Marţi, 9 mai, omul de afaceri Ion Ţiriac împlineşte 78 de ani. Fost jucător de hochei, dar mai cunoscut pentru cariera sa în tenis, Ion Ţiriac a devenit, după încheierea activităţii sportive, un om de afaceri de succes, fiind primul român a cărui avere a depăşit 1 miliard de euro, primul român care a intrat în topul Forbes al miliardarilor lumii, iar în prezent este considerat cel mai bogat compatriot şi proprietarul unui imperiu financiar extrem de vast. Ion Ţiriac este şi un bărbat cu mare succes la femei, având la activ două căsătorii, din care au rezultat trei copii şi nenumărate alte aventuri, unele reale, altele speculate puternic de presa mondenă.
Ion Țiriac s-a născut la 9 mai 1939, la Brașov, într-un apartament modest de două camere de pe Strada Cerbului, în cartierul Şchei, fiind fiul lui Ion şi al Ecaterinei, amândoi ardeleni adevăraţi, din Alba Iulia.
Pentru că avea foarte multe antrenamente la hochei pe gheaţă, sport pe care-l practica atunci, Ion Ţiriac nu a mai trecut pe la şcoală, iar în timpul liceului a fost exmatriculat. Însă datorită prieteniei cu familia Maurer, foarte influentă în acei ani, Ţiriac a revenit, a reuşit să facă doi ani de liceu în patru luni şi să obţină şi bacalaureatul.
Începând cu anul 1958 este membru al lotului naţional de hochei, cu care a participat la Campionate Mondiale şi Jocuri Olimpice.
În anul 1959, Ţiriac se transferă de la Braşov la Clubul Dinamo Bucureşti, club departamental al Ministerului de Interne.
În anul 1960, a fost încadrat ca sublocotenent de miliţie în cadrul Secţiei de tenis a Clubului Sportiv Dinamo Bucureşti.
Ţiriac a fost căsătorit pentru prima dată cu Erika Braedt, handbalistă la Ştiinta Bucureşti, o săsoaică pe care miliardarul a ajutat-o, ulterior, să emigreze în Germania. Se întâmpla în anul 1962, când Ţiriac avea să facă o mare pasiune pentru Erika, una dintre colegele sale de la Institutului de Cultură Fizică, sportivă şi ea, iar un an mai târziu, cei doi se căsătoreau. Ea avea 19 ani, iar el – 24.
În acei ani Ţiriac avea deja microbul vânătorii, el practicând această pasiune alături de Ion Gheorghe Maurer, viitor şef al Guvernului comunist, a cărui soţie aduna în jurul ei elita culturală a Bucureştilor.
În anul 1964 a absolvit Institutul de Cultură Fizică din Bucureşti primind distincţia de Maestru Emerit al Sportului.
Ca hocheist, a reprezentat, în anul 1964, alături de echipa naţională de hochei pe gheaţă, România la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Innsbruck.
Apoi, ca urmare a performanţelor sale sportive interne şi internaţionale, Ion Ţiriac a fost avansat la excepţional, primind, în anul 1965, gradul de locotenent major de miliţie.
La 9 aprilie 1965, Ion Ţiriac a fost decorat cu Medalia „În Serviciul Patriei Socialiste”, clasa a II-a, pentru „5 ani vechime în unităţile militarizate ale Ministerului Afacerilor Interne”, un act normativ prin care au fost decoraţi şi alţi celebri sportivi ai clubului, printre care fotbaliştii Ion şi Lică Nunweiler.
Între anii 1959 şi 1978, a avut o carieră de succes în tenis, cu peste 150 de participări în meciuri din Cupa Davis, disputând trei finale, cu Statele Unite ale Americii, în anii 1969, 1971 şi 1972, partener fiindu-i Ilie Năstase.
În anul 1970, Ion Ţiriac, a câştigat, la dublu, alături de Ilie Năstase, puternicul turneu de la Roland Garros. Dealtfel, ca jucător de dublu, Ion Ţiriac a câştigat în carieră 294 de meciuri, inclusiv 22 de titluri, iar în turneele în care a jucat la simplu, a înregistrat doar 167 de victorii.
În octombrie 1971, echipa de tenis a României a ajuns până în finala Cupei „Davis”, unde a fost învinsă de puternica echipă a SUA. Cu toate acestea, jucătorii Ilie Năstase şi Ion Ţiriac, maeştri emeriţi ai sportului, au primit Ordinul „Muncii”, clasa I, pentru „merite deosebite în activitatea sportivă”, prin Decretul nr. 466 din 17 decembrie 1971.
