De la tradiţionalele ouă vopsite, la cele din sticlă, porţelan, piatră, lemn sau chiar hârtie colorată, la prestigioasele ouă Fabergé, decorarea acestui simbol pascal presupune o veritabilă măiestrie artistică. În timp, ouăle artizanale au ajuns să concureze cu cele comestibile, în cele mai ingenioase forme şi structuri. Obiceiul de a dărui ouă decorate, adesea pictate de artişti ai vremii, a luat naştere la curţile regale ale Europei, unde monarhii obişnuiau să le ofere curtenilor. Arhivele istoriei stau mărturie că, în Anglia medievală, regele Eduard I a avut ideea de a comanda sute de ouă decorate cu foiţă de aur, pentru a le împărţi familiei şi slujitorilor. 500 de ani mai târziu, acest obicei avea să se regăsească în Franţa, unde, din secolul al XVI-lea până la Revoluţie, oul cel mai mare din regat îi revenea de drept suveranului, în Săptămâna Mare. La curtea sa, regele Ludovic al XIV-lea a început să organizeze adevărate ceremonii de binecuvântare a unor imense coşuri cu ouă aurite, pentru a le împărţi curtenilor şi familiei în ziua de Paşte. Tot Ludovic al XIV-lea i-a dăruit favoritei sale, Louise de La Valliere, un ou de Paşte conţinând un fragment din Crucea Sfântă. La rândul său, Regele Soare, Ludovic al XV-lea, i-a dăruit Contesei du Barry o statuetă a lui Cupidon, ascunsă într-un imens ou pascal, iar în colecţia de curiozităţi a Prinţesei Victoria, cea de-a cincea fiică a Regelui Soare, s-au păstrat ouă pascale pictate de Jean-Antoine Watteau şi Nicolas Lancret. Un ou inedit realizat la început de secol XVIII în Franţa, care poate fi desfăcut în cinci componente – o carcasă de fildeş, una de aur, o coroană cu diamante, o găină şi un inel – se se păstrează în colecţia regală daneză, la castelul Rosenborg din Copenhaga. Oul din aur şi fildeş i-a fost dăruit soţiei regelui danez Christian al VII-lea, Caroline Matilda a Marii Britanii, de către prinţesa franceză Charlotte d’Orléans, şi se presupune că ar fi fost sursa de inspiraţie a lui Peter Carl Fabergé pentru celbrul Ou de Găină.
La finele secolului al XIX-lea, ţarii ruşi erau onoraţi de Paşte cu un dar special constând în ouă din metale şi pietre preţioase. Capodopere ale artelor decorative, ouăle de Paşte cu pietre preţioase, fiecare piesă fiind unicat şi conţinând o surpriză în interior, au fost realizate de firma Fabergé pentru ultimii doi ţari ruşi, Alexandru al III-lea şi Nicolae al II-lea. Fondată în 1842, la Sankt Petersburg, compania Fabergé a fost furnizor oficial al curţii imperiale ruse din 1885 până în 1917, artistul şi bijutierul Peter Carl Fabergé creând elaboratele ouă decorative din aur, platină şi pietre preţioase, pentru familia Romanov. Oul de Găină, care a deschis seria a peste 50 de ouă cu pietre preţioase, i-a fost trimis în 1885 ţarului Alexandru al III-lea, căsătorit cu prinţesa daneză Dagmar. După primirea în dar a unui astfel de ou de Paşte, ţarul a comandat companiei ouă pascale în fiecare an. Oul Încoronării, încărcat cu un deosebit simbolism, i-a fost dăruit cu ocazia Paştelui din 1897 ţarinei Alexandra şi a fost expus la Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg. Din cele 65 de ouă Fabergé cunoscute, 57 au suprvieţuit până în zilele noastre, zece dintre ouăle imperiale fiind expuse la Palatul Armurilor, care adăposteşte tezaurul Kremlinului, unul aflându-se în colecţia prinţului de Monaco, trei fiind în colecţia reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, unul în proprietatea Qatarului, două la Fundaţia elveţiană Sandoz, altele, la câteva muzee de artă din Nashville, Cleveland, Virginia, Baltimore, Washington (Muzeul Hillwood). Muzeul Fabergé din Sankt Petersburg, fondat de Fundaţia Link Times, repatriază obiecte culturale ruseşti pierdute de-a lungul anilor. Colecţia muzeului cuprinde mai mult de 4.000 de opere de artă decorativă, inclusiv obiecte din aur şi argint, tablouri, porţelanuri şi bronz, dar şi grupul de nouă ouă imperiale de Paşte create de Fabergé pentru ultimii doi ţari ruşi. În total, 15 ouă Fabergé strălucesc în Camera Albastră a Palatului Şuvalov, care găzduieşte muzeul.
