Interferenţa între politică şi poporul stadioanelor

– Sportivă româncă agresată la Budapesta –

În data de 15 aprilie, la Budapesta, a avut loc meciul de handbal feminin dintre CSM Bucureşti şi Ferencváros, contând pentru calificarea în sferturile de finală a Ligii Campionilor. La finalul meciului, o parte a suporterilor Ferencváros a scandat lozinci injurioase, rasiste la adresa jucătoarelor românce, au aruncat cu monede şi chiar cu un pahar de bere, în care, după unele relatări, se găsea urină.

Cu privire la acest incident, deputatul Sorin Moldovan a dat o declaraţie prin care a condamnat agresiunea asupra unei sportive şi a deplâns pasivitatea autorităţilor române, în special a ambasadorului României la Budapesta, despre care a spus că ar putea să fie audiat în Comisia de Politică Externă a Camerei Deputaţilor.

Referitor la acest incident ne-am adresat Căpităniei Generale a Poliţiei Maghiare cerând informaţii despre incident şi dacă au fost identificaţi şi autorii agresiunii, de asemena am solicitat informații dacă a fost declanşată o cercetare a acestui caz. În răspunsul primit de la Căpitănia Poliţiei din Budapesta se specifică următoarele: Poliţia nu are informaţii privind aruncarea cu urină pe teren, acolo a fost aruncat un pahar de plastic plin cu bere; menţinerea ordinii la evenimentele sportive în primul rând este în sarcina  organizatorilor. Organizatorii nu au semnalat către poliţie circumstanţe care ar justifica intervenţia acesteia, nu am primit nicio solicitare în acest sens.

Se ridică întrebarea, dacă poliţia nu a fost sesizată de către organizatori, atunci de unde ştie dacă în paharul de plastic care a fost aruncat către portarul echipei CSM Bucureşti, Paula Ungureanu, a fost bere şi nu altceva?

Atitudinea pasivă a autorităţilor maghiare a fost semnalată şi de către deputatul Sorin Moldovan, în declaraţia amintită, unde vorbeşte despre „complicitatea vădită a organizatorilor competiţiei”. La solicitarea RADOR, domnul deputat Sorin Moldovan a declarat că „Declaraţia mea de ieri se referea la faptul că mă aşteptam din partea Ambasadei României din Ungaria să ia o poziţie, în sensul să ceară autorităţilor locale identificarea, tragerea la răspundere a suporterilor care au adresat jigniri şi au aruncat cu diferite obiecte în jucătoarele românce, probabil aceste fapte sunt prevăzute şi în legislaţia maghiară, aşa cum este şi în legislaţia română. Nu am nicio altă informaţie în ceea ce priveşte cum au acţionat autorităţile maghiare. Declaraţia mea nu se referă la modalităţile în care au acţionat autorităţile maghiare, ci la autorităţile române.” Referitor la întrebarea dacă se impune invitarea ambasadorului României la Budapesta la Comisia de Politică de Externe a Camerei Deputaţilor, domnul deputat a declarat pentru RADOR, că dacă se va impune acest lucru, comisia poate să-l audieze pe ambasador, dar aceasta este decizia celor din comisie.

Ne-am adresat Ambasadei Române la Budapesta, care ne-a asigurat că „Ambasada României la Budapesta a luat toate măsurile necesare în asemenea situaţii în coordonare cu Ministerul de Externe” fără să detalieze care au fost acestea şi ne-a îndrumat să ne adresăm întrebările către Ministerul de Externe.