La 20 decembrie 1971, a avut loc ceremonia acordării acestor distincţii, la sediul Consiliului de Stat din Piaţa Republicii, în prezenţa preşedintelui Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu.
Ţiriac a câştigat alte peste 40 de titluri internaţionale în tenis, la simplu şi la dublu.
Tot la dublu a mai câştigat turnee, alături de Ilie Nastase, la Foro Italico şi Open Philadelphia Indoor, în anul 1970, Monte Carlo Open, Open Suedia, Italian Open şi Canadian Open în anul 1972, sau Arymehr Cup – în anul 1977. De asemenea, alături de Guillermo Villas, a câştigat turneele Baltimore International şi Nice International – în anul 1977, Volvo International – în 1979 şi, alături de Adriano Panatta, Campionatului Mondial de tenis de la Sao Paolo – în anul 1974.
Ion Ţiriac a mai fost de nouă ori campion al României la tenis.
La vremea aceea, însă, câştigurile din tenis nu erau semnificative şi nu se puteau compara în vreun fel cu sumele imense care se obţin în zilele noastre. Se estimează că în întreaga sa carieră de sportiv, Ţiriac nu a adunat câştiguri mai mari de 200.000 de dolari. Ion Ţiriac s-a retras din tenis în anul 1980.
După despărţirea de prima soţie, Ţiriac a avut o relaţie cu americanca Mikette von Issenberg, cu care, în 1976, a avut primul copil, pe Ion Alexandru.
După încheierea activităţii sportive, Ion Ţiriac a fost manager şi antrenor al unor jucători de tenis de excepţie, printre care Ilie Năstase, Guillermo Villas, Henri Leconte, Boris Becker (între anii 1982 şi 1993), Marie Joe Fernandez, Guillermo Vilas, Steffi Graf, Marat Safin, Anke Huber sau Goran Ivanisevic.
Cel mai important „elev” i-a fost desigur germanul Boris Becker, preluat de Ţiriac în 1982, la momentul în care puştiul se prezenta ca un potenţial mare talent.
Însă pentru aceasta era nevoie şi de sponsori puternici, care pentru început nu erau chiar atât de uşor de găsit. Însă după anul 1985, când Becker a obţinut titlul suprem la Wimbledon, câştigurile sale au ajuns la o cotă nemaintâlnită până atunci în sport, iar Ţiriac a avut marele merit de a fi ştiut să vândă talentul şi notorietatea lui Becker, contractele sale de publicitate fiind încheiate cu condiţia prezenţei sumelor cu cel puţin şapte zerouri. Munca lui Ţiriac a dat roade, Becker fiind numărul unu mondial pentru mai multă vreme.
Interesant este faptul că Ion Ţiriac nu s-a considerat niciodată un tenisman talentat, tocmai fiindcă a avut întotdeauna nevoie de 3-4 ore de muncă în plus pentru a ajunge la nivelul dorit, în schimb recunoaşte că vocația lui a fost cea de antrenor, considerându-se unul dintre cei mai buni din lume.
În anul 1990, Ion Ţiriac a fondat Banca ce îi poartă numele, prima cu capital integral privat din România post-comunistă.
După anul 1990, Ţiriac trece de 100 de milioane de dolari avere, iar 10 ani mai târziu, afacerile sale îi aduceau în conturi peste 500 de milioane de dolari, deşi în realitate, publicaţiile de specialitate estimau că averea sa se apropia de 1 miliard de dolari.
Omul de afaceri a cunoscut-o, în 1992, pe ziarista şi fotomodelul francez de origine egipteană Sophie Ayad, iar în 1996 cei doi s-au căsătorit, ei devenind părinţii a doi copii: Karim Mihai şi Ioana – aceasta din urmă fiind născută chiar la 19 iulie 1999, exact în ziua în care Ilie Năstase – omul alături de care Ion Ţiriac a jucat trei finale ale Cupei Davis – împlinea 53 de ani. Divorţul dintre Ţiriac şi Sophie s-a pronunţat în anul 2002, iar Karim Mihai şi Ioana trăiesc alături de mama lor la Monte Carlo.
