Europa se pregăteşte de aniversarea, la sfârşitul acestei săptămâni, a tratatelor care au pus bazele Uniunii Europene şi care au asigurat, practic, o perioadă de 60 de ani de pace pe continent. Tratatele au fost semnate la Roma şi tot acolo se reunesc, săptămâna aceasta, într-un summit aniversar, şi liderii Uniunii, mai puţin cei ai Marii Britanii, după decizia Regatului de a părăsi structura comunitară. Nu este exclus, de altfel, ca zilele următoare, cabinetul de la Londra să anunţe declanşarea formală a articolului 50 privind ieşirea din Uniune, asta, pe de o parte, pentru a nu umbri summitul aniversar de la Roma, ostilizând, astfel, mai mult foştii parteneri, dar pe de altă parte, şi pentru respectarea calendarului care să permită notificării să intre pe agenda Summitului European de Primăvară din 6 aprilie. ieşirea Marii Britanii a precipitat, de altfel, discuţiile legate de reforma Uniunii Europene, iar subiectul se va afla în centrul întâlnirii de la Roma. Mai multe ţări comunitare, iar România se numără printre acestea, se tem că acest proces de reformă ar putea să ducă la scăerea importanţei lor şi la un statut inferior în noua arhitectură. Carmen Gavrilă, despre temerile exprimate cu mai multe voci de politicienii şi liderii de opinie români.
Reporter: Toate drumurile europene duc la Roma pentru aniversarea a 60 de ani de când s-au pus bazele Europei unite, nu prin forţa armelor, aşa cum a făcut Imperiul Roman, ci prin forţa principiilor, principii care, o parte dintre ele, sunt acum puse sub semnul întrebării sau măcar regândite. Acum 60 de ani a început cea mai lungă perioadă de pace din istoria Europei, în principal pentru că tratatele de la Roma au pus bazele pieţei europene comune, o piaţă în care oamenii, bunurile şi serviciile se pot mişca liber. Această piaţă comună a creat condiţiile prosperităţii şi stabilităţii de care se bucură cetăţenii europeni.
Problema este că acum s-au înmulţit vocile eurosceptice care susţin că tocmai această liberă circulaţie ar afecta interesele naţionale, în timp ce alte voci, proeuropene, vor mai multă integrare, dar în interiorul unor grupuri de state membre. Ce se va întâmpla cu restul? România, de exemplu, vrea să se asigure că accesul în aceste grupuri nu va fi blocat, nu se va face pe baza unor criterii neclare şi, deci, subiective; asta, şi pentru că avem experinţa spaţiului Schengen, unde nu putem accede nu pentru că nu am fi îndeplinit condiţiile tehnice, dar pentru că, pur şi simplu, nu există voinţă politică în unele state membre.
Pe 10 martie, şefii de state şi de guverne au discutat, într-o reuniune informală, elementele principale ale declaraţiei care va fi adoptată la Roma. Cel mai intens a fost dezbătută ideea aşa-numitei Europe cu mai multe viteze. România admite că deja există grupuri de state membre care se mişcă mai rapid şi care au o integrare mai profundă, însă Bucureştiul nu vrea ca această realitate să fie fixată permanent. Preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, a explicat că unele state membre vor ca în Declaraţia de la Roma să fie sugerate viitoare schimbări profunde de sistem, care să slăbească legăturile intereuropene şi să întărească rolul naţiunilor în relaţie cu Uniunea, în timp ce alte state membre vor o nouă şi mai profundă integrare europeană, valabilă pentru toată lumea. Până acum, un câştig este că s-a stabilit ca principiu de bază unitatea politică între cele 27 de state membre, în condiţiile Brexit, deşi în discuţia despre viitor sunt scenarii diferite, cu grade diferite de integrare, aşa cum arată Carta Albă pusă în dezbatere de preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker. Preşedintele român, Klaus Iohannis, a declarat, la finalul ultimei reuniuni a Consiliului European, că, de fapt, discuţiile oficiale asupra viitorului Uniunii vor începe după summitul de la Roma şi vor trece maximum doi ani până când se va ajunge la o concluzie./lbadiu
RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI – 19 martie
