Zilele acestea, sanctuarul de la Fátima, cetate numită şi tărâm al miracolelor şi al apariţiilor, din inima neasemuitei Portugalii, care a dat lumii un Papă de origine lusitană, pe Ioan al XXI-lea, sau Pedro Hispano, se pregăteşte să îl primească acum pe singurul Papă sud-american din istorie, Francisc, pentru a canoniza doi dintre cei trei copii cărora, cu o sută de ani în urmă, la 13 mai 1917, li s-a arătat aici Fecioara Maria, dezvăluindu-le mari taine din istoria lumii. Francisco şi Jacinta Martos au fost beatificaţi de Papa Ioan Paul al II-lea în 2000, iar procesul de beatificare a Luciei dos Santos, care a devenit călugăriţă, a început după moartea sa, în 2005, şi este în desfăşurare.
„Locaşul sfânt al Portugaliei”, cum îl numea regele Carol al II-lea, în 1948, când a ajuns în pelerinaj la Fátima, în timpul exilului său lusitan, a fost viztat şi de Papa Paul al VI-lea, în 1967, în prima vizită a unui Suveran Pontif la sanctuar, apoi de Papa Ioan Paul al II-lea, pentru prima dată în 1982, după tentativa de asasinat asupra sa, din 13 mai 1981, şi în 2010, de Papa Benedict al XVI-lea, cel de-al treilea Suveran Pontif care a vizitat oficial sanctuarul catolic.
Pe un meleag ales istorie şi credinţă, la Fátima a fost ridicat unul dintre cele mai importante sanctuare catolice din lume dedicate Fecioarei Maria, care este vizitat de milioane de pelerini an de an, atraşi de unul dintre cele mai mari mistere ale secolului trecut. Şi Papa Ioan al XXIII-lea a vizitat, ca pelerin, locul viziunilor, donând mai apoi crucea sa pectorală sanctuarului.
După o serie de apariţii, în 1915 şi 1916, ale unui Înger al Păcii, sau Îngerul Portulgaliei, cum a fost numit, în 1917, trei copii păstori de lângă localitatea Fátima, Jacinta şi Francisco Marto şi Lucia dos Santos au avut viziuni cu Fecioara Maria. „Doamna din lumina” mai strălucitoare decât soarele, cum a numit-o Lucia, le-a vorbit copiilor în mai multe rânduri, la 13 mai, 13 iunie, 13 iulie, 13 septembrie, 13 august şi 13 octombrie 1917, dată la care s-a produs ceea ce avea să se numească Miracolul Soarelui, în prezenţa a peste 70.000 de curioşi veniţi din toată ţara şi din întreaga Europă. Potrivit relatărilor, pe cer a apărut un cerc sclipitor care a început să se învârtă într-un iureş colorat. În apariţiile sale, Fecioara Maria a îndemnat la penitenţă pentru salvarea păcătoşilor, la ridicarea unui sanctuar, a prezis moartea a doi dintre copii şi a dezvăluit mari secrete – o viziune despre infern, sfârşitul Primului Război Mondial şi începutul celui de-al doilea, sfârşitul comunismului şi o tentativă de asasinat asupra Papei.
Construit în zona unde cei trei copii au avut viziunile, sanctuarul din calcar de la Fátima, unul dintre cele mai mari aşezăminte devoţionale romano-catolice, cuprinde mai multe monumente şi centre religioase şi sociale, cum ar fi Basilica da Nossa Senhora do Rosário, Capelinha das Aparições, Monumento ao Sagrado Coração de Jesus, şi alte structuri, ca Albergue e Casa de Retiros de Nossa Senhora das Dores, Casa de Retiros de Nossa Senhora do Carmo, un segment din Zidul Berlinului şi monumente închinate Papei Paul al VI-lea, Papei Pius al XII-lea şi Papei Ioan Paul al II-lea.
Construcţia impunătoarei Bazilici a Preasfintei Fecioare, Basilica da Nossa Senhora do Rosário, în interiorul căreia se află mormintele a doi dintre copiii vizionari, Francisco şi Jacinta Marto, a început în 1928 şi a durat 25 de ani. Înnobilată de o clopotniţă decorată cu o coroană de bronz aurit, de 7 tone, bazilica e încununată de o cruce luminată noaptea, pentru a fi văzută de la distanţă. Intrarea principală expune un mozaic reprezentând Sfânta Treime încoronând-o pe Fecioara Maria, lucrat de oficiali ai Vaticanului. O statuie a Fecioarei de la Fátima, care veghează dintr-o nişă aflată deasupra intrării principale, a fost realizată de preotul şi sculptorul american Thomas McGlynn, care a petrecut mult timp cu Sora Lucia; această sculptură a fost dăruită de catolicii din SUA sanctuarului, în 1958.
Colonadele, un ansamblu arhitectural început mai târziu, în 1949, cuprinde 200 de coloane ce se întind pe ambele laturi ale bazilicii, cu 14 altare. Imensele coloane ce înconjoară bazilica se deschid spre o piaţetă în centrul căreia se află Monumentul Inimii Sacre a lui Iisus (Monumento ao Sagrado Coração de Jesus), din bronz aurit, donat de un pelerin şi binecuvântat în 1932.
