Coreea de Nord a executat un nou test nuclear. Explozia bombei de hidrogen – care a fost mai puternică decât toate celelalte precedente experimentate de Phenian până acum – a produs un seism de 6,3 grade pe scara Richter. Acest lucru s-a întâmplat la nici o lună după de la adoptatarea a celor mai dure sancţiuni economice de către ONU împotriva regimului lui Kim Jongun.
Răspunsul Coreei de Nord a fost intensificarea testelor nucleare. În urmă cu o săptămână o rachetă intercontinentală, lansată din Coreea de Nord a trecut deasupra teritoriului Japoniei la o înălţime de 2802 km, iar după un zbor de 37-40 de minute în care a parcurs 930 de km, a căzut într-o zonă a Oceanului Pacific care se află sub jurisdicţia exclusivă a Japoniei. Specialiştii din Japonia şi Statele Unite care au urmărit traseul rachetei au confirmat că este vorba despre o rachetă balistică cu rază lungă de acţiune (aşa numită Intercontinental Ballistic Missile – IBCM) ceea ce înseamnă că programul de înarmare al Coreei de Nord a intrat într-o fază calitativ superioară, practic pot ameninţa oraşele mari din Statele Unite. Recent liderul nord coreean, Kim Jongun a declarat că își pot echipa rachetele cu bombe termonucleare miniaturizate, dar declaraţiile oficialilor din Phenian trebuie privite cu circumspecţie, cu toate că există indicii că de data aceasta declaraţia nu a fost exagerată. Anul trecut pe piaţa internaţională agenţi nord coreeni au încercat să vândă izotopi litium-6, care sunt folosiți pentru producția de bombe termonucleare miniaturizate – ne-a informat BBC.
Mai mulţi analişti își pun întrebarea dacă scopul Coreei de Nord ar fi declanşarea unui război nuclear cu Statele Unite? Cât de reală este perspectiva unui război, ştiind că modelul liderului Kim Jongun este bunicul acestuia, Kim Irsen de numele căruia se leagă izbucnirea războiului din Peninsula Coreeană din anul 1950. Pe atunci Kim Irsen avea 38 de ani, iar acum nepotul său are 36 de ani, deci este la o vârstă apropiată. Chiar dacă perspectiva războiului nu se poate exclude, este mult mai probabil că regimul de la Phenian urmăreşte în primul rând ca prin ameninţarea cu arme nucleare să devină un factor de neocolit pentru comunitatea internaţională. Ei și-ar dori să oblige conducerea Statelor Unite la tratative bilaterale prin care să obţină nu numai deblocarea sancţiunilor economice şi un sprijin financiar, dar şi garanţii de securitate, similare cu cele acordate de SUA pentru URSS după încheierea crizei rachetelor din Cuba din anul 1962.
Pentru a evalua şansele lui Kim Jongun trebuie să analizăm care sunt mijloacele comunităţii internaţionale de a-l opri pe liderul nord coreean? Metoda utilizată până în prezent a constat în sancţiunile economice, care însă nu a dat rezultatele scontate, iar consecinţele imediate ale acestor sancțiuni le suportă populaţia, care este şi aşa înfometată, iar toate resursele ţării sunt utilizate pentru înarmare. Desigur, în timp aceste sancţiuni pot fi eficiente, dar – după cum se vede – rezultatul imediat este accelerarea programului nuclear. Mai mult, chiar dacă sancţiunile au fost adoptate în unanimitate în Consiliul de Securitate ONU, între membrii acestuia sunt diferenţe de abordări semnificative. În timp ce SUA condiţionează dialogul cu Coreea de Nord de schimbarea atitudinii acesteia, China şi Rusia ar dori ca problemele să fie soluţionate prin tratative.
Astfel ajungem și la cel de-al doilea mijloc, și anume la negocieri, ceea ce ar putea însemna după o primară interpretare că Kim Jongun şi-a atins ţinta. Depinde însă foarte mult în ce format şi sub ce instituţie internaţională ar avea loc aceste negocieri. Preşedintele Donald Trump, într-una din intervenţiile sale a declarat că nu exclude posibilitatea să se aşeze la masa tratativelor cu nord coreenii, dar pentru aceasta regimul din Phenian trebuie să îndeplinească anumite condiţii prealabile. După această declaraţie însă, s-a întâmplat să fie eliberat Otto Warmbier, un cetăţean american care a fost capturat şi condamnat la muncă silnică în Coreea de Nord după ce a încercat să-și însuşească un afiş de propagandă. Bărbatul de 22 de ani a fost adus în comă din Phenian şi a murit după câteva ore după ce a ajuns la spitalul din Cincinatti. După acest eveniment perspectiva tratativelor s-a îndepărtat. Mai mult, după testul cu racheta intercontinentală ministrul de externe american Rex Tillerson a afirmat că Statele Unite şi Japonia nu vor accepta niciodată ca Coreea de Nord să devină o putere nucleară. Singura posibilitate luată în calcul de diplomaţia americană este ca China să se implice mai activ în soluţionarea crizei, având în vedere că ar putea să aibă – şi datorită apropierii geografice – pârghii mai eficiente împotriva lui Kim Jongun. Americanii au făcut aluzie în primul rând la faptul că sunt câteva firme chinezeşti prin care se derulează comerţul nord coreean. Dacă aceste firme ar fi mai atent monitorizate de guvernul chinez, atunci sistemul de alimentare a regimului nord coreean s-ar prăbuşi repede. China însă este interesată în stabilitate şi nu doreşte o alianţă cu Statele Unite împotriva Coreei de Nord şi pe motiv că este deranjată de tehnica militară americană depozitată în Coreea de Sud, ceea ce ar putea ameninţa şi teritoriul Chinei.
Consilierul şef în domeniul siguranţei naţionale al lui Donald Trump, H.R. McMaster a declarat săptămâna trecută pentru CNN că au elaborat măsurile de contracarare acțiunilor Coreei de Nord, dacă aceasta va continua testarea armamentului nuclear, iar printre aceste răspunsuri sunt unele de natură militară. Se pare că acesta este cel de-al treilea şi ultim mijloc pentru oprirea Coreei de Nord.
Ervin Székely
RADOR (5 septembrie)
