Sâmbătă, 17 iunie, la Romexpo, are loc Congresul Național al Partidului Național Liberal, care are pe ordinea de zi alegerea unui nou preşedinte al formaţiunii. În competiția pentru șefia PNL s-au înscris Ludovic Orban, Cristian Bușoi și Viorel Cataramă, în doar primii doi au rămas în cursă, după ce moţiunea lui Cataramă nu a întrunit sprijin din partea a cel puţin zece organizaţii ale partidului.
Cel care va deveni președinte al PNL va avea misiunea ingrată de a resuscita acest partid care se află în cădere liberă după rezultatele ultimelor alegeri, şi, eventual să redea, pe cât posibil, ceva din importanţa istorică a acestei formaţiuni, care în existenţa sa de 142 de ani s-a aflat cel mai mult timp la guvernare.
Fiindcă Partidul Naţional Liberal a apărut ca alternativă la vechiul sistem de gândire social-politic feudal bazat pe puterea absolută a domnitorului, pe categoriile privilegiate şi pe conservatorism. Ideologia liberală a apărut în ţara noastră pe fondul de emancipare socială și națională a ţării din secolul al XIX-lea, în contextul luptei pentru autonomie, unire şi independență a Principatelor. Gândirea liberală, încadrată în curentul liberal european al vremii, a contribuit la dezvoltarea României moderne.
Iată doar câteva repere din istoria remarcabilă a acestui partid, piloni obligatorii pentru viitorul conducător al celor care au misiunea de a duce mai departe moştenirea Brătienilor.
* * * * *
În Europa Occidentală, apariţia liberalismului s-a suprapus cu procesul dezvoltării oraşelor şi a ascensiunii burgheziei – reprezentată de profesiile liberale – , şi s-a manifestat prin lupta acestora împotriva privilegiilor nobiliare şi a restricţiilor din calea comerţului şi industriei. Acestui proces de prefaceri i s-a asociat ideologia politică mai ales a intelectualităţii, pe baza unor idei iluministe şi raţionaliste, aparţinând lui Rousseau, Voltaire, Leibniz, sau Descartes, care a dus la revolte şi revoluţii în această zonă a Europei, începând cu mişcările din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea în Ţările de Jos şi Anglia, şi până la apogeul atins prin revoluţia din Franţa din 1789, decisivă se pare pentru o nouă epocă pe întregul continent.
La noi, înainte de crearea, sub această titulatură, a Partidului Naţional Liberal, au existat mai multe personalităţi şi momente care au marcat apariţia şi evoluţia ideologiei liberale şi care s-a încadrat curentului ideilor liberale din Europa.
Unul din primele documente de factură liberală a fost cel promovat în anul 1822, de către Ionică Tăutu, reprezentantul unui grup de boieri de rang scăzut – mijlocii şi mici – din Moldova, care a propus un proiect constituțional care conţinea principii liberale și republicane – „Constituția Cărvunarilor” – aluzie la carbonari – adică acei membri ai societății revoluționare secrete din Italia, care a luptat la începutul sec. XIX pentru unificarea și independența țării – care prevedea introducerea unui sistem modern de guvernare în Principatele Dunărene, sistem a cărui principală trăsătură era forma de guvernare ca monarhie constituțională. Proiectul formula pentru prima dată principiul constituțional al domniei legii și al separării puterilor în stat, însă contura foarte clar una din caracteristicile principale ale liberalismului şi anume naţionalismul.
În anul 1834, Ion Câmpineanu conducea opoziția liberală în fața influenței ruse în Adunarea Națională a Munteniei, iar în 1835 C.A. Rosetti înfiinţează la Paris “Cercul Democrat Român”, organizaţie cu gândire liberală, care activa în cercurile revoluţionare franceze.
În 1840, Mitică Filipescu conducea un grup conspirativ în Valahia, tot după modelul carbonari.
Şi tot în 1840, Mihail Kogălniceanu publică în articolul „Introducție” din revista literară „Dacia literară”, idealurile pașoptiste, iar în 1843 se înfiinţează la Bucureşti organizaţia “Societatea Literară Frăţia”, formaţiune care cuprinde mişcarea paşoptistă din Ţara Românească.
La Paris activează în 1845 “Societatea Studenţilor Români”, asociaţie în care activează studenţi radicali români din Ţara Românească şi Moldova.
Anul 1848 aduce Petiţia liberală prilejuită de revoluția moldovenească, denumită în epocă și „revolta poeților români”. Tinerii revoluţionari moldoveni, în frunte cu Vasile Alecsandri, au redactat, la 27 martie 1848, la hotelul Petersburg din Iași, cu știrea domnitorului Mihail Sturza, o „petițiune a boierilor și notabililor moldoveni” în 35 de puncte urmată în august 1848 de un program.
Adunarea Naţională de la Blaj din 3/15 mai – 5/17 mai 1848 a fost una dintre adunările românilor din Transilvania din timpul revoluţiei de la 1848, prin care aceştia şi-au expus revendicările naţionale, politice, religioase şi sociale, pentru ca naţiunea română din Ardeal să beneficieze de aceleaşi drepturi ca şi celelalte naţiuni care locuiau în această provincie.
Tot în 1848, revoluția din Țara Românească prilejuieşte unor personalităţi de factură liberală formarea unui guvern provizoriu, în București, alcătuit din radicali – constituiţi în jurul lui Nicolae Bălcescu – şi moderaţi, dar cu opinii divizate mai ales pe tema reformei agrare.
