Ana Pauker a fost una dintre cele mai cunoscute personalităţi comuniste din România. Sosită odată cu Armata Roşie, Ana Pauker se considera îndreptăţită să preea conducera Partidului Comunist Român. Cu ajutorul sovieticilor a fost numită în noiembrie 1947 ministru de externe, post pe care l-a deţinut până în mai 1952. O perioadă de timp a fost şi vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri. În lupta pentru putere a intrat repede în conflict cu “aripa din ţară” condusă de Gheorghe Gheorgiu Dej. Pentru înlăturarea ei, Gheorghiu Dej s-a deplasat la Moscova unde i-a expus lui Stalin motivele nemulţumirii lui. La Moscova, Gheorghe Gheorghiu Dej a fost însoţit de prietenul şi colaboratorul său Gheorghe Apostol.
În decembrie ’51 sau în ianuarie ’52 am fost într-o delegaţie la Moscova ca sã discutãm modificarea primului plan cincinal care a fost întocmit cu ajutorul consilierilor sovietici. În afarã de aceastã problemã mai era una, în legãturã de Ana Pauker. În Biroul Politic erau douã grupe: unii susţineau ca Ana Pauker sã fie exclusã din partid şi alţii care susţineau sã nu fie exclusã din partid. Deci am plecat cu douã probleme la Moscova : modificarea primului plan cincinal şi un consult pe care dorem sã-l obţinem de la Stalin în legãturã cu Ana Pauker: dacã sã fie sau sã nu fie exclusã din partid. Am fost în delegaţie : Gheorghiu Dej, Chişinevski, Miron Constantinescu şi eu. Ne-am prezentat la Stalin. Şedinţa a avut loc de la 11:30 la 2:00 noaptea. Stalin lucra noaptea. Alãturi de Stalin era Beria, Molotov şi Nikoian. Ei erau patru şi noi tot patru. După ce am discutat despre planul cincinal, Stalin ne-a întrebat: “ Mai aveţi probleme ?” “Mai avem una, tovarãşe Stalin” – a spus Dej. “Care ?” “Tovarãşe Stalin, în conducerea partidului sînt douã pãreri în legãturã cu Ana Pauker. Unii susţin s-o excludem din partid, alţii susţin sã n-o excludem din partid.” “Şi tu ce pãrere ai, Dej ?” “Eu nu sînt pentru excluderea ei din partid, tovarãşe Stalin.” “Acum îţi rãspund eu cu o întrebare : De cîte ori, Dej, ţi-am spus eu ţie cã dacã Ana Pauker îţi pune piedici s-o dai la o parte? Şi de fiecare datã ce mi-ai spus, Dej ? <<Tovarãşe Stalin, sã mai amânãm. Sã mai aşteptãm>> Şi-acum îmi ceri pãrerea mea ? Spãlaţi-vã pe cap cu Ana Pauker ! Voi aţi promovat-o, voi sã o aruncaţi dacã vreţi şi din partid. Asta-i treaba voastrã, nu-i treaba noastrã.” (….) Şi-am plecat de-acolo cu coada între picioare, cum se spune ! Am plecat de la el. Ne ducem la hotel, fiecare s-a dus la camera lui. Dupã trei sferturi de orã suntem sculaţi de un adjunct de la Ministerul de Externe al Uniunii Sovietice cã tovarãşul Stalin ne invitã sã servim masa împreunã cu el. Era iarnã. Era un viscol teribil. Ne-am încãrcat în douã sau trei Gaz-uri sovietice. Şi-am plecat la locuinţa lui Stalin afarã din Moscova. Am intrat acolo, un salon mare. O masã întinsã, plinã cu diferite bunãtãţuri. Cu cristaluri, pahare de diferite mãrimi ş.a.m.d. Ne-a primit Stalin foarte