Muzeul Național Brukenthal este o instituție românească, finanțată de Statul Român, ce administrează o valoroasă parte a patrimoniului național.
Muzeul Național Brukenthal din Sibiu este o instituție complexă ce administrează nouă sedii, un patrimoniu de peste 1.640.000 piese și desfășoară activități specifice în domeniile artei europene, românești și contemporane, studiului manuscriselor, incunabulelor, cărților rare și vechi, arheologiei, preistoriei, istoriei antice, medievale și moderne, mineralogiei, paleontologiei, zoologiei și botanicii, farmaciei, vânătorii și restaurării.
Aproximativ 20% din patrimoniul său mobil și imobil (Palatul Brukenthal și colecțiile originale ale baronului Samuel von Brukenthal) a fost retrocedat în anul 2005 Parohiei Evanghelice C.A. Sibiu, rămânând în administrația Statului Român prin comodat, instituția funcționând cu un regim de dublă proprietate până în prezent. Destinat publicului prin dorința testamentară a fondatorului său, baronul Samuel von Brukenthal, muzeul sărbătorește anul acesta două secole, având statutul de cel mai vechi muzeu public din România.
Campania anti-Brukenthal
În pofida unui profil cultural demn de un adevărat „templu al muzelor”, Muzeul Național Brukenthal se confruntă, din momentul începerii pregătirilor pentru bicentenar, cu o campanie orientată spre deteriorarea imaginii sale publice.
Lansată din interiorul instituției prin protestele de stradă, reclamațiile și acționarea în justiție a muzeului de către contabilul șef Mariana Aurore Rădulescu, această campanie privește în special denigrarea managerului Sabin Adrian Luca, asociind mesaje subliminale despre un regim de muncă represiv și dezumanizant impus angajaților. În dinamica de lucru a muzeului, comunicarea dintre departamentul financiar contabil respectiv departamentul administrativ (aflate sub conducerea contabilului șef) și celelalte departamente ale muzeului a devenit greoaie, supraîncărcată birocratic. Ședințele consiliului de administrație au devenit prilejuri cronofage pentru reiterarea acuzelor la adresa managerului și discursuri de auto-victimizare. În justificarea acțiunilor sale, doamna Rădulescu și-a asumat statutul de avertizor de integritate.
Campania a fost dezvoltată în mai multe direcții paralele prin acuze de plagiat la adresa managerului (ultimul trend din societate și media), criticarea proiectelor recente și a strategiei muzeului de anumite cercuri locale și din țară (ex. situația materialul arheologic Turdaș, muzeu comunist), culminând cu declarații în discursurile festive de la ceremonia de deschidere a Bicentenarului Brukenthal 2017 privind procedura de clasare anevoioasă, lipsa parității în consiliul de administrație între reprezentanții statului și ai Bisericii Evanghelice, lipsa susținerii reparațiilor și întreținerii (sic!) sediului principal al muzeului [Palatul Brukenthal] de către stat.
Urmărind ofensiva mediatică din ultimii ani, strălucirea bicentenarului pălește în fața informațiilor emise de câteva nuclee ostile despre multitudinea neregulilor din muzeu.
Muzeul Național Brukenthal nu poate recunoaște statutul de avertizor de integritate doamnei Mariana Aurore Rădulescu
Muzeul Național Brukenthal nu poate recunoaște statutul de avertizor de integritate doamnei Mariana Aurore Rădulescu deoarece, potrivit Legii nr. 571 din 2004 (privind protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice și alte unități, care semnalează încălcări ale legii), cap. II, art. 4, lit. g „nici o persoană nu se poate preleva de prevederile prezentei legi pentru a diminua sancțiunea administrativă sau disciplinară pentru o faptă a sa mai gravă”. Ori, doamna Rădulescu a acționat de două ori în instanță Muzeul Național Brukenthal – dosar 3543/85/2015 în care a contestat la Tribunalul Sibiu sancționarea sa cu avertisment scris pentru întocmirea neglijentă a unor documente financiare, contestația fiind respinsă deoarece sancțiunea a fost corect aplicată și dosar 1571/85/2016 în care doamna Rădulescu a contestat sancționarea sa cu 10% din salarul pe o lună pentru lipsa nemotivată de la locul de muncă, contestația fiind respinsă deoarece sancțiunea a fost corect aplicată.
Despre dezinformare, pe scurt
În Muzeul Național Brukenthal, paritatea în consiliul de administrație este reglementată prin Regulamentul de Ordine și Funcționare Internă deși, din punct de vedere procentual, patrimoniul mobil și imobil aflat în proprietatea Statului Român respectiv în proprietatea Parohiei Evanghelice C.A. Sibiu nu se află în paritate.
