Zăngănit de arme şi dispute politice care se adâncesc tot mai mult – acestea par să fie principalele aspecte care stârnesc atenţia şi totodată îngrijorarea presei internaţionale.
„Cheltuielile pentru apărare ale ţărilor europene membre ale NATO au crescut în anul 2016”, subliniază ziarul indian „Economic Times”, citându-l pe Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO. Dar tot Stoltenberg avertizează şi că „sporirea unor asemenea cheltuieli este esenţială pentru asigurarea relaţiilor cu Statele Unite”. Dintre marile puteri, Germania şi Canada nu au părut să răspundă acestui deziderat. Ziartul canadian „The Globe and Mail” menţionează că, „în domeniul apărării, cheltuielile Canadei se numără printre cele mai mici din ţările membre” şi că numai „Belgia, Republica Cehă, Luxemburgul şi Spania se află în urma ei”. Referindu-se la Germania, cotidianul american „The Wall Street Journal” subliniază că, „în anul 2016, cheltuielile ei pentru apărare abia dacă au atins 1,23% din PIB, situându-se, deci, sub pragul de 2% din PIB iniţial convenit”. În schimb, Suedia, o ţară care nu este membră NATO, „a hotărât să-şi sporească cu 500 milioane coroane (respectiv, 55,7 milioane dolari) bugetul pentru apărare”, după cum relatează principalul cotidian suedez, „Dagens Nyheter”. „Am constatat o deteriorare a situaţiei de securitate; aşadar, este important să reacţionăm printr-o serie de măsuri, iar decizia se înscrie în cadrul acestei strategii”, le-ar fi declarat reporterilor ministrul apărării Peter Hultqvist, citat de acelaşi ziar.
Şi dacă apărarea preocupă tot mai mult ţările europene, relaţiile tensionate ale Turciei cu unele dintre ele îngrijorează aproape în aceeaşi măsură. În ziarul turc „Sabah”, premierul Binali Yıldırım afirmă: „Restricţionarea, interzicerea activităţii unui ministru sau a unui cetăţean oarecare care a trecut liber frontiera olandeză nu se regăseşte în nicio lege, în nicio normă. Asta este de clar. Nu vom închide ochii la nici o acţiune care ar ofensa poporul turc. Vom răspunde în cel mai dur mod”. Reacţia premierului turc survine după ce poliţia olandeză a retrimis în Germania un ministru turc şi nu i-a permis ministrului turc de externe să aterizeze în Olanda. Un alt ziar turcesc, „Hürriyet”, se întreabă: „De ce procedează Olanda astfel? Noi de ce procedăm astfel?”. Şi tot el răspunde: „La noi se organizează referendum. În Olanda, sunt alegeri”. Ziarul olandez „Algemeen Dagblad” subliniază însă că „premierul Mark Rutte a refuzat ani de zile să răspundă provocărilor Ankarei, dar, cum alegerile se apropie, poziţia i s-a schimbat”. Iar un alt cotidian olandez, „De Telegraaf”, citează un poliţist care afirmă: „Aici noi comandăm!”.
Nici disputele Turciei cu Germania nu sunt uitate. Cotidianul german „Die Welt” crede că „preşedintelui turc Erdogan i-a scăpat câte ceva din legislaţia internaţională şi crede că politica sa autoritară poate fi aplicată şi în relaţiile externe”.
Cotidianul francez „Le Figaro” vorbeşte despre „un amarnic război al declaraţiilor”, iar în „Le Monde”, candidatul la preşedinţie François Fillon critică „ruptura intervenită în solidaritatea europeană”. Şi totuşi, toate aceste diferende vor fi umbrite astăzi de un singur eveniment.
Ziarul american „USA Today” titrează: „Merkel şi Trump, care nu se înţeleg în nicio privinţă, se întâlnesc astăzi”. „O vizită cu riscuri”, opinează cotidianul german „Frankfurter Allgemeine”. Iar săptămânalul „Der Spiegel” prezice: „Vizita va fi ca o expediţie: Merkel va dori să descopere ce vrea de fapt acest Trump”.
Alexandru Danga, Agenţia de presă RADOR