În 1848 “Cercul Democrat Român”, “Societatea Studenţilor Români” şi “Societatea Literară Frăţia” fuzionează într-o singură formaţiune denumită “Frăţia”, însă după anul 1848, organizaţia se regrupează la Paris.
În 1857 se introduce votul cenzitar, iar în Parlamentele din Ţara Românească şi Moldova se formează primele grupuri parlamentare liberale. După Unirea Principatelor din 1859, liberalii au format un grup distinct în Parlamentul României.
În anul 1861 se formează gruparea liberal-radicală condusă de C.A. Rosetti şi I.C. Brătianu, care avea să devină formaţiune politică, intitulată “Societatea Amicilor Constituţiunii”, în 1867.
În anul 1863 grupurile parlamentare liberale din Moldova şi Ţara Româneasca adoptă prima platformă politică comună.
În 1864, mai ales după data de 2 mai, începe a doua etapă, distinctă, a domniei lui Alexandru Ioan Cuza, aceea a unui regim personal, care a presupus restrângerea liberalismului de tip politic concomitent cu libertatea de exprimare a celui intelectual şi cultural.
Doi ani mai târziu, liberalii de seamă susțin îndepărtarea lui Cuza de pe tron, iar un alt grup se opune noii Constituții bazate pe documentul „Fracțiunea liberă și Independența”, influențată de Simion Bărnuțiu și inițiat de Nicolae Ionescu.
În 1866 apare primul oficios liberal, “Românul”, după acest moment liberalii jucând practic rolul principal în procesul de modernizare a României.
Campania pentru alegerile parlamentare din aprilie 1875 a adus înfruntarea dintre formaţiunile liberale şi conservatori, iar primii hotărăsc, la 4 ianuarie, acţiunea bazată pe o platformă comună şi constituirea unui comitet central electoral unic, la nivelul întregii ţări.
La 23 ianuarie, în acelaşi an, apare periodicul „Alegătorul liber”, urmat la câteva zile de înfiinţarea unei coaliţii liberale care se adresa prin diferite mijloace de comunicare maselor populare.
A devenit atunci clar că era obligatorie înfiinţarea unei formaţiuni politice puternice, iar la 24 mai 1875, diferite figuri liberale – Ion Constantin Brătianu, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, Gheorghe Vernescu, Alexandru G. Golescu – împreună cu disidentul conservator Manolache Costache Epureanu, realizau o alianţă parlamentară printr-o reuniune ţinută în casa din Strada Enei, proprietate a maiorului englez Sir Stephen Bartlett Lakeman, stabilit definitiv în România şi cunoscut sub numele de Mazar-Paşa, prin care puneau bazele Partidului Naţional Liberal.
În 4 iunie 1875, „Alegătorul liber” publica programul acestei formaţiuni politice, iar o zi mai târziu, „Românul” publica lista cu numele celor 25 de membrii constituiţi în Comitetul coordonator al PNL, sloganul formaţiunii a fost „Prin noi înșine!” iar primul președinte al partidului a fost Ion C. Brătianu.
În anul 1877, în perioada guvernării liberale, România și-a proclamat Independența, iar în 1882 PNL a pledat pentru introducerea sufragiului universal.
În perioada Primului Război Mondial, PNL s-a aflat la guvernare aproape neîntrerupt între 1914 și 1919 (cu excepția perioadei martie – noiembrie 1918), iar ţara noastră și-a împlinit obiectivul național al Marii Uniri.
În perioada interbelică, una dintre cele mai prolifice din istoria noastră, liberalii s-au aflat la putere în perioada 1922-1928 (cu o mică întrerupere între martie 1926 și iunie 1927) și apoi în intervalul 1933-1937, perioadă în care aceştia au promovat reforma agrară, organizarea administrativă unitară, o nouă legislație electorală și măsuri de refacere a economiei.
La 30 martie 1938 activitatea PNL a fost suspendată prin decretul regal al luI Carol al II-lea, apoi şi-a reluat activitatea pentru o scurtă poerioadă, după 23 august 1944, pentru ca în noiembrie 1947, după ce regimul comunist a instaurat un sistem totalitar, acesta să hotărască dizolvarea partidelor politice democratice, inclusiv a PNL, care și-a încetat activitatea.
Au urmat nenumărate persecuţii politice, mulţi liberali de seamă fiind închişi – la Sighet, Aiud, Jilava, Gherla, Botoșani, Râmnicu Sărat, sau în lagărele de muncă propagandistă de la Bicaz sau Canalul Dunăre-Marea Neagră – , unii plătind cu sacrificiul suprem credința în valorile democratice și liberale, iar alţii fiind obligaţi să plece în exil, unde au continuat să promoveze aceste valori.
Între anii 1973 şi 1989, Partidul Naţional Liberal s-a reorganizat sub forma Clubului de Reflecţie şi Acţiune Liberală cu sediul permanent la Paris, iar printe membrii activi se regăseau Radu Câmpeanu, Dinu Zamfirescu, Ioana Brătianu sau Ion Vitez.
După Revoluţia din anul 1989, mulţi dintre liberalii de seamă au revenit în țară pentru ca alături de personalităţi de aici să reînfiinţeze Partidul Național Liberal, un Comitet de iniţiativă pentru reînfiinţarea PNL fiind creat chiar pe 22 decembrie 1989, şi din el făceau parte Ioan Beșe, Nicu Enescu, Mircea Ionescu Quintus, Dan Lăzărescu, Gheorghe Mincă, Sanda Tătărescu, Mircea Vaida și Cristian Zăinescu.