Trebuie menţionat faptul că manifestări similare din partea suporterilor au mai avut loc atât faţă de sportivi români, cât şi faţă de sportivi israelieni. Despre acest fenomen l-am întrebat pe sociologul Magyari Nándor László, care ne-a declarat: „La evenimentele sportive huliganismul nu este un fenomen rar, acesta se întâmplă în toate circumstanţele politice/sociale şi – deşi vorbim despre fapte regretabile care se întâmplă independent de sport – se spune des, chiar şi de unii specialişti, că rolul acestora este să descarce tensiunile, că prin fenomenele violente şi comportamente suburbane se evită agresiuni sociale. Potrivit unei alte teze – şi eu înclin către aceasta – lucrurile stau exact invers: ceea ce se întâmplă pe tribunele stadioanelor ca pars ca toto reprezintă mediul social mai larg. Astfel nu se poate lega în mod direct comportamentul agresiv a celor care umplu tribunele stadioanelor de puterea politică sau de establishment, doar prin anumite curele de transmisie. Autorităţile sunt întotdeauna responsabile pentru integritatea fizică a sportivilor, a spectatorilor, de asigurarea evenimentelor, a reprimării huliganismului, pentru a identifica pe cei responsabili şi pentru tragerea lor la răspundere. Chiar dacă nu reuşesc întotdeauna să prevină incidentele, în general nu sprijină – sau cel puţin nu în mod public – aşa ceva. Acel political climate pe care-l cunoaştem din literatura de specialitate, în acest caz, este ceva care porneşte din politică şi se înghesuie şi pe tribune. Acesta este un efect indirect sau transmis prin mai mulţi agenţi, un veritabil efect mediatic atât în sensul strict, cât şi în sensul larg al cuvântului.

Este o problemă dacă politicienii se comportă ca nişte celebrităţi în sport, iar la aceasta electoratul reacţionează ca nişte suporteri, cu atât mai mult, dacă această schemă se completează cu un discurs agresiv, plină de ură şi naţionalist. Pe de altă parte, nu este de tăgăduit că istoria relaţiilor româno-maghiare, frustrările istorice menţinute vii de ambele părţi, favorizează apariţia extremiştilor naţionalişti şi în lumea tribunelor. În regiunea noastră, şi acum vorbesc în special despre Ungaria, unde ura şi teoriile conspiraţioniste au fost ridicate la rang de politică guvernamentală (efectul campaniilor de ură, a creşterii populaţiei cu diferite prejudecăţi şi al xenofobiei este dovedit prin măsurători sociologice) legătura dintre politică şi huliganismul sportiv este şi mai evidentă.

Noi toţi avem prejudecăţi. În regiunea noastră sloganurile naţionale, chiar construcţia identităţii naţionale s-a făcut împotriva altora. Dar aceste sentimente, sau mai bine spus resentimente, până nu demult, a fost indicat să nu le manifestăm (virtuţi civice, etiqette etc.) Nu neapărat din prea mult respect pentru un comportament de politcal correctness, dar buna creştere, educaţia noastră potrivit căreia şi celălalt e om, adversarul nu îţi este duşman, fair play etc. ne-au dictat acest comportament.

Totuşi, primul guvern din această regiune care a fost sub influenţă sovietică şi care a declanşat o campanie împotriva corectitudinii politice, este guvernul actual din Ungaria. Mai mult, acest guvern aşa defineşte tot ccea ce este politically correct ca pe un dictat. În acest mediu politic, în care  vorbele care respectă cerinţele corectitudinii politice sunt prezentate ca ostile maghiarilor, s-a putut dezlănţui mai facil ura, nu dintr-o forţare exterioară, ci dintr-un model comportamental interiorizat. Este vorba de ură, de frustrări, de sentimente, care până nu demult erau etichetate ca ruşinoase, şi care atrăgeau după sine sancţiuni. În acest mod şi în această măsură suporterii Fradi (diminutivul folosit de suporteri pentru clubul sportiv Ferencváros n. red.) își exprimă, probabil nu pentru prima şi nici pentru ultima dată spiritul vremurilor, care corespunde unei tendinţe politice. Politica şi puterea au responsabilitatea sa în această treabă.”

În lumina acestor explicaţii, va fi interesant de văzut ce au solicitat autorităţile române şi ce urmează să facă autorităţile maghiare în vederea identificării şi tragerii la răspundere a celor care au agresat o sportivă a echipei de handbal feminin a CSM Bucureşti. Vom reveni.

