Un mic burete verde, descoperit în apele îngheţate din largul statului Alaska, ar putea oferi prima armă eficientă împotriva cancerului de pancreas, o tumoare agresivă în faţa căreia medicina are prea puţine soluţii.
„Nimeni nu se uită la acest burete, spunând că este un burete miraculos, dar el ar putea fi soluţia”, afirmă Bob Stone, cercetător la Centrul Ştiinţific de Pescuit Alaska al Agenţiei Americane Oceanice şi Atmosferice (NOAA). El este cel care a descoperit acest burete de mărimea unei mingi de golf, botezat „Latrunculia austini”, în 2005, în cadrul unei expediţii de explorare a ecosistemelor submarine de care depinde industria pescuitului din Alaska.
Teste efectuate în laborator au indicat că multe dintre moleculele acestui burete distrug selectiv celulele canceroase pancreatice, a explicat Mark Hamann, un cercetător de la Facultatea de Medicină a Universităţii din Carolina de Sud, în colaborare cu Fred Valeriote de la Institutul Henry Ford pentru Cancer din Detroit.
„Fără nicio îndoiala aceasta este cea mai activă moleculă împotriva cancerului pe care o cunoaştem”, se bucură Mark Hamman. „Deşi mai este încă multă treabă de făcut, este vorba de prima etapă-cheie în descoperirea şi procesul de creare a unui tratamemt”, a explicat el.
Cancerul de pancreas are o evoluţie lentă ceea ce explică diagnosticul său tardiv, care lasă puţine şanse bolnavului, deoarece tratamentele devin atunci prea puţin eficiente. Şansele de a supravieţui cinci ani acestei tumori sunt de doar 14%, potrivit American Cancer Society. În Statele Unite, 53.670 de cazuri noi au fost diagnosticate în 2017 şi peste 43.000 de oameni au murit din această cauză.
Compoziţia chimică a „Latrunculia austini” nu are un echivalent cunoscut şi structurile complexe ale moleculelor nu seamănă cu nimic din ce se găseşte pe pământ sau chiar în apele tropicale cald, afirmă aceşti cercetători. Complexitatea acestei chimii se explică prin condiţiile de supravieţuire cu care se confruntă aceste animale marine. Bureţii aceştia nu se pot deplasa pentru a scăpa de prădători, astfel încât organismele au dezvoltat mecanisme chimice de apărare pentru a se proteja şi pentru a se adapta la condiţiile de viaţă extreme. „Latrunculia austini” trăieşte în apele reci şi întunecate la adâncimi cuprinse între 70 şi 220 de metri, în locuri dificil de accesat şi adesea periculoase.
Aceşti mici bureţi verzi, care se găsesc din abundenţă în Alaska, se prind de stânci şi se numără printre „cele mai dificile specii de cules”, spune Bob Stone, de la NOAA. El precizează că bureţii pot fi culeşi fără a afecta ecosistemul sau populaţia de peşti pescuiţi pentru comercializare. Având în vedere dificultatea de culegere a bureţilor şi munca necesară producerii unor extracte, oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Hawaii încearcă să sintetizeze moleculele.
„Descoperirea acestui burete verde arată promisiunile potențialului neexplorat al oceanelor”, a subliniat Douglas DeMaster, director al Centrul Ştiinţific de Pescuit Alaska al Agenţiei Americane Oceanice şi Atmosferice (NOAA)./rcostea/vdraguta
(www.levif.be – 28 iulie)