Statul Român susține reparațiile și cheltuielile de întreținere ale Palatului Brukenthal însă nu poate asigura restaurarea clădirii aflată în depreciere progresivă (a se vedea campania de conștientizare desfășurată de muzeu în anul 2015). Clădirea fiind intabulată pe Parohia Evanghelică Sibiu, proprietarul este singurul care poate accesa fonduri externe pentru proiectul de restaurare.
Muzeul Național Brukenthal desfășoară una dintre cele mai susținute activități de clasare din țară, aceasta însă nu poate avea ca obiect doar bunurile retrocedabile Parohiei Evanghelice C.A. ci este în acord cu activitatea generală a instituției.
De ce deranjează managerul Sabin Adrian Luca?
Din 2006 la conducerea Muzeului Național Brukenthal, în timpul mandatelor domnului Sabin Adrian Luca au fost reabilitate toate clădirile aflate în administrația instituției (mai puțin Palatul Brukenthal datorită retrocedării). Au fost reamenajate integral expozițiile permanente ale Muzeului de Istorie (11 sectoare), Muzeului de Istorie Naturală (4 sectoare și o expoziție în aer liber), Muzeului de Vânătoare (5 sectoare și un depozit vizitabil), s-au deschis Galeria de Artă Românească, Muzeul de Artă Contemporană și Sala cu Frescă. În Palatul Brukenthal s-au deschis până în prezent 10 expoziții și sectoare expoziționale permanente noi.
Au fost amenajate grădini și spații de relaxare pentru publicul vizitator în toate clădirile a căror structură include curți. Dacă la începutul anului 2006 maxim 25% din spațiile aflate în administrarea muzeului erau deschise publicului, în prezent procentul este de peste 80%. De asemenea, au fost organizate 8 expoziții integrale ale muzeului peste hotare și zeci de expoziții integrale ale muzeului în țară în cadrul Axelor Culturale Brukenthal, program lansat în anul 2012. La sedii, Muzeul Național Brukenthal a organizat între 30 și 50 de expoziții temporare anual.
Muzeul Național Brukenthal a fost distins cu Premiul Uniunii Europene pentru Patrimoniu Cultural Europa Nostra 2010 și a fost admis în Clubul de Excelenţă The Best in Heritage de către European Heritage Association în 2011. Anul acesta, Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a conferit muzeului Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Comandor, Categoria E „Patrimoniul Cultural Național”.
Din 2009 revista științifică a muzeului a fost indexată în baze de date internaţionale precum Index Copernicus, Ebscohost, Scopus, Erih Plus și Scipio. Angajații muzeului au absolvit cursuri masterale, doctorale, au urmat cursuri de specializare și au obținut titluri de expert. Din anul 2007 și până în prezent, Muzeul Național Brukenthal a fost coordonator sau partener în 17 proiecte cu finanțare externă, naționale sau europene.
Având în vedere toate acestea, putem afirma faptul că Muzeul Național Brukenthal este o instituție de succes cu o echipă de specialiști ce își desfășoară activitatea cu profesionalism, așa cum o arată recunoașterea națională și internațională.
Este firesc deci, în acest context, să ne confruntăm cu câteva întrebări: „De ce deranjează managerul Sabin Adrian Luca?”, „Pe cine deranjează succesul Muzeului Național Brukenthal și buna sa funcționare?”, „Se află în pericol moștenirea baronului Samuel von Brukenthal, după două secole de existență?”
Dorim cultură și grijă pentru patrimoniu
Deoarece noi nu suntem în măsură să răspundem întrebărilor de mai sus, nici să apreciem dacă managerul, Muzeul Național Brukenthal și rezultatele acestuia sau promovarea moștenirii Brukenthal sunt ținta încercărilor de destabilizare a activității și deteriorarea imaginii instituției, adresăm un apel deschis tuturor celor care cunosc cauzele și pot găsi soluții de normalizare.
Redactarea și depunerea reclamațiilor, protestele de stradă, emiterea declarațiilor în presă și mediile virtuale iau doar ore din viața celor dispuși la acest mod de acțiune și au un impact public imediat. Rezolvarea lor prin intermediul curților de judecată, comisiilor de specialitate și dosarelor justificative presupune lungi perioade de procesare de către autorități, o mare parte din timpul de lucru și sunt lipsite de audiență.
De asemenea, ne exprimăm îngrijorarea cu privire la apariția atitudinilor de tip bully și cyberbully în raport cu personalul muzeului, amenințarea verbală, proliferarea discursului agresiv, urmărirea și fotografierea angajaților, comentarii în mediile de socializare online privind vestimentația, vacanțele, proprietățile și alte aspecte ale vieții private a acestora.
Angajații Muzeului Național Brukenthal au dreptul la o atmosferă firească de lucru, în care eforturile să fie depuse cu scop cultural și pentru conservarea patrimoniului mobil și imobil pe care instituția îl are în administrare. Moștenirea baronului Samuel von Brukenthal are dreptul la multe alte sute de ani de existență în folosul prestigiului cultural al României și al publicului din întreaga lume care vizitează orașul Sibiu.