La 6 ianuarie 1990 se desfăşoară la Biserica Armenească şedinţa de reînfiinţare a Partidului National Liberal, iar Tribunalul Municipiului Bucureşti a oficializat reapariţia PNL la 15 ianuarie 1990 – revendicând moştenirea PNL-Brătianu cât şi a PNL-Tătărăscu, secretar general fiind desemnat Radu Câmpeanu, iar printre membrii fondatori figurează Ioana Brătianu, Sanda Tătărăscu, Virgil Mănescu, Barbu Negoescu, Şerban Orăscu, Radu Vălsărăscu, Dinu Zamfirescu
La scurtă vreme PNL a devenit parte componentă a CPUN în care avea trei reprezentanţi: Radu Câmpeanu, Ionel V. Săndulescu şi Dan Amadeo Lazarescu.
Primul congres al partidului a avut loc la 31 martie şi 1 aprilie 1990, aici fiind adoptate Statutul, Programul şi fiind alese organele de conducere: Radu Câmpeanu – preşedinte, prim-vicepreşedinte Ionel V. Săndulescu, 8 vicepreşedinţi, între care Mircea Ionescu Quintus, Dan Lăzărescu şi Sanda Tătărescu, şi 4 secretari executivi.
Însă această perioadă de reconstruire a ideilor şi valorilor liberale nu a fost una lină, fiind înregistrate nenumărate tentative şi realizări de sciziuni şi unificări, care au avut darul de a realiza un partid cu o orientare politică mai clară.
La primele alegeri libere din România de după Revoluţie, din 20 mai 1990, PNL a obținut 39 de mandate de parlamentari.
La 23 iulie 1990, s-a creat Partidul Național Liberal – Aripa Tânără (PNL-AT), din comitetul de inițiativă făcând parte Horia Rusu, Călin Popescu Tăriceanu, Andrei Chiliman, Radu Boroianu, Dinu Patriciu etc, iar în aprilie 1991 PNL-AT a semnat Carta pentru Reformă și Democrație și a intrat în guvernul Roman remaniat, cu Dinu Patriciu ca ministru al lucrărilor publice.
În octombrie 1991, dupa căderea guvernului Roman, PNL participă timp de un an la guvernare cu FSN, sub conducerea independentului Theodor Stolojan.
La 26 noiembrie 1991 s-a constituit Convenția Democratică din România (CDR), văzută ca o formaţiune capabilă să asigure o contra-pondere a FSN pe scena politică, iar formaţiunile semnatare ale acordului au fost PNȚ-CD, PNL, Partidul Social Democrat Român, Partidul Ecologist Român, Partidul Alianța Civică și UDMR, precum și alte organizaţii politice şi civice, precum Alianța Civică, Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, Solidaritatea Universitară, sau Asociația „21 Decembrie”.
În aprilie 1992 PNL a hotărât părăsirea CDR, ceea ce a prilejuit o nouă scindare a partidului, din care s-a desprins gruparea denumită Partidul Național Liberal – Convenția Democratică (PNL-CD), sub conducera lui Niculae Cerveni, care a rămas în cadrul alianței.
În 1993, Consiliul pentru Refacerea PNL a reușit întoarcerea partidului la Convenția Democrată Română şi alegerea în fruntea partidului a lui Mircea Ionescu-Quintus.
PNL a cunoscut primul moment de glorie politică majoră postrevoluţionară în anul 1996, atunci când Convenția Democratică – a devenit coaliţia de guvernare a ţării până în anul 2000, care a dat şi preşedintele României în această perioadă, în persoana profesorului Emil Constaninescu. La alegerile din 1996 PNL a intrat în Parlamentul României cu 17 senatori și 27 de deputați.
În anul 1998 PNL a fuzionat cu Partidul Alianței Civice (PAC), iar în martie 1999 PNL a fost admis în Internaționala Liberală.
În anul 2000, cu puțin timp înainte de alegeri, PNL se retrage din CDR, însă după scrutin PNL a trecut din nou în Opoziţie, în timp ce procesul de reaşezare a formaţiunii a continuat, în următorii ani fiind înregistrate din nou multe mişcări de absorbţie în cadrul formaţiunii.
Anul 2003 avea să aducă o nouă alianţă a Opoziţiei, PNL devenind parte a Alianței Dreptate și Adevăr – PNL-PD, care a câştigat alegerile din anul 2004 şi a dat noul Guvern al ţării – condus de liberalul Călin Popescu-Tăriceanu – şi un nou preşedinte al ţării, Traian Băsescu. Tăriceanu deevenea, la 14 ani după Revoluţie, primul premier liberal al ţării de după anul 1989.
În această perioadă, PNL a adus, conform multor opinii, un nivel de dezvoltare economică remarcabil, incluzând reducerea fiscalității, stimularea inițiativei private și a investițiilor. Acesta a fost, de asemenea, momentul în care PNL a devenit unul dintre cele 3 partide mari din România, alături de PSD şi PD.
Un moment important în istoria PNL s-a consumat în octombrie 2006, când un grup de membri și foști membri ai partidului, condus de foștii președinți Theodor Stolojan și Valeriu Stoica, apropiați ai președintelui Traian Băsescu s-au desprins din partid şi au creat așa-numita „Platformă liberală”, constituind o altă formațiune politică, PLD, care la scurt timp a fuzionat cu PD dând naştere Partidului Democrat-Liberal.
În anul 2009, Crin Antonescu a devenit președintele PNL și a adus formațiunea la un scor electoral major pentru perioada post – decembristă.
