Revista presei internaţionale – 10 martie 2016

Consiliul European de primăvară de la Bruxelles şi discuţiile privind Europa cu mai multe viteze sunt în atenţia presei internaţionale. Ziarul spaniol EL MUNDO îi consacră editorialul. De prea mult timp, Uniunea Europeană se mişcă precum o barcă aflată în derivă. Absenţa unei gestionări şi a unui proiect entuziasmant s-au făcut simţite în special într-un moment în care au convers provocări precum criza economică sau cea a refugiaţilor, şi, mai recent, cutremurul provocat de victoria Brexit-ului în cadrul referendumului britanic – scrie ziarul, care subliniază că a pune pe masă planuri concrete este urgent, dat fiind faptul că nu există acord în privinţa direcţiei pe care trebuie să o marcheze GPS-ul comunitar. La Bruxelles, liderii pregătesc o declaraţie solemnă pentru cea de-a 60-a aniversare a Tratatelor de la Roma – aminteşte EL PAÍS. Politicile de securitate şi apărare sunt deja, în mod clar, o prioritate. Virajul retoric este radical: Europa se declară „dispusă să-şi asume mai multe responsabilităţi” , „mândră să-şi apere valorile şi oamenii”, şi este capabilă inclusiv „să promoveze stabilitate în vecinătatea sa”, conform textului Declaraţiei de la Roma, la care a avut acces EL PAÍS.
Ideea unei Europe cu mai multe viteze, aşa cum se prefigurează în urma mini-summit-ului de la Versailles a liderilor Germaniei, Franţei, Italiei şi Spaniei, nu este agreată de toată lumea. Bulgaria nu susţine planurile Germaniei, Franţei, Italiei şi Spaniei, pentru o Europă cu mai multe viteze, scrie ziarul SEGA, care îl citează pe premierul interimar Ognian Gherdjikov spunând: „Visul meu este pentru o Europă globală, pentru o federaţie”, în vreme ce DNEVNIK îl citează pe fostul premier Boiko Borisov: „Mie îmi este frică că Bulgaria poate intra în marşarier. Eram într-a întâia, cu criteriile de la Maastricht îndeplinite. Şi trebuie să rămânem în viteza întâi, sa intrăm în sala de aşteptare a zonei euro şi să ne ducem la îndeplinire criteriile, inclusiv să se termine cu reforma în justiţie”. Borisov a arătat că Bulgaria este importantă pentru stabilitatea UE, pentru că în celelate state balcanice există probleme. „Ratingul Greciei este zero. Cel al Turciei este zero, iar în România există revolte”, a argumentat Borisov.
Viitorul Uniunii Europene îşi găseşte locul şi în campania electorală pentru prezidenţialele din Franţa, unde unul dintre candidaţi, Benoît Hamon, intenţionează să-şi prezinte propriul proiect pentru un tratat de democratizare a guvernanţei zonei euro, prin care să încerce să scoată Uniunea din blocajul în care se află de mai multe luni.
Campania pentru alegerile prezidenţiale din Franţa se arată plină de surprize. Potrivit ultimului sondaj – un sondaj făcut de Harris Interactive pentru France Télévision – şeful formaţiunii En Marche, Emmanuel Macron, o depăşeşte pentru prima dată în intenţiile de vot pe lidera Frontului Naţional, Marine Le Pen, scrie LE FIGARO. Ziarul belgian LE SOIR dă detalii despre sondajul de opinie: Emmanuel Macron este creditat cu 26% din intenţiile de vot, Marine Le Pen cu 25%, în vreme ce François Fillon, a cărui campanie este compromisă de peste o lună de bănuielile privind angajările fictive ale soţiei şi a doi dintre copiii lui, rămâne pe poziţia a treia, cu 20% din intenţiile de vot. Urmează candidatul socialist Benoît Hamon (13 %) şi cel al formaţiunii La France insoumise (stânga radicală) Jean-Luc Mélenchon (12 %). În al doilea tur de scrutin, Emmanuel Macron ar câştiga detaşat faţă de preşedinta Frontului Naţional, cu 65% din voturi faţă de 35%.
