Profitând de bulversarea provocată de război Stalin şi-a construit imperiul. Instalarea unor regimuri comuniste în Europa şi Asia s-a făcut cu forṭa, totuşi au existat şi cazuri în care „tătucul” nu s-a amestecat în mod direct: Albania, China, Iugoslavia. În aria sa de expansiune pornită din 1939, Uniunea Sovietică a vizat mai întâi „teritoriile fundamentale” – Polonia, statele baltice, Finlanda, Basarabia, Bucovina – şi apoi aşa-numita „zonă de siguranṭă” creată prin expansiuni în perioada 1945-1949.
Începând cu anul 1945 stalinizarea s-a radicalizat. După doi ani lumea era împărṭită în „tabăra imperialistă şi antidemocratică” condusă de SUA şi tabăra „antiimperialistă şi democratică” condusă de URSS. Aşa o explica Andrei Jdanov, ideologul partidului bolşevic. În 1946 imperiul comunist era realizat, ultimele „achiziṭii” fiind Bulgaria, România şi Germania estică.
Planurile de cucerire au folosit mijloace variate: manevre diplomatice; agenṭi kominternişti; Armata Roşie; intervenṭii directe în toate domeniile; „guverne de uniune” ale ṭărilor cucerite, provenite din „fronturi” (Frontul Democratic, Frontul naṭional de independenṭă, Frontul patriei etc); control direct asupra administraṭiei, armatei, justiṭiei; infiltrarea partidelor de stânga necomuniste. Arhiva de istorie orală păstrează numeroase mărturii despre modul în care au fost aplicate aceste mijloace în România confirmând, infirmând sau completând cu detalii de atmosferă arhivele scrise. În decurs de o lună vom prezenta fragmente din interviuri cu ingineri, mineri, artişti, oameni de ştiinṭă şi oameni politici, activişti, muncitori…
Ion Gheorghe Maurer – membru al PCdR din 1937; subsecretar de Stat la Ministerul Comunicaṭiilor (1947); preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naṭionale a R.P.R. (1958-1961); prim ministru (1961-1974).
„Cum anume a impus puterea sovietică Partidul Comunist în România? În ce fel?
În ce fel? Pur şi simplu spunând: <Aşa faceţi!> Pur şi simplu…
Spunând cui?
Ălora care conduceau, şi regelui şi lui Groza şi lui Dej care era din partea Partidului Comunist şi ălorlalţi, le-a spus: <Asta faceţi…>
Consideraţi că nu exista un alt drum? În momentul acela era singurul?
Nu exista, pentru bunul şi singurul motiv că trupele sovietice erau în România. […] [Au impus] Prin forţă, nu numai a armelor, prin forţă în general – pentru că forţa nu era numai a armelor. Dar ăştia dădeau dispoziţii şi se executa… O altă cale pentru a nu se executa nu era!”
[Interviu de Mariana Conovici, 1994]
Dan Amedeo Lăzărescu – membru al Tineretului Liberal (1940), redactor la gazeta Liberalul (1946-1947), apoi traducător de limbă engleză.
„Un om în vârstă îmi spunea mereu: <Nu ştii ce înseamnă comunism!> <O să văd…> <Nu ştii ce înseamnă… nici nu vă închipuiţi! […] Nu vă puteţi imagina ce înseamnă puterea bolşevică, n-are măsură – n-are măsură! Nu se opreşte nicăieri!…> Noi credeam că sunt exagerări. Într-adevăr – acum o ştie toată lumea, s-a scris, s-a spus – nimeni atunci nu-şi dădea seama, nimeni, de cât de negru şi total este acest pericol! […] Asta, în 1944 -’45, nu intrase încă în mintea oamenilor!
Pe urmă, în ’46-’47, începuse lumea să-şi dea seama de amploarea, de profunzimea, de caracterul cumplit al acestui sistem represiv. Dar să ştiţi că lucrul ăsta n-a împiedicat – până târziu, în ’47, când au început arestările masive – n-au împiedicat oamenii, în special tineretul, să se manifeste [împotrivă]. Deloc! […] Eu cred – şi o spuneam mereu în exil – toată perioada asta, toată suferinţa care a urmat-o, […] aia dă poporului român toate drepturile să stea în faţa judecăţii istoriei cu fruntea sus şi în faţa voastră – le spuneam tuturor străinilor lucrul ăsta. Este dreptul pe care România şi l-a câştigat definitiv în istorie şi în Europa! Şi cred şi acum lucrul ăsta…”
[Interviu de Mariana Conovici, 2000]
