitale.

În anul 1997, actriţa a suferit un atac cerebral în urma operaţiei de extirpare a unei tumori pe creier şi a fost chiar în moarte clinică pentru scurt timp.

În anul 2004 i se descoperă grave probleme la inimă, fapt ce a obligat-o să petreacă foarte multe luni prin spitale, fiind ulterior diagnosticată cu insuficienţă cardiacă congestivă.

În plus, actriţa a avut nevoie de mai multe operaţii, una la şold, probleme grave cu coloana, pentru care a fost operată de două ori, cancer de piele şi mai multe episoade de pneumonie, plus o operaţie pe cord.

Începând cu anul 2006, în urma acestor probleme de sănătate, dar mai ales din cauza durerilor de coloană vertebrală, a fost condamnată să trăiască în scaunul cu rotile.

În anul 2010, Elizabeth Taylor a refuzat o nouă intervenţie chirurgicală, în ciuda durerilor de spate, apropiaţii ei spunând că aceasta se simţea deprimată şi nu mai era dispusă să-şi petreacă viaţa în spitale, că nu mai avea putere să mai suporte încă o operaţie, deşi acuza dureri groaznice şi că fusese internată deja de trei ori de urgenţă în spital, în cursul acelui an.

În septembrie 2009 a avut loc ultima ei apariţie în public, la funeraliile lui Michael Jackson, unul dintre cei mai buni prieteni ai săi, care a murit în iunie, la vârsta de 50 de ani, în urma unei supradoze de medicamente.

Liz Taylor a trecut la cele veşnice la vârsta de 79 de ani, la 23 martie 2011, la spitalul Cedars-Sinai din Los Angeles unde fusese internată cu şase săptămâni în urmă, din cauza insuficienţei cardiace.

În amintirea ei, o stea de pe Hollywood Walk of Fame îi poartă numele…