Alegerile prezidenţiale din Franţa atrag şi atenţia ziarelor italiene CORRIERE DELLA SERA şi LA STAMPA. LA STAMPA preia o idee apărută în ziarul francez LE PARISIEN, potrivit căruia n-ar fi exclus ca François Hollande să se râzgândească şi să se decidă să candideze, motiv pentru care şi-ar fi păstrat cele 500 de semnături ale unor aleşi necesare pentru a-şi depune candidatura. Potrivit simpatizanţilor săi, Hollande nu e departe de a crede că este singurul care o poate înfrunta pe Le Pen şi poate reconcilia stânga, scrie LE PARISIEN. Şi LE FIGARO scrie despre această posibilă intenţie a preşedintelui Franţei, considerând că „în aceste alegeri prezidenţiale se poate întâmpla orice”.
Donald Tusk a fost reales în fruntea Consiliului European, în ciuda opoziţiei propriei ţări, Polonia, scrie LE SOIR.
Va fi sau nu va fi menţinut Donald Tusk la preşedinţia Consiliului European? – a fost întrebarea care frământa toată presa internaţională până la realegerea lui Tusk. LA LIBRE BELGIQUE atrăgea atenţia asupra declaraţiei primului ministru polonez, Beata Szydlo, care a reafirmat la sosirea sa la Bruxelles că realegerea compatriotului său Donald Tusk în fruntea Consiliului European nu trebuie să se facă fără acordul guvernului de la Varşovia. Guvernul polonez se opunea cu vehemenţă rămânerii lui Tusk în fruntea Consiliului European. Contrar oricărei logici, guvernul polonez a anunţat că se opune prelungirii lui Donald Tusk în funcţie. O decizie care ţine mai puţin de argumente faptice decât de ura reînnoită pe care i-o poartă Jaroslaw Kaczynski, şeful Partidului Dreptate şi Justiţie (PiS) care deţine pârghiile puterii la Varşovia, scrie ziarul belgian. Varşovia a propus o candidatură alternativă, cea a eurodeputatului polonez Jacek Saryusz-Wolski. O propunere care nu avea nicio şansă să fie acceptată. Ziarul britanic Daily Mail remarca şi el că Donald Tusk se bucura de „un sprijin copleşitor” pentru realegerea în funcţia de preşedinte al Consiliului European, una din cele mai importante funcţii de conducere în UE, în ciuda opoziţiei guvernului ţării din care provine – Polonia. Iar The Telegraph titra: „Theresa May este prinsă într-un schimb diplomatic de focuri cu privire la realegerea lui Tusk”. Ziarul preciza că Theresa May era în faţa unei dileme delicate din punct de vedere diplomatic: ori refuza să sprijine Polonia, care se opunea realegerii lui Tusk, riscând să-şi strice relaţiile cu această ţară, un potenţial aliat în epoca post Brexit, ori îl sprijinea pe candidatul Poloniei, izolându-se astfel de Franţa şi Germania, care îl sprijinea în mod declarat pe Donald Tusk.
Peste ocean, New York Times remarca: O singură ţară se opune în mod public realegerii lui Donald Tusk: propria lui ţară, Polonia. Până în 2014, Tusk a fost primul ministru al Poloniei. Guvernul de dreapta de la Varşovia nu îl mai vrea în fruntea UE şi chiar a sugerat, fără a avea vreo dovadă concretă, că Tusk şi-ar fi trădat ţara.
Presa mai informează că Statele Unite au desfăşurat în Siria forţe terestre, în număr redus. Potrivit Reuters, Statele Unite au desfăşurat forţe militare în şi în jurul oraşului sirian Manbij pentru a evita ca părţile combatante aflate în zonă să se atace unele pe altele, după cum a declarat un purtător de cuvânt al Pentagonului. Până acum, militarii americani au avut misiuni de instruire şi consiliere în Manbij, acum este prima dată când au fost desfăşurate trupe terestre pentru ca forţele turceşti şi cele sprijinite de SUA să nu se atace între ele şi să se concentreze pe lupta împotriva militanţilor Statului Islamic.
Şi site-ul taskandpurpose.com informează că un convoi militar american a fost zărit trecând graniţa în Siria dinspre Kurdistanul irakian. Convoiul se îndrepta spre localitatea Manbij, recent eliberată de sub ocupaţia forţelor ISIS. Este cea mai făţişă acţiune militară terestră americană în Siria. Fiecare vehicul militar avea un steag american mare şi era limpede intenţia ca soldaţii să fie văzuţi – şi nu a trecut mult timp până ce fotografiile au apărut pe internet şi Departamentul Apărării a fost pregătit cu o explicaţie.

RADOR – Gabriela Sîrbu