Operează din umbră, lumea nu trebuie să ştie cine sunt. Dar, uneori, cortina cade şi le este dezvăluită identitatea – spionii sunt demascaţi şi poveştile lor rămân în istorie, stârnind interesul cititorilor şi inspirând pelicule hollywoodiene. Chiar şi celebrul cuceritor Casanova a fost spion, în anii 1774 – 1782, pentru Inchiziţia Veneţiană. Cunoscut ca primul spion american, Nathan Hale a spionat pentru britanici în timpul Războiului de Independenţă american (1775 – 1783). În secolul al XIX-lea, Piotr Ivanovich Rachkovski a condus Okhrana, serviciul secret al Rusiei imperiale, iar fostul analist de informaţii, americanul Jonathan Jay Pollard, a furnizat date clasificate Israelului.
Deşi pare a fi un domeniu preponderent masculin, spionajul a fost cu demnitate, dar şi cu graţie reprezentat şi de numeroase femei. Mai aproape de zilele noastre, o atrăgătoare rusoaică, Anna Chapman, fiică de diplomat, cu un gust deosebit pentru viaţa de lux, a fost arestată la New York, în iunie 2010, sub suspiciunea de a fi lucrat în cadrul unei reţele de programe ilegale de spionaj, în cadrul agenţiei de informaţii externe a Rusiei, SVR (Sluzhba Vneshnei Razvedki). Ea a fost deportată înapoi în Rusia, ca parte a unui schimb de prizonieri.
Nici vremurile îndepărtate nu sunt mai prejos în materie de spionaj, intrigile istoriei fiind ţesute şi de iscusinţa unor femei-spion. Aşa-numitul Escadron Zburător a fost creat în secolul al XVI-lea de Caterina de ‘ Medici, regina Franţei, soţia regelui Henric al II-lea, ca proprie reţea de spioane. Se spune că recruta femei frumoase, care să aibă legături intime cu bărbaţi influenţi de la Curte, pentru a le afla secretele şi a i le transmite ei. Membră a faimosului Escadron Zburător a fost şi Charlotte de Sauve (1551 – 1617), amanta regelui Henry de Navarra, care a spionat pentru regină. Şi Napoleon Bonaparte s-a bucurat de serviciile unei femei-spion, Madame d’Oettlinger, care a jucat, se pare, un rol ingrat în căderea Ducelui de Enghien şi în spionarea Regelui Gustav al IV-lea Adolf al Suediei, în timpul şederii acestuia în Germania.
Faimoasă în Europa secolului al XVIII-lea pentru frumuseţea ei, adesea comparată de istorici cu Mata Hari, Zofia Potocka (1760 – 1822) a fost curtezană, sclavă, soţie de conte şi spioană. Născută în Anatolia, în Imperiul Otoman, ea a activat, în timpul Războiului Ruso-Turc dintre anii 1787 – 1792, ca spion în reţeaua prinţului rus Grigori Potiomkin, a cărui amantă devenise. ‘Frumoasa fanariotă’, cum era numită, a fost considerată prima spioană internaţională din istorie.
Olandeza Margaretha Zelle avea să ajungă, dincolo de vălurile dansului exotic şi de parfumurile rafinate ale budoarului său, arhicunoscuta spioană Mata Hari (1876 – 1917) – numele adoptat însemnând ‘ochiul zilei’ în indoneziană). Ea a fost acuzată de francezi de spionaj în favoarea Germaniei, în timpul Primului Război Mondial. A susţinut că a fost plătită să spioneze pentru francezi în Belgia ocupată de nemţi, dar a fost acuzată că a devenit agent dublu după ce a acceptat să-i dea informaţii consulului german. A fost arestată la Paris, în 1917. La execuţie a refuzat să fie legată la ochi, pentru a privi direct spre soldaţii din pluton. Deşi un incendiu din 2013 a distrus casa sa din Leeuwarden, oraşul natal al spioanei, Muzeul Frisian (Fries Museum) din localitate are o cameră specială „Mata Hari”, două dintre jurnalele ei şi alte obiecte personale.
Dansatoare, cântăreaţă şi actriţă de origine franceză din America, Josephine Baker (1906 – 1975), poreclită “Venus de Bronz”, “Perla Neagră” sau “Zeiţa Creolă”, a fost prima femeie afro-americană care a jucat într-un film de lung metraj, dar şi care a ajutat Rezistenţa franceză în cel de-al Doilea Război Mondial. A fost prima americancă decorată cu disctincţia militară franceză ‘Croix de Guerre’. Născută în SUA, Ethel Greenglass Rosenberg, acuzată de a fi dactilograficat secrete atomice furate din note ale fratelui ei, şi soţul ei, Julius, au fost executaţi la Sing Sing, în 1953, pentru vânzarea de informaţii despre construcţia bombei atomice Uniunii Sovietice.
O misterioasă prinţesă indiană, Noor Inayat Khan (1914 – 1944), a sfârşit torturată de nazişti, care au cunoscut-o numai ca Nora Baker, spion britanic. Prima femeie radio-operator infiltrată în Parisul ocupat de nemţi, ea a fost postum decorată cu ‘Croix de Guerre’ şi ‘George Cross’. Descendentă a conducătorului de secol XVIII al Indiei de sud, Tipu Sultan, zis şi Tigrul din Mysore, ea a fost educată în spiritul unui naţionalism feroce de tatăl ei, Hazrat Inayat Khan, un muzician şi predicator al Sufismului. Noor a fost pregătită ca agent secret şi trimisă la Paris cu numele de cod Madeleine. A stat în Franţa trei luni, până când a fost trădată, arestată în 1943, ţinută în lanţuri, interogată şi torturată. Din 2012, un bust al său e expus în Gordon Square din Londra, fiind prima statuie a unei femei indiene din Marea Britanie, şi prima a unui musulman.
Sarah Aaronsohn (1890 – 1917), membră a reţelei Nili, de spioni evrei, a lucrat pentru britanici în Primul Război Mondial. A rămas în istorie ca „eroina reţelei Nili”, grup care s-a dezvoltat în cea mai mare reţea de spionaj pro-britanic din Orientul Mijlociu. Pelerinaje anuale se fac la mormântul ei din cimitirul din Zikhron, din 1935.
Alăturată Partidului Comunist Chinez în 1946, exotica spioană Liu Hulan (1932–1947) a activat în timpul războiului civil chinez dintre Kuomintang şi Partidul Comunist şi a sfârşit decapitată în piaţa publică. A devenit un simbol al curajului poporului chinez.
Un destin glorios a avut şi Manuela Sáenz, implicată în lupta Americii Latine pentru independenţă şi eliberarea de conducerea spaniolă. Sáenz este cunoscută ca iubită a revoluţionarului venezuelean Simón Bolívar, dar ea a fost implicată în activităţi politice secrete înainte de a-l fi cunoscut pe Bolívar, fiind o figură activă în multe dintre schimbările politice majore din America de Sud. Bolívar, care a fost numit El Libertador, o numea pe Manuela ‘Libertadora del Libertador’, deoarece l-a ajutat să fugă la Bogota, în 1828, când a existat un complot împotriva lui. Un Muzeu Manuela Sáenz se află în aria veche din oraşul Quito, unde sunt expuse obiecte personale ale celor doi, între care scrisori, timbre, picturi şi fotografii, pentru onora memoria acestei temerare doamne de origine ecuadoriană.(material de Cristina Zaharia)
