Mai mulţi economişti, oameni de ştiinţă şi oameni de afaceri, cum ar fi Bill Gates, Stephen Hawking sau Elon Musc, au propus introducerea aşa-numitei taxe pe roboţi (robot tax). Motivul este următoarul: datorită dezvoltării tehnologice accelerate, în curând o serie de meserii vor dispărea, iar mase întregi de lucrători își vor pierde slujbele din cauză că munca roboţilor este mai ieftină şi mai exactă. Statele, din perceperea acestei taxe pe care ar plăti-o proprietarii de roboţi, ar putea finanţa cursuri de recalificare pentru muncitorii care rămân şomeri ca urmare a dezvoltării tehnologice.
Parlamentul European a dezbătut în această primăvară un proiect de lege care avea ca obiect reglementarea juridică a tehnologiilor de inteligenţă artificială, pe care mai simplu o denumim sub termenul de roboţi. Proiectul a fost respins, dar problema a rămas şi mai devreme sau mai târziu trebuie găsită o soluţie. Referitor la acest subiect, ne-a acordat un interviu în exclusivitate europarlamentarul UDMR Iuliu Winkler.
Iuliu Winkler: Cred că această dezbatere este doar la început, dar în următorii ani se va accelera, pentru că noile tehnologii ocupă un loc din ce în ce mai important în viaţa noastră. De exemplu, în industrie, această dezvoltare a automatizărilor, a folosirii inteligenţei artificiale are ca efect desfiinţarea unor locuri de muncă, dar să nu uităm că în acelaşi timp apar noi meserii, noi locuri de muncă. Ca atare, pentru a lua o decizie, ar trebui măsurate toate aceste efecte mult mai exact decât până în prezent. În ceea ce priveşte dezbaterea în Parlamentul European a raportului în care figura şi problematica întroducerii taxei pe roboţi, am discutat acolo acest lucru într-un context mai larg. Cele mai intense dezbateri au fost pe marginea stabilirii răspunderii materiale în cazul în care un robot (ca să folosesc acest termen simplificator, pentru că de fapt vorbim despre tehnologii) cauzează un prejudiciu sau periclitează viaţa oamenilor. Până la urmă, am respins raportul în mare măsură, pentru că acesta nu stabilea cine se face răspunzător pentru funcţionarea greşită şi cauzatoare de prejudicii a roboţilor şi am solicitat Comisiei Europene să vină cu un raport mai detaliat în acest sens. Poate că ar fi nevoie de o modificare a definiţiei persoanelor în sensul codului civil. Până acum, sunt persoane fizice (oamenii) şi persoane juridice (firme, instituţii, organizaţii etc). Poate că trebuie să creăm şi o a treia categorie, pentru roboţi. În ceea ce priveşte taxa pe roboţi, Parlamentul European nu a sprijinit această idee. Argumentul principal a fost că o asemenea măsură ar fi una anti-tehnologică şi anti-inovaţie. O asemenea taxă ar avea ca efect frânarea cercetării ştiinţifice şi implementarea noilor tehnologii, iar Parlamentul European nu doreşte aşa ceva, noi nu vrem să repetăm experienţa nefastă a luddismului (mişcare spontană a muncitorilor englezi din secolul XIX care se manifesta prin distrugerea maşinilor, care erau considerate cauza şomajului n. r.), ci, dimpotrivă, dorim să sprijinim şi să încurajăm dezvoltarea tehnologiei. Or, întroducerea unei asemenea taxe ar însemna să sancționăm în cea mai mare măsură firmele care utilizează cel mai intens noile tehnologii. În aceste condiţii, cercetarea tehnologică ar deveni mai scumpă, iar firmele nu ar mai investi în aşa ceva.
Desigur, trebuie văzută şi partea cealaltă a medaliei. Este vorba despre inegalitate. Profitul care izvorăşte din utilizarea roboţilor aterizează în buzunarele patronilor. Doar o proporție de unu la sută din cei care vin în contact cu aceste tehnologii ar benerficia din ele, iar restul ar pierde. Taxa pe roboţi doreşte echilibrarea acestor inegalităţi, dar soluţia propusă este simplistă, aş putea spune că primitivă. Trebuie găsită o soluţie mai complexă, care să aibă în vedere şi interesele sociale, şi interesul general al dezvoltării. Personal, mă bucur ca Bill Gates este promotorul acestei idei, pentru că este un om cunoscut, carismatic şi poate să inspire soluţii mai adecvate decât taxa pe roboţi. Desigur că această problemă trebuie rezolvată, pentru că altfel este posibil ca în numai câţiva ani să întâmpinăm probleme mult mai mari. Cum ar fi de exemplu problema maşinilor fără şoferi. Ele există deja, dar nu pot fi înscrise în circulaţie, pentru că din punct de vedere juridic nu este reglementată problema răspunderii civile.
(Autor: Székely Ervin, RADOR)
