Pe 11 august au fost date publicităţii rezultatele oficiale şi finale ale alegerilor din Kenya. Potrivit acestora, Uhuru Kenyatta, a obţinut 54,27% din voturi şi-a păstrat funcţia de preşedinte. Contracandidatul său Raila Odinga s-a clasat pe locul al doilea cu 44,73% din sufragii. Coaliţia Jubily, din care face parte şi partidul condus de preşedintele Kenyatta, a obţinut majoritatea parlamentară şi conducerea majorităţii judeţelor.
Susţinătorii lui Raila Odinga nu acceptă rezultatele alegerilor, acuză fraudarea alegerilor şi au demonstrat în mai multe oraşe din ţară, în primul rând în Kisumu, localitatea natală a lui Odinga. Protestele nu au fost paşnice, demonstranţii din mai multe cartiere locuite de săraci s-au ciocnit cu forţele de ordine, care au recurs la gaze lacrimogene pentru a dispersa mulţimea. Alegerile din Kenya, începând cu anul 2007 au fost marcate întotdeauna de astfel de incidente, iar opoziţia a contestat de fiecare dată rezultatele acestora.
Interesant este faptul că, la începutul anilor 2000 cei doi contracandidați, Odinga şi Kenyatta au fost parteneri, și chiar prieteni. Raila Odinga a fost prim-ministrul ţării, iar Kenyatta preşedinte. Relaţia lor însă s-a destrămat între timp, iar din aliaţi au devenit adversari politici. Kenyatta şi-a păstrat puterea şi a încercat să dezvolte infrastructura ţării. A electrificat satele, a construit drumuri, a construit căi ferate, de exemplu linia dintre Mombasa şi Nairobi, care are un rol foarte important în transportul de mărfuri etc. Ceea ce nu a reuşit să realizeze a fost consensul naţional. Nu a existat un dialog nici cu opoziţia politică, nici cu societatea. Acest lucru ar fi fost foarte dificil. În Kenya traiesc mai multe comunităţi etnice între care există o adversitate tradiţională. Majoritatea partidelor politice s-au constituit pe criterii etnice. De aceea nu există partide mari. Pentru a forma o majoritate parlamentară relativă este nevoie de coaliţii, care însă sunt fragile.
Uhuru Kenyatta a încercat să depăşească această fragmentare a societăţii. A elaborat și propus proiecte naţionale, însă opoziţia a refuzat orice cooperare cu puterea. În aceste condiţii în acest an preşedintele s-a concentrat pe campania electorală. A dus o campanie foarte bine organizată. În acest an a vizitat 521 de localităţi (zilnic s-a întâlnit cu alegători din câte trei localităţi). Campania bine organizată şi costisitoare a lui Kenyatta a dat rezultate. Nu numai că a reușit să rămână preşedinte, dar coaliţia sa a câştigat câteva fiefuri tradiţionale ale opoziţiei. Opt judeţe au trecut de sub influenţa opoziţiei către coaliţia lui Kenyatta. În parlament au reușit să acceadă mai mulţi tineri şi mai multe femei care au candidat pe listele electorale ale Jubily. Nu este întâmplător faptul că de acestă data la scrutin au participat cu cinci milioane mai mulţi alegători decât în urmă cu patru ani, majoritatea noilor votanţi fiind tineri. Se pare că pentru prima dată votul etnic nu a mai fost dominant, oamenii au trecut peste apartenenţa etnică şi au votat proiecte, au votat oameni în care au încredere şi a contat mai puţin originea etnică a candidaţilor.
Parlamentul a modificat legea electorală pentru ca aceasta să fie mai transparentă şi să evite orice posibilitate de a frauda rezultatele. Cu toată acestea, opoziţia a contestat fiecare măsură a guvernului. Din ianuarie până în prezent, guvernul a fost dat în judecată de peste 600 de ori. De exemplu, cu trei săptămâni înainte de data alegerilor, încă nu se știa dacă alegerile vor avea loc sau nu, din cauză că opoziţia a contestat faptul că buletinele de vot erau tipărite în Dubai şi a susţinut că acolo preşedintele ar avea prieteni, care ar putea să favorizeze partidele din coaliţia Jubily. Înainte de alegeri managerul sistemului informatic al Comisiei Electorale Centrale fost ucis. Cauzele morții sale nu au fost elucidate până în prezent. Există suspiciunea că cineva ar fi dorit să primească un cod de acces la serverul comisiei electorale. Experţii spun că a existat şi o tentativă de a sparge acest server, dar care nu a dat rezultat.
La aceste alegeri au venit foarte mulţi experţi şi observatori străini. Printre alții, au fost prezenți: John Kerry – fost ministru de externe american, Thabo Mbeki – fost preşedinte al Republicii Africa de Sud şi alţii.
Alegerile au fost bine organizate şi potrivit opiniei observatorilor străini, au fost corecte. Cu toate acestea, opoziţia nu acceptă rezultatele. Un vicepreşedinte al lui Odinga, James Orengo a declarat că ar putea să accepte rezultatul alegerilor cu condiția să primească acces la serverul Comisiei Electorale Centrale. Referitor la aceasta, un reprezentant al Comisiei a spus că nu au primit o cerere scrisă în acest sens, iar instituţia nu are cum să ia în considerare declaraţii politice verbale.
Neacceptarea rezultatului alegerilor de către opoziţie creează o oarecare instabilitate. Observatorii străini – inclusiv Federica Mogherini, înalt reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe şi politică de securitate – au declarat că doar justiţia poate să invalideze rezultatele alegerilor, în niciun caz demonstraţiile şi violenţele. Observatori locali consideră că, cu toate acestea, protestele vor continua.
Autor: Székely Ervin, RADOR
