Interviu cu Dr. Nagy Ágnes, membru în Consiliul de Administraţie a BNR
Mijloacele electronice de plată reprezintă un domeniu care a cunoscut şi cunoaşte o dezvoltare deosebit de dinamică. Plata cu cardul bancar pare deja depăşită, în condiţiile în care putem efectua tranzacţii cu telefonul sau cu webcardul. Cât de bine este reglementată în România folosirea mijloacelor electronice de plată? Există suficiente garanţii ca utilizatorii să nu fie fraudaţi? La aceste întrebări ne va răspunde doamna Dr. Nagy Ágnes, membru în Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale.
R: Să începem cu începutul. Ce sunt mijloacele electronice de plată şi de ce este nevoie de ele?
Nagy Ágnes: În cadrul sistemului bancar există o activitate foarte importantă atât pentru întreprinzători, pentru guvern și pentru populaţie şi aceasta este funcţionarea sistemului de plată prin băncile comerciale. Dacă ne uităm la funcţionarea şi inovarea sistemului de plată, atunci de la mijloacele clasice cum ar fi ordinele de plată, cambiile, filele CEC etc., ajungem la mijloacele moderne de plată, ceea ce înseamnă în primul rând mijloacele electronice de plată. În România funcţionarea mijloacelor electronice de plată este supusă reglementărilor europene în materie, pe care băncile centrale din UE le-au preluat în propria activitate. Aici pot să menționez Ordonanţa de Urgenţă nr. 113 din 2009 privind serviciile de plată, Legea 127/2011 privind emiterea de monedă electronică precum şi Regulamentul nr. 6 din 2006 al Băncii Naţionale. Metoda de plată electronică cel mai des folosită este plata prin cardul bancar. Acesta face posibilă pentru proprietarul de card să efectueze anumite tranzacţii financiare, de la distanţă, pe seama contului său la o bancă comercială prin folosirea unor coduri de acces şi coduri de siguranţă. Aici menţionez că trebuie să observăm cum s-a dezvoltat şi cum a devenit din ce în ce mai „virtuală” această activitate. La început existau doar cărţi de debit, când pe seama banilor depuşi într-un cont, proprietarul cardului putea să plătească anumite mărfuri şi servicii sau să ridice bani de la automate. Mai târziu au apărut cărţile de credit cu care se putea cumpăra într-un cuantum care depăşea nivelul depunerilor, dar cu fixarea anterioară a condiţiilor de creditare, după care au apărut cărţile care pot fi folosite în străinătate şi la sfârşitul anilor ’90 apar cărţile de web, care sunt cărţi virtuale, sunt specializate pentru efectuarea tranzacţiilor pe diferite platforme de web. În acest caz, cardul în sens fizic nici nu există, doar numărul cardului, data de expirare şi codul de securitate.
Toate aceste mijloace de plată pot fi folosite doar într-un sistem reglementat şi supravegheat. În cazul cardului de web proprietarul depune sume în cont doar cu puţin timp înainte de tranzacţie, se solicită doar acele date personale care sunt trecute şi pe carduri bancare, astfel tranzacţiile pot fi derulate în siguranţă. O versiune mai nouă a cardurilor este cardul cu token (unde codul este generat şi permanent schimbat de token) şi cardurile cu chip care conţin datele necesare tranzacţiilor. La sfârşitul anilor 2000 ajungem la carduri smart cu melodie în care melodia este transmisă de card, sau la cardurile contactless unde nu mai este nevoie de întroducerea cardului în automat, este suficientă apropierea cardului de automat, iar codul cardului este recepţionat prin unde radio.
R: Există riscul ca aceste mijloace moderne de plată să fie fraudate?
Nagy Ágnes: Toate aceste mijloace electronice funcţionează integrat într-un sistem de securitate, care în mod normal oferă garanţii suficiente pentru utilizatori. Desigur, mereu sunt infractori care încearcă să falsifice carduri sau să spargă sistemele de securitate, dar sistemul este protejat. Există reglementări europene foarte clare preluate şi de către România în ceea ce priveşte emiterea, manipularea mijloacelor electronice de plată inclusiv plată prin folosirea aparatelor digitale, sunt reglementate acele servicii care necesită autorizare prealabilă şi supraveghere în decursul activităţii, deci se poate spune că sunt luate toate măsurile pentru a preveni fraudele, dar desigur că tentative pot apărea întotdeauna.
R: Vorbind despre activităţi de servicii de plată, care necesită autorizare, sunt din ce în ce mai solicitate firme care facilitează comerţul pe internet sau efectuează transfer de bani folosind mijloacele electronice de plată. Care este situaţia lor?
Nagy Ágnes: Dacă vă spun numele de Pay Pal desigur, toată lumea ştie despre ce firme este vorba. Pay Pal conduce un cont electronic pentru clienţii săi, pe care aceștia și-l alimentează din contul lor bancar. Mai există Money Gram International, sigur şi aceasta este cunoscut, se ocupă cu transfer de bani, dar aici este telefonul mobil, care poate îndeplini funcţia unui card bancar, avantajul lui este că nici nu trebuie să atingă terminalul bancar, este suficient să-l apropiem de acesta încât, printr-o tehnologie numită NFC, (near field communication) tranzacţia să poate fi accesibilă. În acest ultim caz, elementele de siguranţă care sunt parte a sistemului sunt verificate de către companiile de telefonie. Dar cred că dezvoltarea nu se va opri aici, acest domeniu este în permanentă dezvoltare, ceea ce reprezintă o provocare pentru autorităţile în domeniul financiar-bancar şi legislativ.
R: Se poate întâmpla că acei bani electronici cu care efectuăm diferite tranzacţii, în realitate, în forma lor fizică să nici nu existe?
Nagy Ágnes: Nu, pentru că banii există în forma lor materială într-un cont undeva în spate. Dar este adevărat că tranzacţiile nu presupun neapărat mişcarea fizică a acestora.
R: Odată cu criza financiară din 2008 au devenit foarte populare monedele electronice alternative, aşa-numitele criptomonede, cum este bitcoin-ul sau monero. Care este statutul acestora?
Nagy Ágnes: Să stabilim de la început că aceste mijloace valorice electronice, aşa le-aş denumi eu, pentru că nu se pot numi bani – banii au o reglementare aparte – nu sunt emise de niciun stat, nu există nicio supraveghere legală a circulaţiei acestora, nu există norme privind răspunderea, garanţiile în legătură cu folosirea acestora. Fluctuaţiile de valoare ale acestora sunt mari şi practic incalculabile, motiv pentru care cred că Autoritatea Natională pentru Protecția Consumatorilor trebuie să-i avertizeze pe cei care folosesc aceste mijloace valorice cu privire la riscurile la care se expun.
Autor: Székely Ervin