În anul 2011, Partidul Național Liberal a format alături de Partidul Conservator (PC) Alianța de Centru Dreapta (ACD), iar acestea, alături de Partidul Social Democrat, au constituit Uniunea Social Liberală (USL), un proiect politic al opoziției unite care a preluat guvernarea ţării în anul 2012, în pofida criticilor venite mai ales spre realitatea doctrinară total diferită a celor două mari entităţi. USL a propus la acel moment candidatura lui Crin Antonescu din partea USL la alegerile prezidenţiale care urmau în anul 2014.
În luna februarie 2014 premierul Victor Ponta (PSD) a refuzat nominalizarea vicepreședintelui PNL Klaus Iohannis la funcția de vicepremier, ceea ce a dus – şi pe fondul altor dispute din interiorul USL – la retragerea miniștrilor PNL din guvern și intrarea în opoziție. La scurt timp Crin Antonescu, președintele PNL, s-a retras de la conducerea Senatului, iar în urma rezultatelor extrem de neconvingătoare la alegerile europarlamentare din 2014 – scor 15 %, președintele Crin Antonescu și-a prezentat demisia din funcția de președinte al PNL.
Să nu uităm că în 2014, după ruperea USL, în 13 mai a fost respinsă moţiunea de cenzură intitulată „Opriţi Guvernul Ponta 3 – Guvernul corupţiei, demagogiei şi minciunii !”, iniţiată de deputaţi şi senatori aparţinând grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal, ale grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat Liberal, de către deputaţi aparţinând grupului parlamentar al Partidului Poporului – Dan Diaconescu şi de către parlamentari neafiliaţi, iar în următoarea sesiune parlamentară, la 12 septembrie, la 12 septembrie, a fost respinsă o alta, intitulată „Victor Ponta pune în pericol statul de drept ! Opriți fraudarea alegerilor de către PSD !”, iniţiată de parlamentari ai Partidului Naţional Liberal și Partidului Democrat Liberal.
Toate aceste momente majore ale istoriei PNL din anul 2014 au lăsat în final un drum liber candidaturii lui Victor Ponta la preşedinţia ţării, însă surpriza avea să apară în 28 iunie 2014 atunci când Klaus Iohannis a fost ales preşedinte al PNL, şi candidat al formaţiunii la prezidenţiale.
În anul 2014 Partidul Democrat Liberal și Partidul Național Liberal au decis să nominalizeze un candidat comun pentru alegerile prezidențiale din 2014 și să fuzioneze în viitor, iar la 22 iulie 2014 președinții PDL și PNL au anunțat că numele alianței va fi Alianța Creștin Liberală.
.După alegerile din noiembrie 2014, Iohannis – devenit candidat comun al Alianţei Creştin Liberale – a fost ales preşedintele ţării, răsturnând absolut toate pronosticurile realizate după turul I, care îl dădeau drept preşedinte cert al ţării pe Victor Ponta, iar după alegerile prezidențiale, preșdintele PD-L Vasile Blaga a anunțat că ACL nu mai există și că cele două formaţiuni vor forma noul PNL.
Ultimul congres al PNL s-a desfășurat pe 18 decembrie 2014, la București, iar Alina Gorghiu, propunerea preşedintelui Klaus Iohannis, a fost aleasă președinte al partidului, devenind prima femeie care se află în fruntea PNL în întreaga existenţă de 140 de ani a formaţiunii.
În 2015, an în care PNL a sărbătorit 140 de ani de la înfiinţare, partidul a început cu planuri de guvernare, însă a ajuns tot în Opoziţie, a intrat în faza accelerată a fuziunii, a înregistrat unele victorii pe plan parlamentar – votul prin corespondenţă şi majorarea alocaţiilor pentru copii – şi a consemnat retragerea din politică a lui Crin Antonescu, la finalul mandatului de senator. Şi în 2015, imaginea PNL a suferit puternic în urma problemelor cu legea pe care le-au avut unii din membrii formaţiunii.
Reuniunea comisiei paritare pentru stabilirea criteriilor privind fuziunea a avut loc la începutul anului 2015, iar primele măsuri au fost unificarea grupurilor parlamentare ale vechiului PNL şi PDL şi desemnarea lui Ionuţ Stroe ca purtător de cuvânt al formaţiunii. Noul Partid Naţional Liberal, rezultat din fuziunea PNL cu PDL, a fost înregistrat în Registrul partidelor politice.
La finalul lunii fenbruarie, după prezentarea programului de guvernare al PNL de către premierul desemnat Cătălin Predoiu, liberalii anunţau deja o posibilă moţiune de cenzură împotriva Guvernului Ponta, copreşedintele formaţiunii, Vasile Blaga, declarând că aceasta este o obligaţie a Opoziţiei de a sancţiona puterea, chiar şi în lipsa unei majorităţi care să susţină un astfel de demers.
Disputele politice cu Guvernul Ponta au fost centrate pe refuzul acestuia de a organiza alegeri parţiale acolo unde au fost vacantate funcţii publice şi au ajuns chiar la medierea Curţii de Apel Bucureşti.
În martie, PNL semnat cu PSRO, partidul condus de Mircea Geoană, un protocol de colaborare politică şi parlamentară pentru formarea unei majorităţi, gest văzut ca un sprijin suplimentar întro eventualitate a depunerii unei moţiuni de cenzură.