În data de 15 aprilie, la Budapesta, a avut loc meciul de handbal feminin dintre CSM Bucureşti şi Ferencváros, contând pentru calificarea în sferturile de finală a Ligii Campionilor. La finalul meciului, o parte a suporterilor Ferencváros a scandat lozinci injurioase, rasiste la adresa jucătoarelor românce, au aruncat cu monede şi chiar cu un pahar de bere, în care, după unele relatări, se găsea urină.

Cu privire la acest incident, deputatul Sorin Moldovan a dat o declaraţie prin care a condamnat agresiunea asupra unei sportive şi a deplâns pasivitatea autorităţilor române, în special a ambasadorului României la Budapesta, despre care a spus că ar putea să fie audiat în Comisia de Politică Externă a Camerei Deputaţilor.

Referitor la acest incident ne-am adresat Căpităniei Generale a Poliţiei Maghiare cerând informaţii despre incident şi dacă au fost identificaţi şi autorii agresiunii, de asemena am solicitat informații dacă a fost declanşată o cercetare a acestui caz. În răspunsul primit de la Căpitănia Poliţiei din Budapesta se specifică următoarele: Poliţia nu are informaţii privind aruncarea cu urină pe teren, acolo a fost aruncat un pahar de plastic plin cu bere; menţinerea ordinii la evenimentele sportive în primul rând este în sarcina  organizatorilor. Organizatorii nu au semnalat către poliţie circumstanţe care ar justifica intervenţia acesteia, nu am primit nicio solicitare în acest sens.

Se ridică întrebarea, dacă poliţia nu a fost sesizată de către organizatori, atunci de unde ştie dacă în paharul de plastic care a fost aruncat către portarul echipei CSM Bucureşti, Paula Ungureanu, a fost bere şi nu altceva?

Atitudinea pasivă a autorităţilor maghiare a fost semnalată şi de către deputatul Sorin Moldovan, în declaraţia amintită, unde vorbeşte despre „complicitatea vădită a organizatorilor competiţiei”. La solicitarea RADOR, domnul deputat Sorin Moldovan a declarat că „Declaraţia mea de ieri se referea la faptul că mă aşteptam din partea Ambasadei României din Ungaria să ia o poziţie, în sensul să ceară autorităţilor locale identificarea, tragerea la răspundere a suporterilor care au adresat jigniri şi au aruncat cu diferite obiecte în jucătoarele românce, probabil aceste fapte sunt prevăzute şi în legislaţia maghiară, aşa cum este şi în legislaţia română. Nu am nicio altă informaţie în ceea ce priveşte cum au acţionat autorităţile maghiare. Declaraţia mea nu se referă la modalităţile în care au acţionat autorităţile maghiare, ci la autorităţile române.” Referitor la întrebarea dacă se impune invitarea ambasadorului României la Budapesta la Comisia de Politică de Externe a Camerei Deputaţilor, domnul deputat a declarat pentru RADOR, că dacă se va impune acest lucru, comisia poate să-l audieze pe ambasador, dar aceasta este decizia celor din comisie.

Ne-am adresat Ambasadei Române la Budapesta, care ne-a asigurat că „Ambasada României la Budapesta a luat toate măsurile necesare în asemenea situaţii în coordonare cu Ministerul de Externe” fără să detalieze care au fost acestea şi ne-a îndrumat să ne adresăm întrebările către Ministerul de Externe.

