Sovieticii în România (XIII)

Propaganda

Construindu-şi imperiul, Uniunea Sovietică s-a amestecat în toate domeniile de activitate din ṭările-satelit: a echipat armatele, şi-a impus limba ca punte de legătură a comunismului mondial, a produs manuale, a difuzat operele conducătorului de la Kremlin, i-a inspirat pe militanṭii autohtoni şi pe creatori, a trasat coordonatele cercetării ştiinṭifice… În România ocupată de trupele lui Stalin (1944-1958) maşina de propagandă sovietică a lucrat intens. Iată o mărturie a unui fost elev şi apoi profesor la Academia Militară din Bucureşti, general Ion Suciu, ofiţer de Stat Major.

 „Eu eram atunci mai mult preocupat de examene, am dat examene în august ’58. […] Am venit şi am dat examen în august, am plecat în vacanţă şi de la 1 septembrie am început cursurile la Academie.

Atmosfera era foarte… adică eram cu toţi foarte fericiţi, în sensul [că] plecarea trupelor sovietice din ţară ne-a creat o satisfacţie – pentru unii, pentru alţii nu! Pentru că noi am avut în Academie destui foşti ofiţeri care au făcut diferite cursuri în URSS şi au venit de-acolo cu o zestre politică. S-au şi căsătorit acolo şi au venit cu rusoaice de-acolo cu care făceam, bineînţeles, limba rusă în cadrul facultăţilor. Ăştia, mă rog, au privit cu alţi ochi [plecarea trupelor], dar a fost un moment de bucurie, de satisfacţie, pentru noi. […]

La noi în această perioadă aparatul de educaţie şi propagandă era deja format. […] Eu vă spun acuma sincer, din activitatea mea de profesor. Specialitatea mea în Academie era Regimentul mecanizat, cu forţarea de mişcare a cursurilor de apă. Partea cea mai grea era să găsesc [citate din] ce a spus Stalin, ce a spus cutare sau cutare care nu au spus în viaţa lor nimic despre aşa ceva! Dar eu trebuia să găsesc – şi-mi luau luni întregi căutând prin arhive, prin documente – să găsesc ceva în legătură cu ce au spus aceşti mari conducători… Pentru că aşa trebuia să începem [cursul] […]

Asta a fost orientarea şi pe asta s-a mers şi în continuare: l-am schimbat pe Stalin şi i-am luat pe alţii.[…] S-a schimbat o generaţie de tovarăşi, dar a venit o altă generaţie, pregătită tot în acelaşi spirit…”

[Interviu de Silvia Iliescu, 1995]