La 5 iunie, Parlamentul respingea moţiunea de cenzură intitulată „Victor Ponta – demis pentru exces de putere prin blocarea alegerilor. Dreptul la vot nu e o lozincă !” – care viza votul românilor din diaspora şi alegerile parţiale – , iniţiată de parlamentari aparţinând Grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal, de deputați ai Grupului parlamentar Democrat și Popular precum și 12 parlamentari neafiliați (membri ai Partidului Social Românesc-PSRO).
La 21 septembrie, PNL cerea din nou retragerea încrederii Guvernului Ponta, prin moţiunea de cenzură intitulată „Alege între România și Ponta, un premier compromis. Demite-l pe Victor Ponta !”, iniţiată de deputaţi şi senatori aparţinând Grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal, de parlamentari ai Grupului parlamentar Democrat și Popular și de parlamentari neafiliați (membri ai Partidului Social Românesc-PSRO), însă şi acest demers a picat la votul plenului Parlamentului.
A venit apoi tragedia din Clubul Colectiv, în urma căreia 64 de tineri şi-au pierdut viaţa şi alţi peste 100 au fost răniţi, şi, la scurtă vreme, demisia cabinetului Ponta.
Deşi preşedintele Iohannis anunţa că îşi doreşte ca PNL să ajungă la guvernare, în contextul protestelor din stradă după incendiul de la Colectiv, el a optat pentru un guvern tehnocrat condus de fostul comisar european Dacian Cioloş.
În decembrie, Consiliul Naţional a decis unificarea funcţiilor de secretari generali ai liberalilor sub conducerea lui Ilie Bolojan şi a conducerii PNL Bucureşti sub conducerea lui Cătălin Predoiu, precum şi ca toţi candidaţii partidului la alegerile locale viitoare să preia conducerea interimară unică în organizaţia în care candidează, mai puţin la organizaţiile judeţene. Tot atunci, europarlamentarul Cristian Buşoi a fost prezentat drept candidatul PNL la Primăria Capitalei.
Odată cu accelerarea fuziunii, Consiliul Naţional al PNL a adoptat criteriile de integritate pe care trebuie să le îndeplinească cei care vor candida în alegerile de anul următor, printre care se numără faptul că aceştia nu trebuie să fi fost condamnaţi definitiv sau urmăriţi penal, să nu fi fost traseişti politic şi să nu fi plagiat.
În 2015, aşa cum aminteam, PNL a continuat să primească puternice lovituri de imagine, pe fondul problemelor unor membri cu justiţia. De asemenea, candidaţii PNL nu trebuie să fi fost membri sau colaboratori ai securităţii, trebuie să nu fi fost dovediţi ofiţeri acoperiţi şi să nu fi deţinut funcţii retribuite în aparatul de conducere al Partidului Comunist Român, la orice nivel.
Senatorul Tudor Chiuariu s-a autosuspendat din partid, Adriean Videanu, a fost suspendat din partid şi şi-a înaintat demisia din funcţia de preşedinte al organizaţiei Bucureşti a liberalilor – după arestarea preventivă sub acuzaţia de complicitate la abuz în serviciu – , sau cazul Vosganian, care după respingerea cererii justiţiei în Legislativ, a demisionat din PNL, un gest considerat tardiv după ce inclusiv senatori ai PNL, s-au opus cererii justiţiei în acest caz.
A urmat fostul ministru al Apărării, liberalul Corneliu Dobriţoiu, suspendat din PNL după ce a fost condamnat de magistraţii de la ÎCCJ la un an de închisoare cu suspendare în dosarul „Case pentru generali”, primarul suspendat al sectorului 1, Andrei Chiliman, Dan Motreanu, fost vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, sau Ioan Oltean.
Dar suspendările sau excluderile din partid nu s-au făcut doar pe criterii juridice ci şi pe motive ideologice şi de numiri în funcţii, europarlamentarele Renate Weber şi Norica Nicolai fiind excluse după ce au aderat la alte platforme politice europene, iar europarlamentarul Eduard Hellvig şi senatorul Mihai-Răzvan Ungureanu au demisionat după ce au fost numiţi director la SRI, respectiv SIE.
În 2016, PNL a fost marcat în 2016 de mai multe schimbări în ceea ce priveşte conducerea, din cauza problemelor în justiţie ale lui Vasile Blaga, dar şi a rezultatului obţinut la alegerile parlamentare, în urma căruia liberalii au rămas tot în opoziţie. În ceea ce priveşte alegerile locale, deşi unii membri au considerat rezultatele partidului drept bune, pentru prima dată PNL a „predat PSD” Capitala împreună cu toate celelalte şase sectoare. Memorabilă rămâne însă schimbarea a nu mai puţin de patru candidaţi prntru funcţia de primar general al Capitalei.
PNL a început anul sub conducerea copreşedinţilor Alina Gorghiu şi Vasile Blaga.
Liberalii l-au desemnat pe Cristian Buşoi drept candidat la Primăria Capitalei, însă după ce acesta a fost criticat pentru folosirea, într-o conferinţă de presă, a unui banner cu imagini de la cutremurul din 1977 şi de la tragedia din Colectiv, cu mesajul „Bucureşti, trezeşte-te! 1977#cutremur-2015#Colectiv”, în februarie, Biroul Politic Naţional al PNL a validat candidatura deputatului Ludovic Orban la Primăria Capitalei.
În aprilie, Pnl primea o grea lovitură, după ce Orban s-a prezentat la DNA pentru a da declaraţii în dosarul în care era anchetat pentru folosirea influenţei în scopul obţinerii unor foloase necuvenite. Ca urmare, liberalii au decis să meargă în cursa pentru primăria Capitalei cu Marian Munteanu. Au urmat acuzaţii pentru Munteanu, privind un „discurs fascist” precum şi acuzaţii privind o posibilă colaborare cu Securitatea, iar la 20 aprilie, Marian Munteanu anunţa că a consimţit, în urma discuţiilor cu lideri ai partidului, să-şi retragă candidatura.
