Au trecut 20 de ani de la momentul în care președintele Federației Ruse, Boris Elțîn, și secretarul general al NATO, Javier Solana, au semnat actul care reglementează principiile care stau la baza configurării relațiilor dintre Rusia și țările membre ale Alianței. Este adevărat, evoluția acestor legături s-a făcut în cele din urmă în salturi. Problemele au apărut din cauza extinderii NATO (1999, 2004), a intervenției în Iugoslavia (1999), a ieșirii Statelor Unite din Tratatul privind scutul antirachetă (2001), a invaziei în Irak (2003), a sprijinului acordat de Alianța Nord-Atlantică politicii antirusești în Ucraina și Georgia, a conflictului din Osetia de Sud (2008) și a crizei ucrainene (2013). Iar din 2014 relațiile dintre Rusia și NATO au fost practice rupte, tratatul a încetat să mai funcționeze.
O șansă destul de bună de a scoate legăturile Moscovei cu Bruxellesul din starea de îngheț s-ar părea că a dat summitul statelor membre ale Alianței Nord-Atlantice de la sfârșitul săptămânii trecute. Totuși mulți analiști apreciau că în cercurile de la NATO există, dimpotrivă, intenția de a face definitiv din Rusia un potențial dușman care ”amenință cu agresiunea militară” cel puțin țările europene. Pronosticurile de acest gen chipurile s-au confirmat. Vorbind în cadrul summitului la ceremonia de inaugurare a noului sediu al NATO, președintele SUA, Donald Trump, a enumerat, cu virgulă, faptul că Alianța trebuie să se concentreze pe problemele terorismului, ale imigrării, precum și asupra ”amenințărilor din partea Rusiei”. Mulți observatori au fost întristanți de afirmațiile reținute rostite pe care Trump le-a rostit referitor la posibili adversari.
Comentând alocuțiunea președintelui american, fostul ambassador al Washingtonului pe lângă NATO, Nick Berns, arăta pentru Fox News: ”Știți la ce se gândesc liderii europeni care se aflau în spatele lui (al președintelui SUA – n. trad.)? La faptul că Vladimir Putin intră în țările est-europene! Ca să-i oprească pe ruși, ei au nevoie de calitățile de lider ale Americii , însă președintele abia că s-a referit la acest subiect”. Totuși administrația americană a încercat să îndrepte aceste aprecieri, subliniind principalul leitmotiv al declarațiilor făcute la summit de Trump, care le cere membrilor NATO să-și îndeplinească angajamentele și să cheltuiască pentru apărare 2% din PIB, în conformitate cu statutul alianței. ”Cu cât țările membre NATO cheltuiesc mai mult, cu atât va fi mai rău pentru Rusia… Pe măsură ce Trump insistă ca NATO să cheltuiască tot mai mult și mai mult, viața Rusiei se va complica tot mai mul, iar Europa este tot mai puternică și mai vizibilă” – transmit agențiile de presă afirmațiile unui înalt reprezentant al administrației SUA care-l însoțea pe Trump și care dorește anonimatul.
Și totuși declarațiile laconic ale președintelui american la adresa Rusiei par nu mai mult decât unele de rutină. Președintele Comitetului Consiliului Federației pentru afaceri internaționale, Konstantin Kosaciov, remarca, pe pagina sa de pe Facebook, că la suprafața summitului NATO se află ”clarificarea legăturilor dintre alianță și Trump – cine, pentru ce și cât va plăti”. ”Plus exercițiile de consolidare în fața ‘amenințărilor ’ externe, Alianța incluzând cu încăpățânare și Rusia” – a adăugat Kosaciov. Remarcile sunt oportune, dacă e să ne amintim unele evenimente petrecute în SUA în ajunul summitului. La audierile de marțea trecută în Senatul SUA pe probleme de securitate a fost invitat directorul Agenției DIA a departamentului militar, generalul cu trei stele Vincent Stewart . Senzațională a fost faptul că acesta arecunoscut că NATO a încercat să încercuiască Rusia, fapt pe care aceasta l-a respins cu success. Și că pentru a rupe ”inelul de încercuire” Moscova și-ar fi concentrat, chipurile, forțele militare la Murmansk, Kaliningrad, în Crimeea și Siria. Generalul și-a întărit curajoasele sale concluyii cu ceea ce senatorii vor să audă de obicei – obișnuita sentință referitoare la ”agresiunea rusească”.
Se pare însă că acest gen de obiceiuri vor dispărea și ele în curând. Și de aceea una dintre ultimele declarații ale secretarului general al NATO, Jens Stoltenberg, pare că dă din plin speranțe : ”NATO nu dorește un nou ’ Război Rece‘, o nouă cursă a înarmărilor, motiv pentru care lucrăm și noi la dialogul în cadrul Consiliului Rusia-NATO, în care Alianța are nevoie de Rusia”. Are nevoie evident nu ca dușman.
Traducerea Silvia Nicolau
NEZAVISIMAIA GAZETA (Rusia), 29 mai 2017
