Societăţile canadiane nu au renunţat la exploatarea zăcămintelor de metale neferoase din sudul Transilvaniei. Potrivit unor observatori, cei de dincolo de ocean purced cu şi mai mare entuziasm la îndeplinirea proiectelor lor miniere din România, după ce Parlamentul European a ratificat în februarie acordul CETA.
Societatea Eldorado Gold, care prestează în prezent cel mai extins minerit în zonă, a anunţat recent că anul acesta va aloca 20 milioane de dolari pentru amenajarea minei de neferoase din Certeze şi pentru obţinerea aprobărilor.
În fosta mină de stat de la Certeze – unde în 1971 s-a petrecut o rupere de dig care s-a soldat cu aproape 100 de victime – s-ar utiliza de asemenea cianuri, ca şi în cazul Roşia Montana, cu care se va fragmenta o cantitate de 45 milioane de tone de minereu şi se preconizează că în decurs de 16 ani s-ar putea obţine aproximativ 80 tone de aur. Potrivit estimărilor valoarea zăcămintelor de aur şi argint de aici depăşeşte trei miliarde dolari. Eldorado Gold ar fi vrut să înceapă exploatarea încă de acum doi ani, dar în urma contestaţiei organizaţiilor ecologiste, curtea din România a anulat valabilitatea permisului de construcţie, respectiv pe aceea de protecţie a mediului. Această investiţie a firmei canadiene este cea mai mare, dar nu şi singura din judeţul Hunedoara care este bogată în zăcăminte şi unde a achiziţionat şi un teren de aproximativ 5.000 de hectare. Prin filialele sale Deva Gold şi European Goldfields Gold firma canadiană a obţinut din partea autorităţii de la Bucureşti permisul de exploatare pentru cinci terenuri.
Între timp firma canadiană Euro Sun Mining încearcă să obţină la Rovina din judeţul Hunedoara una din cele mai mari exploatări de suprafaţă de neferoase, unde se estimează că ar exista 200 tone de aur şi 630 tone de cupru. Aceeaşi întreprindere a obţinut la sfârşitul anului trecut din partea autorităţii de specialitate avizul de exploatare pentru câmpul Stănija, la fel de bogat în metale neferoase.
Însă elanul firmelor canadiene este inutil, întrucât decizia definitivă depinde de statul român. În acest sens un avertisment pentru societăţile de dincolo de ocean îl constituie şi cazul proiectului de la Roşia Montana care a fost trecut pe linie moartă după ce în 2014 Parlamentul de la Bucureşti a respins proiectul de lege care favoriza investiţia minieră. Firma canadiană Gabriel Resources a încercat să obţină timp de peste 15 ani aprobarea pentru cea mai mare exploatare minieră de suprafaţă din Europa, aflată în judeţul Alba, unde intenţiona să scoată 300 tone de aur şi 1.600 tone de argint folosind tehnologia cu cianuri. După respingerea proiectului, firma a fost nevoită să înregistreze o pierdere importantă (300 millioane de dolari în 2015) şi a disponibilizat majoritatea angajaţilor din România. După aceea societatea a schimbat strategia şi a înaintat o plângere împotriva statului român la un tribunal internaţional din Washington, unde a reclamat că Bucureştiul a împiedicat proiectul minier de la Roşia Montana şi a solicitat de curând de la UNESCO includerea zonei Roşia Montana în rândul patrimoniului cultural universal. Deşi guvernul român nu a publicat informaţii pe marginea plângerii, s-a aflat că firma Gabriel Resources a cerut o despăgubire de patru miliarde de dolari. Experţii se tem că problema Roşia Montana va servi drept model de urmat şi pentru celelalte societăţi canadiene în cazul nereuşitei proiectelor miniere din România ale acestora.
Datorită intrării temporare în vigoare a acordului de liber schimb (CETA) firmele multinaţionale vor avea mai mult spaţiu de mişcare în a cere despăgubiri, mai ales că Bucureştiul a pus o singură condiţie în schimbul semnării acordului: scutirea de viză a cetăţenilor români la intrarea în Canada.
(Autor: Szabolcs Rostás)
MAGYAR NEMZET (Ungaria), 6 martie 2017
Traducerea: Imola Stănescu