Cătălin Predoiu a decis să îşi asume candidatura la Primăria Capitalei, însă în urma rezultatului de 32% obţinut la alegerile locale din iunie, Predoiu a demisionat de la şefia organizaţiei PNL Bucureşti, el fiind înlocuit de Cristian Buşoi, gestul lui Predoiu fiind adoptat şi de preşedinţii de filiale din Capitală şi de unii lideri din ţară.
Cu toate acestea, copreşedinţii partidului considerau că rezultatul obţinut la alegeri este unul bun şi că nu este momentul de „mişcări intempestive” sau de organizarea unui Congres.
Punctul central al „bătăliei” PNL în Parlament, a fost în 2016, modificarea prin OUG a alegerii primarilor în două tururi de scrutin. PNL a transmis Avocatului Poporului o scrisoare prin care cerea sesizarea CCR în cazul excepţiei de neconstituţionalitate privind legea pentru alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin. Liberalii au depus şi o plângere în contencios administrativ pe HG privind alegerile locale şi au solicitat o dezbatere în plenul Camerei Deputaţilor pe legislaţia electorală, cu participarea premierului.
În 28 septembrie 2016, procurorii DNA au dispus urmărirea penală faţă de senatorul Vasile Blaga, copreşedinte al PNL, la data faptelor secretar general al PDL, pentru trafic de influenţă.
La scurt timp, Blaga a anunțat că demisionează din funcția de co-președinte PNL şi că nu va mai candida nici la alegerile parlamentare şi renunţă şi la funcţia de şef al campaniei electorale PNL.
În octombrie, conducerea PNL a validat-o pe Alina Gorghiu în funcţia de preşedinte al partidului şi a adoptat modificări la Statutul PNL, potrivit cărora partidul este condus de un singur preşedinte până la Convenţia Naţională a liberalilor care se va desfăşura în 2017, eurodeputatul Daniel Buda fiind împuternicit pentru semnarea listelor de candidaţi ai partidului pentru alegerile legislative.
În octombrie, conducerea PNL a decis ca Dacian Cioloş să fie propunerea liberalilor pentru postul de premier, iar Cioloş declara că, în măsura în care după alegeri va exista o bază pentru o colaborare cu PNL din postura de premier, este deschis propunerii liberalilor – în condiţiile în care la preluarea mandatului, Cioloş arăta că nu are în vedere o implicare în politică. Cioloş a participat atât la mitingurile de susţinere ale candidaţilor PNL, cât şi la USR.
Înainte de alegerile parlamentare, Alina Gorghiu anunţa că îşi va da demisia din funcţia de preşedinte dacă PNL nu va reuşi formarea unei majorităţi parlamentare care să dea noul premier al României.
La 12 decembrie 2016, Alina Gorghiu și-a depus mandatul de la șefia Partidului Național Liberal, după rezultatele înregistrate la alegerile parlamentare din 11 decembrie – scor 20%. Alături de aceasta au renunţat la funcţii şi secretarul general al PNL, Ilie Bolojan, prim-vicepreşedintele formțiunii Adriana Săftoiu și liderul PNL Bucureşti, Cristian Buşoi.
O zi mai târziu, deputatul liberal Raluca Turcan a acceptat propunerea pe care i-au făcut-o în mod unanim colegii din Biroul Politic Naţional de a fi preşedinte interimar al PNL, ca urmare a scorului electoral pe care l-a obţinut partidul în Sibiu. Tot atunci, Marian Petrache devenea secretar general interimar al PNL.
Şi în 2016, membri ai PNL au avut probleme cu justiţie. În ianuarie, Sorin Frunzăverde a fost condamnat pentru folosirea autorităţii şi influenţei, în calitate de preşedinte al Consiliului judeţean, pentru a-i determina pe primarii din judeţ să sprijine candidatul PNL la alegerile prezidenţiale. El a fost suspendat din calitatea de membru al PNL ca urmare a condamnării în primă instanţă.
În februarie, Senatul a votat pentru încuviinţarea reţinerii şi arestării preventive a Doinei Tudor, acuzată de complicitate la luare de mită, iar în mai, acesta a demisionat din funcţia de senator.
Senatorul PNL Andrei Volosevici, fost primar al Ploieştiului şi urmărit penal pentru fapte de corupţie în legătură cu finanţarea echipei de fotbal Petrolul Ploieşti, a demisionat din partid, apoi copreşedintele PNL, Vasile Blaga, a mers la DNA pentru a da declaraţii în calitate de martor într-un dosar privind numirile de la ANRP, dar şi într-un dosar privind un accident în care a fost implicată maşina sa.
Procurorii DNA l-au trimis în judecată, sub control judiciar, pe deputatul Ludovic Orban, la data faptei prim-vicepreşedinte al PNL, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei în scopul obţinerii unor foloase necuvenite.
În 2017, la 4 ianuarie, preşedintele interimar al PNL, Raluca Turcan, a anunţat că liberalii nu votează Executivul condus de Sorin Grindeanu, susţinând că echipa propusă „este o palmă dată poporului român” şi că nu va fi un guvern al românilor, ci al lui Liviu Dragnea.