Trebuie menţionat faptul că manifestări similare din partea suporterilor au mai avut loc atât faţă de sportivi români, cât şi faţă de sportivi israelieni. Despre acest fenomen l-am întrebat pe sociologul Magyari Nándor László, care ne-a declarat: „La evenimentele sportive huliganismul nu este un fenomen rar, acesta se întâmplă în toate circumstanţele politice/sociale şi – deşi vorbim despre fapte regretabile care se întâmplă independent de sport – se spune des, chiar şi de unii specialişti, că rolul acestora este să descarce tensiunile, că prin fenomenele violente şi comportamente suburbane se evită agresiuni sociale. Potrivit unei alte teze – şi eu înclin către aceasta – lucrurile stau exact invers: ceea ce se întâmplă pe tribunele stadioanelor ca pars ca toto reprezintă mediul social mai larg. Astfel nu se poate lega în mod direct comportamentul agresiv a celor care umplu tribunele stadioanelor de puterea politică sau de establishment, doar prin anumite curele de transmisie. Autorităţile sunt întotdeauna responsabile pentru integritatea fizică a sportivilor, a spectatorilor, de asigurarea evenimentelor, a reprimării huliganismului, pentru a identifica pe cei responsabili şi pentru tragerea lor la răspundere. Chiar dacă nu reuşesc întotdeauna să prevină incidentele, în general nu sprijină – sau cel puţin nu în mod public – aşa ceva. Acel political climate pe care-l cunoaştem din literatura de specialitate, în acest caz, este ceva care porneşte din politică şi se înghesuie şi pe tribune. Acesta este un efect indirect sau transmis prin mai mulţi agenţi, un veritabil efect mediatic atât în sensul strict, cât şi în sensul larg al cuvântului.

Este o problemă dacă politicienii se comportă ca nişte celebrităţi în sport, iar la aceasta electoratul reacţionează ca nişte suporteri, cu atât mai mult, dacă această schemă se completează cu un discurs agresiv, plină de ură şi naţionalist. Pe de altă parte, nu este de tăgăduit că istoria relaţiilor româno-maghiare, frustrările istorice menţinute vii de ambele părţi, favorizează apariţia extremiştilor naţionalişti şi în lumea tribunelor. În regiunea noastră, şi acum vorbesc în special despre Ungaria, unde ura şi teoriile conspiraţioniste au fost ridicate la rang de politică guvernamentală (efectul campaniilor de ură, a creşterii populaţiei cu diferite prejudecăţi şi al xenofobiei este dovedit prin măsurători sociologice) legătura dintre politică şi huliganismul sportiv este şi mai evidentă.

Noi toţi avem prejudecăţi. În regiunea noastră sloganurile naţionale, chiar construcţia identităţii naţionale s-a făcut împotriva altora. Dar aceste sentimente, sau mai bine spus resentimente, până nu demult, a fost indicat să nu le manifestăm (virtuţi civice, etiqette etc.) Nu neapărat din prea mult respect pentru un comportament de politcal correctness, dar buna creştere, educaţia noastră potrivit căreia şi celălalt e om, adversarul nu îţi este duşman, fair play etc. ne-au dictat acest comportament.

Totuşi, primul guvern din această regiune care a fost sub influenţă sovietică şi care a declanşat o campanie împotriva corectitudinii politice, este guvernul actual din Ungaria. Mai mult, acest guvern aşa defineşte tot ccea ce este politically correct ca pe un dictat. În acest mediu politic, în care  vorbele care respectă cerinţele corectitudinii politice sunt prezentate ca ostile maghiarilor, s-a putut dezlănţui mai facil ura, nu dintr-o forţare exterioară, ci dintr-un model comportamental interiorizat. Este vorba de ură, de frustrări, de sentimente, care până nu demult erau etichetate ca ruşinoase, şi care atrăgeau după sine sancţiuni. În acest mod şi în această măsură suporterii Fradi (diminutivul folosit de suporteri pentru clubul sportiv Ferencváros n. red.) își exprimă, probabil nu pentru prima şi nici pentru ultima dată spiritul vremurilor, care corespunde unei tendinţe politice. Politica şi puterea au responsabilitatea sa în această treabă.”

În lumina acestor explicaţii, va fi interesant de văzut ce au solicitat autorităţile române şi ce urmează să facă autorităţile maghiare în vederea identificării şi tragerii la răspundere a celor care au agresat o sportivă a echipei de handbal feminin a CSM Bucureşti. Vom reveni.

Autor: Ervin Székely