Capela Apariţiilor (Capelinha das Aparições), în jurul căreia pelerinii se târăsc în genunchi, este adevărata inimă a sancturarului, construită în 1919, distrusă în 1922 şi reconstruită în anul următor. Capela, cu un plafon căptuşit după mulţi ani cu lemn de pin nord-siberian, uşor şi durabil, este construită în apropierea unui vast loc de rugăciune, Recinto de Oração, unind principalele edificii de cult. Locul exact al apariţiei este semnalat printr-o coloană de marmură deasupra căreia se află aşezată statuia Fecioarei Maria, confecţionată din lemn de cedru adus din Brazilia, cu o coroană din aur, cu 313 perle şi 2679 de pietre preţioase, cântărind peste un kilogram, care este montată la procesiuni. În 1989, în ea a fost încastrat glonţul extras din trupul Papei Paul al II-lea.
Bazilica Sfintei Treimi (Basílica da Santíssima Trindade) este ultimul mare edificiu construit în sanctuar, începând din 2004, inaugurată în 2007 de Vatican, la 90 de ani de la apariţii. Are o formă circulară, iar decorul este inspirat de arta bizantină, are 12 porţi secundare, dedicate celor 12 apostoli, şi o poartă centrală, dedicată lui Hristos, şi cuprinde mai multe capele. O sculptură a Fecioarei de la Fatima, în marmură albă de Carrara, de trei metri, o prezintă pe Maria tânără, cu braţele deschise, lăsând să se vadă Inima sa Imaculată şi Rozariul.
Două piaţete străjuie bazilica Sfântei Treimi – cea a Papei Ioan Paul al II-lea, la est de bazilică, şi cea a Papei Pius al XII-lea, în partea de vest. Prima, decorată cu două statui, a Papei Ioan Paul II şi a Papei Paul al VI-lea, se află în apropiere de Marea Cruce cu Iisus răstingit, înaltă de 34 de metri, stilizată din oţel corten, un aliaj care a cărui nuanţă se schimbă în funcţie de lumină. La intrarea din partea de sud a sanctuarului se ridică un monument format dintr-un modul din Zidul Berlinului, oferit de un portughez emigrat în Germania, în semn de recunoştinţă a intervenţiei divine promise la Fatima în căderea comunismului.
La Rotonda Sfintei Tereza de Ourem începe Calea Crucii de la Valinhos, locul celei de-a patra apariţii a Fecioarei, marcat de grupul statuar al celor trei păstori; drumul parcurs de cei trei copii se desfăşoară pe mai bine de un kilometru, printr-un parc de măslini şi stejari, cu 14 staţii şi o capelă. Traseul Patimilor se termină la capela Sfântul Ştefan, trecând pe la Loca do Cabeço sau Loca do Anjo, unde cei trei copii au primit, pentru prima şi a treia oară, în 1916, vizita Îngerului Păcii. Prima piatră de pe această Via Sacra a fost sfinţită în 1959.
Dar vizita la Fátima nu se încheie la sanctuar. La circa 2 kilometri, în micul sat Aljustrel, locul de naştere al celor trei copii vizionari, sunt deschise spre vizitare Casa lui Francisco şi a Jacintei, precum şi Casa Luciei, transformată în muzeu, descriind modul de viaţă al comunităţii la începutul secolului al XX-lea. Muzeul Sanctuarului de la Fátima a fost fondat în 1955, găzduind şi expoziţia permanentă “Fátima Luz e Paz”, care cuprinde colecţii de orfevrerie – aici se găseşte coroana aşezată pe statuia Fecioarei la procesiunile solemne – de sculptură, textile, sau bijuterii, constituită din piese decorative personale, majoritatea de aur.
Miracolul de la Fátima a inspirat şi o serie de filme artistice şi documentare, de lung sau scurt metraj, cu un mesaj amestecat politico-religios la început, cum ar fi „Fátima, Terra de Fe”, în 1943, „La señora de Fátima”, în 1951 sau „The Miracle of Our Lady of Fátima”, în 1952. Au urmat „Fátima Viva” în 1982 şi „A esperanza veste-se de branco” în 1983. Şi „Dark at Noon”, regizată de Raul Ruiz în 1992, face referire la apariţiile de la Fátima, iar pelicula „The 13th Day”, realizată în 2009 de Ian şi Dominic Higgins, este considerată o descriere complexă a fenomenelor petrecute în 1917 la Fatima, în alternanţe alb-negru, la început, şi o izbucnire de culoare în secvenţele în care apare Fecioara Maria.
Ca un omagiu adus Fecioarei Maria de la Fátima, s-au construit biserici, parohii şi capele purtând numele său şi dincolo de graniţele Portugaliei, în Spania, SUA, Brazilia, Argentina, Venezuela, Peru, iar un altar din localitatea tanzaniană Moshi, închinat Sfintei Fecioare de la Fátima, ţine în pavăza sa îndepărtatul „Munte Alb” Kilimanjaro.(Cristina Zaharia)/czaharia
