Războiul, violența și persecuția au condus la strămutarea forțată a unui număr de oameni mai mare ca oricând, conform unui raport publicat astăzi de UNHCR, Agenția ONU pentru Refugiați.
Noul Raport Tendințe Globale al UNHCR, studiul anual principal al organizației cu privire la strămutare, precizează că la finalul anului 2016, la nivel global, 65,6 milioane de persoane erau strămutate forțat– aproximativ cu 300.000 mai mult decât cu un an înainte. Acest total reprezintă un număr imens de persoane care au nevoie de protecție la nivel global.
Cifra de 65,6 milioane cuprinde trei componente importante. Prima este numărul de refugiați, 22,5 milioane, cel mai mare număr întâlnit vreodată. Din aceștia, 17,2 milioane sunt în responsabilitatea UNHCR și restul sunt refugiați palestinieni înregistrați la organizația noastră soră, UNRWA (Agenția Națiunilor Unite pentru refugiații palestinieni). Conflictul din Siria rămâne cel mai mare producător de refugiați din lume (5,5 milioane); totuși, în anul 2016, cel mai mare nou factor a fost Sudanul de Sud în care întreruperea dezastruoasă a eforturilor de pace din luna iulie din acel an a contribuit la un eflux de 739.900 persoane până la finalul anului (și la 1,87 milioane în prezent).
Cea de-a doua componentă este reprezentată de strămutarea oamenilor în interiorul propriilor lor țări, numărul acestora fiind de 40,3 milioane la finalul anului 2016 comparativ cu 40,8 milioane cu un an în urmă. Strămutările din Siria, Irak dar și deplasarea semnificativă continuă din interiorul Columbiei au constituit cele mai mari situații de strămutări interne, însă problema deplasării interne este una globală, fiind responsabilă pentru aproximativ două treimi din cifra totală a strămutării forțate la nivel global.
Cea de-a treia componentă este cea a solicitanților de azil, adică acele persoane care și-au părăsit țara și care caută protecție internațională ca refugiați. La finalul anului 2016, numărul solicitanților de azil la nivel global era de 2,8 milioane.
La toate acestea se adaugă costul uman uriaș al războiului și persecuției la nivel global: 65,6 milioane înseamnă o medie de una din 113 persoane la nivel mondial care este strămutată – o populație mai mare decât cea a celei de-a 21-a țări cele mai populate din lume, Marea Britanie.
”Din orice perspectivă am privi, aceasta este o cifră inacceptabilă și subliniază mai mult ca oricând nevoia de solidaritate și de scop comun în prevenirea și rezolvarea crizelor și de a asigura împreună că refugiații lumii, persoanele strămutate intern și solicitanții de azil sunt protejați corespunzător și îngrijiți, în timp ce se caută soluții,” a spus Înaltul Comisar ONU pentru Refugiați, Filippo Grandi. ”Trebuie să facem mai mult pentru acești oameni. Într-o lume în conflict, este nevoie de hotărâre și curaj, nu de teamă”.
O concluzie importantă reieșită din Tendințele Globale este că strămutarea nou apărută rămâne la nivel foarte ridicat. În total, 10,3 milioane persoane au fost nou strămutate în anul 2016, în jur de două treimi din acestea (6,9 milioane) fiind persoane care s-au refugiat în propria țară. Aceasta înseamnă că o persoană este strămutată la fiecare 3 secunde – mai puțin decât timpul pentru a citi această propoziție.
În același timp, întoarcerea refugiaților și a persoanelor strămutate intern la casele lor, combinată cu alte soluții, cum ar fi relocarea în țări terțe, a însemnat că pentru unele persoane, anul 2016 a adus perspectiva unei situații mai bune. 37 țări au acceptat împreună 189.300 refugiați pentru relocare. În jur de jumătate de milion de alți refugiați au putut să se întoarcă în țările lor de origine și aproximativ 6,5 milioane de persoane strămutate intern au revenit în zonele de origine – chiar dacă mulți au făcut acest lucru în circumstanțe mai puțin ideale, în care perspectivele lor rămân nesigure.
La nivel mondial, majoritatea refugiaților – 84% – erau în țări cu venit mic sau mediu la finalul anului 2016, una din trei persoane (4,9 milioane persoane) fiind găzduită de țările cel mai puțin dezvoltate din lume. Acest dezechilibru uriaș reflectă câteva lucruri, inclusiv lipsa continuă de consens pe plan internațional când vine vorba de problema găzduirii refugiaților și proximitatea multor țări sărace față de regiunile în conflict. Reflectă de asemenea și nevoia ca țările și comunitățile care sprijină refugiații și alte persoane strămutate să fie puternic finanțate și sprijinite – absența acestora poate crea instabilitate, poate avea consecințe pentru munca umanitară de salvare de vieți omenești sau poate conduce la deplasări secundare.
Din perspectiva populației, Siria continuă să fie răspunzătoare pentru cea mai mare cifră a persoanelor strămutate, cu 12 milioane persoane (aproape două treimi din populație) fie strămutate intern, fie plecate peste graniță ca refugiați sau solicitanți de azil. Lăsând de-o parte situația de lungă durată a refugiaților palestinieni, afganii rămân cea de-a doua cea mai mare populație (4,7 milioane), urmați de irakieni (4,2 milioane) și de cetățenii din Sudanul de Sud (situația cu cea mai rapidă creștere a numărului de strămutări din lume, cu 3,3 milioane persoane care și-au părăsit locuințele până la finalul anului).
Copiii, care reprezintă jumătate din refugiații lumii, continuă să suporte o povară disproporționată a suferinței, în principal datorită vulnerabilității lor mai accentuate. În mod tragic, 75.000 din solicitările de azil au fost primite de la copiii care au călătorit singuri sau separat de părinții lor. Raportul precizează că și acest număr probabil subestimează situația reală.
UNHCR estimează și că cel puțin 10 milioane de persoane au fost fără naționalitate sau cu risc de apatridie la finalul anului 2016. Totuși, datele înregistrate de guverne și comunicate la UNHCR au fost limitate la 3,2 milioane apatrizi în 74 țări.
Raportul ”Tendințe globale” este o evaluare statistică a strămutării forțate și ca atare, nu surprinde o serie de evenimente și tendințe cheie în privind refugiații, în cursul anului 2016. Acestea includ politizarea în creștere a temelor legate de azil în multe țări și restricțiile din ce în ce mai mari pentru accesul la protecție în unele regiuni, dar și dezvoltări pozitive, cum ar fi summit-urile istorice cu privire la Refugiați și Migranți din septembrie 2016, Declarația de la New York care a urmat după aceea, noua abordare ce implică toate sectoarele societății în gestionarea situațiilor de deplasare – abordare promovată în Cadrul Comprehensiv de Răspuns la Situația Refugiaților – dar și generozitatea enormă a țărilor gazdă și a guvernelor donatoare în beneficiul refugiaților și al altor populații strămutate.
UNHCR elaborează anual raportul său ”Tendințe Globale” pe baza propriilor date, a datelor pe care le primește de la partenerii săi în cadrul Centrului de Monitorizare a Strămutărilor Interne și a informațiilor pe care le primește de la Guverne.
