„Aceasta este interpretare la pian la un nivel de care puţini artişti ai generaţiei sale ar fi putut măcar să se apropie.” Aceste cuvinte le-a scris faimosul critic muzical Harold C. Schonberg despre genialul pianist român Dinu Lipatti.
Felul în care cânta Lipatti valsurile lui Frédéric Chopin îi făcea să se topească pe iubitorii sunetelor pianului clasic. Beethoven n-a cântat prea mult. Wolfgang Amadeus Mozart şi Johann Sebastian Bach erau compozitorii aflaţi în centrul muncii lui Lipatti, alături de compatriotul său George Enescu, Franz Liszt, Robert Schumann, Edvard Grieg şi Maurice Ravel.
Prenumele oficial al lui Dinu Lipatti era de fapt Constantin, însă diminutivul din copilărie a prevalat. Ambii săi părinţi erau muzicieni. Când s-a născut în această familie, fix acum 100 de ani, pe 19 martie 1917, a fost clar că şi el va deveni muzician. Însă darul său nu era un deznodământ aşteptat.
La vârsta de 13 ani, Dinu Lipatti a fost aclamat după ce interpretase Concertul pentru pian în la minor de Grieg. Sala ridicată în picioare refuza pur şi simplu să mai termine ovaţiile.
„Puritatea absolută” a interpretărilor sale a fost lucrul pentru care era admirat Lipatti. Tehnica lui magistrală de pian a făcut ca oamenii să nu se mai poată sătura de sunetele sale. Şi aici era vorba deopotrivă de amatori şi muzicieni profesionişti.
„Acesta nu a fost doar cântat la pian. A fost muzică, detaşată de orice gravitaţie”, a afirmat odată despre Lipatti regretatul dirijor Herbert von Karajan.
Lucrurile n-au fost deloc uşoare pentru acest pianist genial. Al doilea război mondial i-a suspendat practic cariera pentru o perioadă. Când războiul s-a apropiat de România sa natală el a fugit din ţară împreună cu iubita lui, pianistă şi ea, Madeleine Cantacuzino. Au mers în Elveţia şi s-au căsătorit. Însă el s-a îmbolnăvit.
În 1947 Lipatti a fost diagnosticat cu limfom Hodgkin. Nu mai putea cânta atât de mult. Ultimul său recital a avut loc pe 16 septembrie 1950. Trei luni mai târziu, pe 2 decembrie 1950, Dinu Lipatti a murit, la vârsta de 33 de ani.
La fel ca toate victimele unor boli grave, el ar fi trebuit să trăiască. Lipatti ar fi dăruit lumii şi mai multe dintre cele mai splendide sunete.
Articol de Imanuel Marcus
THE SOFIA GLOBE (Bulgaria), 14 martie
Traducere: Andrei Suba