bine. Şi ceilalţi trei : Beria, Nikoian şi Molotov. Ne-am aşezat la masã. Lângã Stalin a stat Beria, lângã Beria, Nikoian. Dej a stat în faţa lui Stalin, dupã aia Chişinevski, eu şi Miron Constantinescu. Şi-a început sã discute fel şi fel de lucruri. Sã se bea pentru toatã lumea. Şi Stalin bea paharul pânã la fund ! Mã uitam la Stalin. Vedeam cum începe sã i se învineţeascã nasul. Simţeam cã ceva îl preocupã. Şi nu numai eu simţeam lucrul ãsta. Şi ceilalţi. Şi, la un moment dat, spre sfârşitul mesei, când era încãlzit bine, spune lui Dej: “La Kremlin, în legãturã cu Ana Pauker eu am spus pãrerea oficialã a conducerii partidului şi a guvernului. Acum te rog sã-mi permiţi ca aici, cu aceastã ocazie, sã vã spun pãrerea mea personalã. Eu multã vreme am crezut cã prin venele tale curge sânge de proletar. Acum sunt convins cã prin venele tale nu mai curge sânge de proletar, curge sânge de mic-burghez. Eu, dacã eram în locul tãu, de mult îi trãgeam una la mir Anei Pauker!” Am rãmas cu toţii… înmãrmuriţi pur şi simplu. Dej se scoalã: “Tovarãşe Stalin, noi avem foarte multe treburi de fãcut acasã. Noi vã mulţumim foarte mult pentru primirea care ne-aţi fãcut-o, pentru masa care aţi organizat-o în cinstea noastrã, vã rugãm sã fiţi de acord sã ne retragem, cã trebuie sã ne pregãtim sã plecãm acasã!” Şi dupã Dej ne-am ridicat şi noi în picioare şi s-au ridicat şi ei. Şi-am fost conduşi pânã la ieşire. L-a luat Stalin la braţ pe Dej, şi-a dat seama cã Dej este nemulţumit; spune: “Bã, Dej, bã! Nu trebuie sã fii supãrat, cã între noi mai trebuie sã ne spunem şi pãrerile personale. Nu numai cele oficiale. Cele oficiale sunt pentru public, pentru opinia publicã. Da’ trebuie sã ne spunem şi nişte pãreri personale. Eu mi-am spus pãrerea mea cu privire la ceea ce aş fi fãcut eu cu Ana Pauker.”
Am plecat. Ne-am urcat în maşini… Am ajuns la hotel. Eram trişti… Ne-am aşezat în hol la o masã rotundã, cu nişte fotolii …. Şi Dej a comandat nişte apã mineralã şi câte un pahar de coniac. Ne-a servit coniacul şi apa minerală. (….) Dej: “Uite, noi mergem acasã. O sã discutãm în Biroul Politic şi-n C.C. poziţia lui Stalin faţã de ceea ce ne-a spus el, faţã de Ana Pauker.” Ne-am fãcut bagajele şi-am plecat la aeroport. Ne-am urcat în avion. Era un loc unde se putea ţine o discuţie… Era avion special. Ne-am strîns cu toţii pe lîngã Dej. Şi când ne-am apropiat de capitalã, Dej spune: “Mãi, bãieţi, rãmâne o problemã închisã! Aici în avionul ãsta. Nu vorbim cu nimeni despre ceea ce a spus Stalin”. Şi nu s-a discutat lucrul ãsta cu nimeni. Am rãmas singurul dintre cei prezenţi la discuţia asta cu Stalin. Uite, acum spun lucrul ãsta ca sã se consfinţeascã prin banda asta care înregistreazã cele ce vorbesc. Deci, Ana Pauker n-a fost agreatã de Stalin, n-a fost trimisã de Stalin. Din contrã, de multe ori i-a spus lui Dej s-o îndepãrteze şi nu a îndepãrtat-o.
[Arhiva de istorie orală – Radio România. Interviu realizat de profesor Ioan Scurtu şi Virginia Călin, 1995]
