În fiecare de an sărbătorirea de către comunitatea maghiară a zilei de 15 Martie generează anumite discuţii în spaţiul public din România. Reprezentanţii maghiarilor ţin foarte mult să evoce această zi cu cât mai mult fast, în timp ce o parte dintre politicienii români consideră manifestările legate de 15 Martie o jignire adusă naţiunii române.
De fapt, este vorba de data declanşării revoluţiei paşoptiste maghiare. În acea zi – când vestea izbucnirii revoluţiei din Viena a ajuns la Pesta (oraşele Buda şi Pesta nu erau unite) – tinerii revoluţionari s-au adunat la cafeneaua Pilvax, au redactat manifestul care conţinea cele 12 revendicări ale revoluţionarilor, după care s-au dus la mai multe universităţi, de unde lumea s-a alăturat mişcării şi totul s-a continuat cu o mare adunare populară în piaţa Muzeului, unde – figura emblematică a revoluţiei – Petőfi Sándor a recitat poezia Nemzeti dal (Cântec naţional). Acest eveniment a marcat cotitura decisivă în transformarea dintr-o societate feudală în societate capitalistă ce a avut loc în Ungaria. Revoluţia maghiară din 1848 a avut şi o componentă naţională importantă şi face parte din mitologia poporului maghiar. Tocmai de aceea această zi este considerată ca fiind sărbătoarea tuturor maghiarilor, indiferent dacă trăiesc sau nu pe teritoriul Ungariei. Legislaţia maghiară însă nu statuează acest lucru, invocat foarte des de către toţi politicieni maghiari din Ungaria şi din alte ţări. Constituţia Ungariei, în articolul J alin. 1, defineşte 15 Martie ca sărbătoare naţională, dar nu şi ca sărbătoare de stat (aceasta din urmă este 20 August, ziua fondării statului maghiar).
În România serbarea zilei de 15 Martie nu a fost interzisă niciodată în mod explicit, dar nivelul de toleranţă a guvernelor faţă de manifestările comunităţii maghiare au fost foarte diferite (ani de zile, la Salonta, în preajma statuii lui Kossuth Lajos apărea negreşit un miliţian ca nu cumva să îi vină cuiva ideea să depună o coroană de flori). În primii ani de după 1990, sărbătorirea zilei de 15 Martie a fost însoţită de tensiuni, câteodată chiar şi de violenţe între români şi maghiari. În Parlament partidele naţionaliste ţineau discursuri despre presupusul caracter antiromânesc al acestui moment din istoria maghiarilor. În general, erau amintite două argumente pentru această teză: masacrarea a 40.000 (câteodată 60.000) de români de către revoluţionarii maghiari şi faptul că printre revendicările paşoptiştilor figura şi unirea Ardealului cu Ungaria. Reprezentanţii UDMR contestau vehement aceste acuzaţii şi puneau accent pe momentele în care revoluţionarii români şi maghiari au luptat împreună şi spuneau că, deşi au existat excese din ambele părţi, dimensiunea acestora era mult mai mică şi, oricum, nu aveau legătură cu scopurile revoluţiei şi momentul ei de declanşare. Este de menţionat că nu numai naţionaliştii români s-au manifestat excesiv în această zi. În 15 martie 2011, la Miercurea Ciuc, Csibi Barna a prezentat o scenetă în cadrul căreia a simulat execuţia lui Avram Iancu (o păpuşă îmbrăcată ca revoluţionarul român a fost spânzurată), în aproapiere de locul manifestărilor organizate de UDMR. UDMR s-a delimitat atunci de acţiunea lui Csibi.
Cu toate problemele prezentate mai sus, după un timp sărbătorirea zilei de 15 Martie în România a devenit un lucru acceptat de către autorităţile române, mai mult, începând din 1996, în fiecare an, preşedintele şi/sau prim-ministrul ţării au salutat serbările din România ale comunităţii maghiare (cu excepţia lui Klaus Iohannis). La manifestările din Ardeal participă, de obicei, şi oficialităţi din Ungaria (vicepremierul Semjén Zsolt este prezent în mod constant în România în această zi). Această practică a dorit să o legifereze deputatul UDMR Kulcsár Terza József, care a declarat că va depune o iniţiativă legislativă, ca 15 Martie să devină sărbătoare naţională şi zi liberă în România.
RADOR (15 martie)
