RADOR: Relaţii româno-ungare – Continuitate sau un nou început?

Luni, 27 februarie, ministrul de externe Teodor Meleşcanu va efectua o vizită în Ungaria la invitaţia omologului său, Szíjjártó Péter. Alături de ministrul ungar de externe, Teodor Meleşcanu îl va întâlni pe prim-ministrul Orbán Viktor şi va fi primul dintre miniştrii români care va lua cuvântul la conferinţa ambasadorilor statului vecin. Pe agenda şefului diplomaţiei române figurează şi o întâlnire cu reprezentanţii comunităţii româneşti din Ungaria. În cadrul discuţiilor cu oficialii maghiari, Teodor Meleşcanu va pleda pentru întărirea relaţiilor diplomatice şi economice dintre cele două state. Totodată, se va discuta despre drepturile minorităţilor naţionale ale celor două state şi despre probleme actuale regionale sau internaţionale.

Această vizită survine într-un context politic interesant. Relaţiile româno-ungare s-au răcit începând cu anul 2010, când actualul guvern maghiar a preluat puterea în ţara vecină. Motivele au fost următoarele: orientarea oarecum pro rusă a executivului maghiar, coroborată cu atitudinea foarte critică la adresa UE, care face notă discordantă în cadrul UE, nu a putut fi aprobată de guvernele succesive din România, care au decis în favoarea unei colaborări mai strânse cu Occidentul. Orice încercare de îmbunătăţire a relaţiilor cu Federaţia Rusă a fost blocată din cauza situaţiei din Republica Moldova, unde conflictul politic dintre forţele pro-europene şi pro-ruse a fost foarte puternic în această perioadă. Totodată, atitudinea autoritară, nedemocratică a liderului maghiar, Orbán Viktor l-a transformat pe acesta într-un partener incomod pentru diplomaţia românească. Cel mai mare obstacol în calea îmbunătăţirii relaţiilor româno-ungare a constituit însă disputa dintre cele două ţări pe tema situaţiei minorităţii maghiare din România:

• Este vorba de acea atitudine a guvernului maghiar, pe care fostul prim ministru, Adrian Năstase a numit-o „co-suveranitate a statului maghiar asupra cetăţenilor români, de naţionalitate maghiară”. În perioada acestui guvern a fost introdusă în legislaţia maghiară posibilitatea de a obţine într-un mod simplificat cetăţenia maghiară pentru maghiarii din România (practic o copie aproapă fidelă a legii cetăţeniei din România).
• Prezenţa neoficială a înalţilor funcţionari de stat (miniştri, viceprim-ministri, secretari de stat etc.) la diferite manifestări ale comunităţii maghiare din Transilvania. Este anecdotică prezenţa lui Szőcs Géza – pe vremea aceea ministrul culturii – la slujba de pomenire a lui Nyírő József, unde, în ciuda faptului căreînhumareascriitorului controversat nu a fost autorizată, se spune că urna conţinând cenuşa fostului romancier se afla în geanta ministrului maghiar).
• Ungaria s-a implicat în diferite dispute dintre guvernul României şi UDMR (de exemplu pe teme ca neacceptarea unei linii de învăţământ de sine stătător în limba maghiară, în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş, sau renaţionalizarea liceului Székely Mikó Kollégium din Sfântu Gheorghe, în cazul căreia guvernul maghiar a considerat că lupta anticorupţie din România este un pretext pentru persecutarea liderilor politici maghiari, iar viceprim-ministrul, Semlyén Zsolt a reproşat diplomaţiei maghiare „că nu a dat cu pumnul în masa românilor mai devreme”.
• Fostul deputat Markó Attila, împotriva căruia se desfăşoară un proces penal în România, este protejat de către guvernul maghiar şi nu a fost extrădat în România.

Cu toate acestea, ultimele evenimente politice atât din România cât şi din UE, duc spre o creştere a importanţei cooperării regionale. Interesele UE devin din ce în ce mai fragmentate, tendinţele centrifuge s-au amplificat (după Brexit în Franţa cu câteva luni înainte de alegeri conduce în sondaje un partid care vrea ieşirea din UE, situaţia fiind similară şi în Olanda). Agresivitatea unor firme multinaţionale, care utilizează un dublu standard de calitate în Europa Occidentală şi în fostele ţări comuniste, presupusa implicare a acestora în diferite manifestări politice, sunt subiecte pe marginea cărora cele două ţări ar putea să-şi armonizeze poziţiile.

Teodor Meleşcanu este un diplomat pragmatic şi cu mare experienţă. Săptămâna trecută, acesta s-a întâlnit la Bucureşti cu ambasadorul Federaţiei Ruse, Valeri Kuzmin. Vom vedea dacă aceste legaturi vor determina nuanţarea poziţiei României în ceea ce priveşte politica externă, în general, şi politica de alianţe în cadrul UE, în special, sau este vorba doar despre o trecere în revistă a problemelor de pe agenda raporturilor bilaterale.

Autor: Ervin Székely