Deschis în 2009 de colecţionarul rus de artă Alexander Ivanov şi dedicat pieselor realizate de firma rusească de bijuterii, Muzeul Fabergé de la Baden-Baden, Germania, prezintă între altele şi exponate în formă de ou, bucurându-se de prezenţa a aproape 700 de piese Fabergé. Cel mai important element din colecţia muzeului este oul Rothschild Fabergé, însoţit şi de o carafă de argint sub forma unui iepure, şi ultimul ou Fabergé dedicat Paştelui din 1917, realizat din mesteacăn de Karelia, cu aur şi diamante.
Totodată, oul pascal este şi subiect de inspiraţie în sculptură. Un ou pascal înalt de nouă metri, decorat în stil ucrainean, poate fi admirat la Vegreville, Alberta, Canada. Este al doilea cel mai mare ou decorat din lume, după cel de la Colomeea, Ucraina. Sculptura a fost creată de Paul Maxum Sembaliuk, un artist canadian de origine ucraineană. Alte ouă gigantice decorate pot fi admirate la Zagreb, în Croaţia, sau la Gogolin, în Polonia. În august 2007, Muzeul Pisanka din Colomeea, în forma unui ou (14 metri înălţime şi 10 metri diametru), având părţi ale exteriorului şi interiorului pictate asemenea unui ou pascal, a fost recunoscut ca un reper al Ucrainei moderne. Actualmente, muzeul deţine o colecţie de peste 10.000 de ouă decorate, unele datând din secolele XIX şi XX, unele venite din ţări apropiate (Belarus, Republica Cehă, Polonia, România) sau mai îndepărtate (Franţa, Suedia, SUA, Canada, Pakistan, Sri Lanka, India).
Peste 1500 de ouă de Paşte din întreaga lume sunt reunite la Muzeul ouălor de Paşte din Ciechanowiec, un oraş mic din Voievodatul Podlasia, Polonia, care a stabilit recordul mondial pentru cea mai mare colecţie de ouă pascale din lume, creată în 2004. Exponatele provin din toate regiunile din Polonia, din Ucraina, Belarus, Rusia, Cehia, China, Japonia, Kenya, Brazilia, Palestina, Grecia, Cuba şi alte ţări. Un alt muzeu al ouălor de Paşte, cel de la Sonnenbühl, Germania, deschis în 1993, găzduieşte artişti internaţionali care îşi demonstrează talentul în arta decorării ouălor, inclusiv pe o suprafaţă 3-D. 900 de ouă decorate, o parte donate de localnici, acoperă diferite stiluri, de la arta religioasă, la cultura de televiziune. În Austria, la Winden am See, un muzeu al colecţiilor de ouă a fost integrat în complexul achiziţionat în anul 1965 de Wander Bertoni, în mijlocul podgoriilor din Winden, lângă lacul Neusiedler. Muzeul stă în afara ansamblului autonom, ca o poartă de intrare în conjuncţie cu galeria pavilionului.
În Mexic, ouăle golite şi umplute cu confetti sau jucării, numite cascarones, nelipsite de la carnavaluri şi petreceri, au ajuns, în timp, să fie şi un simbol pascal. Se crede că Marco Polo ar fi adus tradiţia mai întâi în Italia, apoi a fost preluată în Spania, croindu-şi, mai târziu, drum spre America de Sud, unde a devenit populară în anii1860.(material de Cristina Zaharia)