La 10 ianuarie, deputatul PNL Cătălin Predoiu a declarat că preşedintele Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea pune la cale „o răzbunare politică” pe guvernul Cioloş, convocând plenul Parlamentului pentru aprobarea unei comisii de anchetă în legătură cu „fapte care pot fi foarte uşor lămurite într-o singură întrebare la ministerele economice”. Liberalul îl acuză pe Liviu Dragnea că face „un exercițiu de imagine care va decredibiliza instituția Parlamentului”
La 31 ianuarie, judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-au achitat pe Ludovic Orban în dosarul în care era acuzat de folosirea influenţei în scopul obţinerii unor foloase necuvenite, în calitate de candidat PNL la Primăria Bucureşti. Decizia completului de trei judecători nu este definitivă și poate fi atacată cu apel. Ludovic Orban a fost acuzat că şi-a folosit funcţia politică şi a acţionat cu intenţie atunci când a cerut 50.000 de euro de la omul de afaceri Tiberiu Urdăreanu ca să îşi susţină campania electorală în calitate de candidat PNL la Primăria Bucureşti
La 8 februarie, prima moţiune de cenzură împotriva Guvernului Grindeanu, intitulată
„Guvernul Grindeanu – Guvernul Sfidării Naționale. Nu legalizaţi furtul în România !”, iniţiată de parlamentari ai PNL şi USR, nu a avut nicio şansă să treacă. PSD, ALDE şi UDMR au fost prezente la şedinţă, dar nu au vrut să voteze, pentru a nu exista suspiciuni că unii vor trăda. Deşi moţiunea a fost asumată de PNL şi USR, Traian Băsescu a fost principala voce a Opoziţiei. Moţiunea de cenzură împotriva Cabinetului Grindeanu a fost respinsă, în condiţiile în care nu a fost întrunit numărul de voturi necesare pentru căderea Guvernului, adică 233 de voturi „pentru“. În urma numărătorii, 161 de voturi au fost „pentru“, opt voturi „împotrivă“ şi au existat 33 de abţineri.
La 13 februarie, Ludovic Orban și-a anunțat candidatura la funcția de președinte al Partidului Național Liberal, în cadrul Biroului Politic Național desfășurat la Parlament. El a precizat că dorește să schimbe în bine partidul, în așa fel încât să poate să câștige competițiile electorale împotriva PSD
La 17 februarie, președintele Consiliului Județean Ilfov şi secretar general interimar al PNL, Marian Petrache, a demisionat din partid după ce a fost pus sub acuzare pentru luare de mită și șantaj, DNA arătând că el ar fi primit sejururi la Monte Carlo și Saint Moritz și 10.000 de euro pentru partid, în perioada în care era secretar de stat în Ministerul Internelor și Reformei Administrative și președinte al organizației județene a PNL.
La 23 februarie, şefa interimară a Partidului Național Liberal, Raluca Turcan, a declarat că formațiunea Uniunea Salvați România se poate alătura, pe termen lung, liberalilor, fie într-o alianță, fie printr-o fuziune, o afirmație care a fost însă respinsă categoric de către liderul USR, Nicușor Dan, care a afirmat că partidul său va respecta angajamentul luat în fața alegătorilor de a nu intra în alianțe cu vechile partidele printre care și PNL și că liberalii au nevoie întâi de o reformă internă.
La 27 februarie, președintele PNL București, Cristian Bușoi, a fost validat în funcția de secretar general interimar al partidului, cu majoritate de voturi, de către Biroul Politic Național (BPN).
La 4 martie, Raluca Turcan a fost validată în funcția de președinte interimar al PNL de CNC, fiid votată cu largă majoritate, înregistrându-se 4 voturi împotrivă și o abținere. De asemenea, Cristian Bușoi a fost validat secretar general interimar al PNL. Turcan a susținut că PNL trebuie să își întărească parteneriatul cu Klaus Iohannis și că liberalii au la dispoziție votul de la Convenție pentru a sancționa vinovații pentru eșecul electoral. Tot atunci s-a hotărât că președintele PNL va fi ales pe 17 iunie, apoi Ludovic Orban și Cătălin Predoiu și-au anunțat intenția de a candida. Cel ce va deveni președintele va fi primul lider unic al formațiunii de la fuziunea cu PDL din 2014, iar la congres vor participa 5.000 de delegați, conform deciziilor luate de Consiliul Național de Coordonare al PNL.
La 15 martie, Ludovic Orban, fost prim-vicepreședinte al PNL, considera că Dacian Cioloș datorează Partidului Național Liberal aproape toate funcțiile ocupate la nivel național și la nivel european, în schimb PNL nu-i datorează nimic acestuia. Cu toate acestea, Orban a arătat că Dacian Cioloș este binevenit să se înscrie în PNL dacă va dori să facă acest lucru.
La 18 martie, președintele de onoare al PNL, Mircea Ionescu-Quintus, le-a adresat un scurt mesaj colegilor liberali, cu prilejul ceremoniei dedicate împlinirii a 100 de ani de viață. Quintus a spus că deși PNL trece prin momente dificile și nu „își poate servi țara”, acesta nu trebuie să dispară de pe scena politică. „Am trăit în Partidul Național Liberal momente mult mai grele. Ce face acum Tăriceanu a făcut Radu Câmpeanu, pe care l-am cinstit până la urmă, lovind puternic partidul nostru cu dezbinare. Am avut destule momente puțin favorabile mie, dar am izbutit și aceasta este mândria mea și nu sunt modest să nu o recunosc că am izbutit să refac PNL gândindu-mă așa cum pe vremuri au făcut marii noștri înaintași Brătienii”, a afirmat Mircea Ionescu-Quintus. Cu o zi înainte, Quintus a fost decorat de președintele Klaus Iohannis.