A activat ca promotor al sportului în SUA şi Europa şi a fost consultant tehnic al mai multor companii în domeniul sportiv. A activat ca manager pentru turnee de tenis de prim rang ale ATP şi WTA, precum Eurocard Open, Austrian Open, Italian Open, Faber Grand Prix.
Începând cu anul 1996, Ion Ţiriac a deţinut licenţa turneului de tenis „BCR Open România”, redenumit mai apoi în „BRD Năstase Țiriac Trophy”, parte a ATP World Tour 250 series, turneul cu care ţara noastră se mândrea an de an, care şi-a defăşurat ultima ediţie în 2016, fiind relocat în continuare la Budapesta.
În perioada 1998 – 2004, Ion Ţiriac a fost preşedintele Comitetului Olimpic Român.
În anul 2003, în perioada guvernării PSD, Ţiriac a devenit preşedintele Consiliului pentru sprijinirea investiţiilor străine din România din cadrul Agenţiei Române pentru Investiţii Străine (ARIS).
În anul 2006, presa mondenă a speculat pe seama unei presupuse relaţii între Ion Ţiriac şi Andreea Marin, vorbindu-se chiar despre o preconizată căsătorie, pornind de la faptul că cei doi au fost văzuţi împreună la câteva evenimente mondene. Cei doi au negat astfel de zvonuri, însă Andreea a susţinut că sunt doar foarte buni prieteni, precizând că „orice femeie s-ar simţi mândră lângă Ion Ţiriac”…
În anul 2012, americanii îl considerau pe Ion Ţiriac cel mai bogat fost sportiv profesionist din lume, averea sa fiind la acel moment considerabil mai mare decât a unor mari legende ale sportului precum Magic Johnson, David Beckham, ori Michael Jordan. Dar, desigur, numele său este mai degrabă necunoscut americanilor de rând, Ţiriac aflîndu-se mai ales în memoria celor din Europa de Est, sau a fanilor tenisului de acum 40-50 de ani.
În 2013, Ion Ţiriac a fost inclus în International Tennis Hall of Fame.
Alte distincţii primite de Ţiriac sunt Ordinul Serviciul Credincios în grad de Mare Cavaler, Doctor Honoris Causa al Universităţii de Vest din Timişoara şi Cavaler al Ordinului Steaua României
Ţiriac a avut marea calitate de a fi simţit potenţialul unor afaceri de succes, iar intuiţia sa că tenisul va deveni o astfel de afacere a fost chiar remarcabilă. Astfel a apărut ideea de a cumpăra licenţele pentru mai multe turnee din circuitul profesionist, pe care, în timp, le-a revândut sau închiriat, obţinând profituri considerabile. Este exemplul tuneelor de la Stuttgart, Hanovra şi, mai recent, Madrid.
În prezent Ion Ţiriac deţine licenţa puternicului turneului Masters de la Madrd, cotat între primele opt în lume, după valoarea premiilor, pe care omul de afaceri intenţionează să îl introducă în circuitul turneelor de Mare Şlem.
Marea majoritate a afacerilor sale sunt reunite în jurul Ţiriac Holdings Ltd. – o companie al cărei preşedinte este Ion Ţiriac -, care activează în principal în servicii financiare (leasing financiar, leasing operaţional, brokeraj), automotive – include businessul de dealership auto Ţiriac Auto, dealer al mărcilor Jaguar, Land Rover, Mitsubishi, Hyundai, Mercedes-Benz, Ford -, și real estate. La acestea se adaugă servicii aeriene, property şi facility management, energie etc.
Ţiriac este implicat, de asemenea, în dezvoltarea unor ansambluri rezidenţiale sau clădiri de birouri, în mai multe oraşe precum Bucureşti, Timişoara, Braşov.
În anul 2016, presa mondenă a speculat pe marginea unei posibile relaţii a magnatului cu topmodelul Laurette Atindehou, cei doi fiind văzuţi împreună la mai multe evenimente mondene. Tânăra mulatră a ţinut însă să infirme aceste zvonuri, precizând că Ion Ţiriac este un prieten, un om minunat, pe care ea se bucură ca l-a cunoscut.
