Corespondentul Reuters Issei Kato a petrecut o zi întreagă cu luptătorii de sumo, antrenați de cunoscutul antrenor Kyokutenhō Masaru.
Luptătorii de sumo, numiți rikishi, nu poartă alt echipament decât o centură de mătase-numită mawashi, care este înfășurată în mod repetat în jurul brâului, trecută printre picioare și legată cu un nod la spate.
Corespondentul Reuters Issei Kato a fost admis în templul budist Ganjoji Yakushido, din Nagoya, unde sunt antrenaţi luptătorii de sumo de Tomozuna Oyakata.
Sumo este o luptă japoneză pe un ring special, în care este declarat învins adversarul obez, care cade primul pe podea, atunci când atinge podeaua cu orice parte a corpului, în afară de tălpi sau scoate în afara ringului unul ori ambele picioare. Sumo este considerat de către mulți ca fiind sportul național al Japoniei, având multe elemente rituale, care își au originea în religia shinto. Cu toate că are o vechime de peste 2.000 de ani, a devenit sport profesionist abia în prima parte a perioadei Edo.
Antrenamentele sunt unele foarte dure, de-a dreptul epuizante, fiind strict necesar să se respecte absolut toate tradițiile. Aceste rigori îi sperie, de regulă, pe tinerii niponi și de aceea în rândul luptătorilor de sumo sunt din ce în ce mai mulți cetăţeni străini. Cum este şi cazul antrenorului Kyokutenhō Masaru, care nu s-a născut în Japonia. Acesta a venit în Țara Soarelui Răsare, cu 40 de ani în urmă, din Mongolia, devenind primul cetățean mongol care conduce o școală de sumo.
«Nu cunoșteam limba, acesta a fost principalul motiv de stres”, își amintește antrenorul Kyokutenhō Masaru,. pe care anterior îl chema Tomozuna Oyakata, despre primii săi pași în sportul sumo practicat în Japonia. Nu înțelegeam absolut nimic, nici când mă certau, nici când mă lăudau», a completat acesta. Acum el vorbește perfect limba japoneză, fără accent, este căsătorit cu o niponă și a renunțat la cetățenia Mongoliei pentru a devenit un supus al Împăratului Akihito.
Luptătorii de sumo cântăresc cel puțin 120 kg și consumă câte cel puțin 8.000 de calorii pe zi. Cât timp practică sumo, luptătorii stau în „cantonament” la şcoala (de sumo) numită heya. Regimul lor alimentar constă în principal dintr-un bulion numit Chankonabe. Mai exact într-o oală cu supă se fierbe carne de găină, pește, carne de vită și legume. Fiertura obținută depășește de cinci-șase ori numărul de calorii conţinut în alte bucate tradiționale nipone. Acest preparat nu este însă suficient, ei mai consumă la micul dejun pește prăjit, preparate din picioare de porc și orez fiert pentru a acumula energia necesară. După un mic dejunt sau prânz copios, sportivii trebuie să doarmă două-trei ore. Pentru a nu pierde din greutate, ei dorm câteva ore imediat după masă. Înainte de a adormi, își pun măștile cu oxigen pentru a respira mai ușor.
www.gazeta.ru – 20 iulie