La 8 aprilie, Consiliul de Coordonare al PNL București l-a ales pe Cristian Bușoi în funcția de președinte al organizației, acesta fiind singurul candidat pentru această funcție, întrunind 647 de voturi valabil exprimate din 726 de buletine distribuite.
Buşoi a declarat cu acest prilej că PNL trebuie să vină cu soluții mai convingătoare la marile probleme ale României – investiții, locuri de muncă, susținerea capitalului privat, sistemul de sănătate care trebuie reformat, îmbunătățirea sistemului de educație, pensii – și trebuie să vină cu un model responsabil opus „modelului populist și iresponsabil” în care acționează PSD în domeniul economiei, să sprijine inițiativa privată și să consolideze clasa de mijloc.
La 15 mai, Ludovic Orban și Cristian Bușoi și-ai depus candidatura pentru președinția PNL, în vreme ce Raluca Turcan, actualul preşedinte interimar, a anunțat că nu va candida. Orban și-a depus candidatura cu moțiunea „Partidul Național Liberal – forța dreptei”, anunțând că beneficiază de susținerea a 27 de președinți de filiale, iar secretarul general interimar al PNL, Cristian Bușoi, și-a depus candidatura pentru președinția partidului, cu moțiunea „PNL – partidul viitorului. Pentru o Românie dreaptă, echilibrată și puternică”, semnată de 100 de liberali.
La 16 mai, liberalul Viorel Cataramă și-a depus, candidatura la președinția PNL cu moțiunea „Politica națională – Calea liberală. #Restart”, context în care a anunțat că își dorește să aibă succesul lui Donald Trump și că, dacă va fi ales, partidul va fi de acord cu căsătoriile homosexuale.
La 12 iunie, Comisia de organizare a congresului PNL a invalidat candidatura lui Viorel Cataramă la şefia partidului deoarece moţiunea acestuia nu a primit spijinul a cel puţin zece organizaţii, aşa cum prevede statutul formaţiunii. În cursa pentru preşedinţia PNL au rămas Ludovic Orban şi Cristian Buşoi.
De asemenea, Comisia de Organizare a Congresului PNL a stabilit, prin tragere la sorţi, ordinea susţinerii moţiunilor la lucrările Congresului, primul fiind candidatul Cristian Buşoi, urmat de candidatul Ludovic Orban, fiecare moţiune având alocate câte 60 de minute.
Preşedintele PNL va fi ales sâmbătă, 17 iunie, în cadrul congresului care va fi organizat la Romexpo în prezenţa a 5.000 de delegaţi, iar a doua zi, pe 18 iunie, vor fi aleşi membrii Biroului Politic Naţional, în cadrul Consiliului Naţional.
► Ludovic Orban are 54 de ani şi este de profesie inginer. În 1988 a absolvit Facultatea de Tehnologia Construcțiilor de Mașini, de la Universitatea Brașov, iar în 1993 a absolvit cursuri postuniversitare la Facultatea de Stiințe Politice din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative.
În perioada 1997-1998 a fost director de relații publice la Agenția de Politici Energetice din România, între 1998 și 1999 fiind secretar general la Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap.
În plan politic, în anul 1992 devine membru al PNL – Aripa Tânără (PNL-AT), devenit ulterior PL ’93. Din 1992 până în 1996 a fost consilier local în Cosiliul Local al sectorul 3 din București, în 1996 fiind ales în Consiliul Local al Sectorului 1 al Capitalei, dar a demisionat în 1997. În perioada 1999-2000 a fost secretar de stat, șef al Departamentului Informațiilor Publice al Guvernului, între 2000 și 2001 fiind secretar de stat, președinte al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Din 2002 până în 2008 a fost președinte al PNL Bucureşti și presedintele Comisiei de Administrație Publică a PNL. În perioada 2004-2007 a fost viceprimar general al Municipiului București și a ocupat funcția de ministru al Transporturilor în Guvernul Tăriceanu II, din aprilie 2007 până în decembrie 2008. Între 2012 și 2016 a fost deputat de București.
Este căsătorit şi are un copil.
► Cristian Bușoi are 39 de ani şi este absolvent al Facultății de Medicină (în 2003), iar doi ani mai târziu al Colegiului Național de Apărare, București. Bușoi si-a continuat studiile, absolvind și Dreptul în 2007, apoi Institutul Diplomatic Român (2008) și în 2013 Colegiul Național de Informații. În 2010, Cristian Busoi și-a luat doctoratul în sănătate publică şi management sanitar la Universitatea de Medicină şi Farmacie Timişoara.
Cristian Buşoi a intrat în politică în 1996, iar prima funcție ocupată a fost cea de vicepreşedinte fondator al Organizaţiei Tineretului Naţional Liberal (TNL) Mehedinţi, până în 1998. Între octombrie 2005 – ianuarie 2007 a fost vicepreşedinte PNL Mehedinţi, iar din iunie 2009 a îndeplinit funcția de vicepreşedinte PNL Timiş, organizaţie care l-a propulsat şi în Parlamentul European. Cristian Bușoi a fost deputat în Parlamentul României din 2004 până în 2007, când a devenit prima dată eurodeputat. A revenit în țară pentru a ocupa funcția de președinte al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, pe care a deținut-o până în 2014, când a candidat și câștigat un nou mandat în Parlamentul European. În prezent, este președinte al filialei PNL București și secretar general al PNL.