În decembrie 2016, Ţiriac inaugura primul patinoar privat din Bucureşti-Ilfov, Telekom Arena, proiect operat de Fundaţia Ion Ţiriac, şi realizat conform celor mai recente standarde olimpice internaţionale şi conform indicaţiilor Federaţiei Internaţionale de Hochei. Patinoarul construit cu o sumă de circa 3,9 milioane de euro este doar prima arenă din cadrul complexului sportiv pe care fostul jucător de tenis intenţionează să îl ridice pe aproximativ 20 de hectare în oraşul Otopeni, fiind parcă un pariu câştigat al omului de afaceri cu autorităţile din Capitală, care sunt, iată, incapabile să realizeze proiectul unui patinoar olimpic în capitală, de ani buni.
Ţiriac a avut o atenţie specială şi pentru proiecte caritabile, unul dintre acestea fiind
Fundaţia Dumbrava Minunată de la Braşov care operează un centru de îngrijire pentru bătrâni.
După Revoluţie, presa din ţara noastră a descoperit că, începând cu anul 1963, Ion Ţiriac a fost recrutat de Securitate pentru a oferi informaţii despre anumiţi sportivi şi despre delegaţii străini care veneau în România, pe filiera sportivă şi care erau suspecţi, primind numele conspirativ de “Titi Ionescu”, însă activitatea sa nu poate fi încadrată în cea de „colaborator” al fostelor servicii. Documentele trimise de Ion Ţiriac făceau referire la deplasările sale în afara ţării şi la faptul că era rugat de către rude, să aducă din străinătate diverse obiecte. Însă după trei ani de activitate în cadrul Securităţii, el a fost dat afară pe motiv că era de rea-credinţă şi pentru că raporta informaţii lipsite de importanţă. Ulterior, Ţiriac a fost urmărit la rândul lui de Securitate pentru “a i se cunoaşte natura relaţiilor”.
Să amintim şi de vânătoarea anuală de mistreţi de la Balc, de lângă Oradea, organizată de Ţiriac pe domeniul său ce se întinde pe circa 100 de hectare, o întâlnire la care participă unii dintre cei mai influenţi oameni de afaceri şi politici ai lumii, cum sunt creatorul de modă italian Stefano Ricci, prințul Dimitrie Sturdza, Wolfgang Porsche, moștenitorul imperiului auto Porsche, Klaus Mangold, fostul președinte al grupului Daimler, Frantz Rauch, proprietarul celui mai mare producător de sucuri din Europa, Peter Rau – fost expert financiar Philip Morris şi Porsche, Alfred Baumhauer – fabricant Cartier, Rudolf Streicher – fost ministru în mai multe guverne ale Austriei şi şef al Partidului Socialist de la Viena, industriaşii Wolfram Zoller, Siegfried Wolf, Alexander Pappas şi Rafael Malo, bancherul austriac Erich Hampel, politicianul ucrainean Nestor Shuyfrych, sau omul de afaceri covăsnean Arpad Sarkany.
Ca orice om de afaceri cu o anumită situaţie financiară, Ion Ţiriac îşi permite extravaganţă, aceea de a deţine o galerie de maşini de epocă, un concept nou în România, „Ţiriac Collection” fiind o expoziţie ce reuneşte exemplare auto și motociclete din colecția sa, redeschisă publicului în luna mai 2015. Colecţia cuprinde peste 150 exponate de epocă, fabricate începând cu anii 1899, dar şi automobile performante, cu un design actual. Aici vizitatorii pot regăsi singura colecție din lume cu cele şase unităţi Rolls Royce Phantom produse până în anul 1972, precum și exemplare ce au aparținut anterior unor nume sonore precum Sir Elton John, Sammy Davis Jr. sau Bernie Ecclestone. Printre exponate se mai află un Bugatti Type 57 Coach Ventoux – din 1938, un Mercedes-Benz 540 K Cabriolet A, un Mercedes-Benz 130 (W23) 2-Door Saloon – din 1934, un Renault AX Phaeton – din anul 1908, sau un Citroen SM produs în anii ’70, cea mai veche piesă din această galerie find un Hurtu 3 ½ Cvadriciclu produs în anul 1899. Galeria Ţiriac Collection este poziţionată în proximitatea Aeroportului „Henri Coandă”.
O altă afacere profitabilă a omului de afaceri este cea grupată sub brand-ul „Stejarii” – ce include Stejarii Country Club (un complex de lux situat în Pădurea Băneasa, ce include facilităţi precum SPA, activităţi sportive în aer liber, fitness şi un ballroom imens) şi Stejarii Clubul Rezidenţial.
În prezent, averea lui Ţiriac este estimată la circa 1,1 miliarde de euro.
