Planul comandamentelor austro-germane era de a ataca Moldova pe două părṭi: la nord prin Bucovina şi la sud prin valea inferioară a Siretului · toată Armata I română, condusă de generalul Christescu, este pe linia Siretului · 6 august: se dezlănṭuie ofensiva germană asupra ruşilor, pornind bătălia Mărăşeştilor · ruşii pierd poziṭii · 6 august, ora 1.40 noaptea: armata noastră care ocupase satul Străjescu este atacată cu foc de mitraliere · artileria română de pe malul estic al Siretului bombardează poziṭiile germane · luptele se sting spre dimineaṭă, cu pierderi mari · Feldmareşalul Von Mackensen renunṭă la planul trecerii Siretului · luptele continuă până pe 19 august cu mari victorii ale românilor · Generalul von Morgen, comandantul Corpului I rezervă german, avea să scrie în memoriile sale: „Rezistenṭa duşmanului, în special a românilor, a fost neobişnuit de dârză şi s-a manifestat prin 61 de contraatacuri în decursul celor 14 zile de luptă.”
Dumitru Done Tăutu (n. 1896), era în 1916 elev-plutonier-major în Regimentul 5 de călăraşi. La 1 octombrie avea să devină sublocotenent, după ce făcuse şcoala de mitraliere unde îl avusese instructor pe căpitanul Grigore Ignat. Pentru faptele sale avea să primească după război ordinul Coroana României în grad de cavaler. Într-o înregistrare din 1976 a făcut o excelentă descriere a luptelor de la Mărăşeşti, cu scene foarte vii, una dintre acestea fiind „atacul la cămaşă” al Regimentului 32.
„La data de 6 august începe bătălia de la Mărăşeşti care a durat 14 zile. Trupele române ocupau la data de 6 august un front pe râul Putna, înglobând satele Ireşti, Sârbi, Ivăneşti, Făurei, Răduleşti, Ilieşti, Mândreni, la nord de Focşani şi la vest de Siret. În noaptea de 5-6 august artileria germană începe un puternic bombardament asupra malului de răsărit al Siretului. Obuzele de diverse calibre cădeau ca ploaia peste liniile ruseşti dintre calea ferată şi Siret, precum şi asupra poziţiilor noastre. Germanii, având intenţia spargerii frontului rus, pornesc la atac. Ruşii părăsesc rând pe rând poziţiile. Artileria română intervine. Germanii pătrund în adâncimea poziţiilor ruseşti – ruşii n-au încercat nici cea mai mică rezistenţă! Un istoriograf rus spunea despre această fugă a ruşilor că a fost cel dintâi act de laşitate săvârşit de trupele ruseşti pe frontul român. Comandanţii ruşi solicită ajutorul trupelor române. Românii intervin şi trec trupele pe malul drept al Siretului. Divizia 2 cavalerie ocupase sectorul dintre Ilieşti şi Movileni. La Movilenii de Jos se afla Batalionul 1/5 călăraşi din care făceam parte, în calitate de comandant de pluton şi ofiţer-informator.
Divizia 2 cavalerie primeşte întăriri în trupe de infanterie şi artilerie. Infanteria română trece podul de la Cosmeşti, printe cetele de ruşi care treceau în dezordine, fără arme, cu capul gol, pe jos, alţii îngrămădiţi pe chesoane în galopul cailor. Românii reuşesc să ocupe poziţiile părăsite de ruşi. Zilele următoare atacurile trupelor germane şi contraatacurile românilor se succed în mod regulat. Poziţii sunt pierdute, altele câştigate, în tot spaţiul de teren cuprins între râul Putna, Panciu, Mărăşeşti şi Siret. Germanii atacă în special pe ruşi care tot timpul se retrag. Nici măcar nu comunică românilor intenţiile lor. Pierderile sunt enorme de o parte şi de alta.
În aceste zile de grea cumpănă soarele arde cu putere. Regimentul 32 Mircea atacă la cămaşă. Germanii sunt surprinşi şi cred că sunt atacaţi de trupe coloniale. Atacul ajunge la baionetă. Atacul este stăvilit şi altul începe. Soldaţii sunt sfârşiti de oboseală. Nopţi întregi n-au dormit şi mereu au fost în atac. Din cauza retragerii ruşilor şi atacurilor germane, trupele noastre au pierdut din teren. Totuşi până în ziua de 16 august românii reuşesc să formeze o linie de rezistenţă care se organizează mai bine pe aliniamentul Ireşti – Varniţa – Muncelu – Crucea de Jos – Panciu – Mărăşeşti – Doaga – Străjescu – Răduleşti -Movileni. Bukarester Tagblatt din 19 august 1917 spune: <În contraatacuri puternice, executate cu un avânt strălucit, încearcă românii să repare eşecul rus.> Mackensen îşi găsise formula tactică: evitarea românilor, atacarea ruşilor.
Ultima parte a bătăliei se dă între Panciu şi Mărăşeşti. De această dată sunt atacate numai trupele române, pentru a distruge adevăratul adversar al germanilor şi a putea repurta victoria. Inamicul atacă cu furie şi victoria lui pare asigurată. Deodată, bătălia ia o întorsătură neaşteptată: rezervele trupelor române au sosit la timp şi sunt aruncate în vâltoare într-un contraatac vijelios. Inamicul este surprins. Artileria noastră susţine contraatacul printr-un bombardament năpraznic. Entuziasmată de contraatacul românilor intervine şi artileria rusă, cu o mare risipă de muniţie. Germanii încearcă să oprească cu focuri de armă şi mitraliere valurile de atac. Românii nu ṭin seama de marile lor pierderi şi împing viguros pe duşman, contraatacul înaintează impetuos. O parte din comandanṭi cad în fruntea trupelor, dar oamenii nu se mai opresc. Atacul ajunge la baionetă şi face ravagii printre germani. Inamicul cuprins de panică începe să fugă, aruncând căştile şi armele în dezordine, lăsând terenul plin de cadavre, răniṭi, prizonieri, mitraliere, muniţii şi echipament.
Contraatacul reuşise şi cuprinsese rândurile demoralizate ale inamicului. O parte din artileria germană înhamă caii şi fuge de pe poziţie. La Focşani este o debandadă generală, germanii evacuează oraşul. Victoria este incontestabilă, inamicul şi-a dovedit neputinţa de a cuceri ultimul petec de pământ românesc. Mackensen, supranumit spărgătorul de front îşi vede gloria apusă pe malul Siretului. Bătălia de la Mărăşeşti prin durata, forţa şi intensitatea ei a fost cea mai mare bătălie care s-a dat pe frontul românesc! În această bătălie a luat parte şi aliata noastră loială Franţa, prin consilierii ei şi prin armamentul pe care ni l-a dat. Sacrificiul Franţei pe câmpul de luptă românesc în Primul Război Mondial a fost sublim!”
[Înregistrare realizată de familie în 1979, donată în 1995 Arhivei de istorie orală; consultant ştiinṭific prof. dr. Corneliu Andonie, muzeograf la Muzeul Militar Naṭional]
