Emmanuel Macron, care, la vârsta de 39 de ani, a adus tinereţe şi vigoare preşedinţiei franceze, îşi creează de asemenea o reputaţie legată de limbajul său înţepător. În timpul unei vizite la o companie aflată în dificultate din sud-vestul ţării, în cursul zilei de miercuri, Macron a fost filmat discutând despre ciocnirile dintre poliţie şi muncitorii care protestau împotriva politicilor sale economice. „În loc să facă atâta nebunie, unii dintre ei ai face mai bine să vadă dacă nu se pot angaja acolo”, a spus preşedintele, referindu-se la fabrica de aluminiu care se luptă sa găsească muncitori. „Unii dintre ei au şi calificarea pentru aşa ceva”, a mai afirmat el, adăugând „Nu e chiar aşa mare diferenţa”. Comentariile au apărut la televiziuni şi pe Twitter, unde au fost comentate de extrema dreaptă şi de cea stângă, care îşi doresc să îi creeze lui Macron, fost bancher de investiţii, imaginea de preşedinte al bogaţilor, rupt de oamenii de rând. Florian Philippot, până de curând al doilea om din partidul de extremă dreaptă Frontul Naţional, l-a descris pe Macron ca „dispreţuitor” faţă de cetăţenii francezi cu venituri mici. O acuzaţie similară a făcut şi Clementine Autain, din partidul de extremă stângă Franţa Nesupusă.”Demonstrează un mare dispreţ de clasă”, a afirmat ea. „Nu se poate abţine de la comentarii nedrepte la adresa maselor”. Noul purtător de cuvânt al lui Macron, fostul jurnalist Bruno Roger-Petit, a postat rapid pe Twitter filmarea completă a discuţiei purtate de Mcron, afirmând că rivali ai preşedintelui fac să circule fragmente care îl pun pe acesta într-o lumină mai proastă decât este cazul.”Trunchiate şi scoase din context”, a descris el fragmentele publicate de social media.
„Emmanuel Macron sublinia faptul că depistarea de soluţii privind locurile de muncă este responsabilitatea tuturor”. Aceasta nu este prima dată când Macron a provocat controverse prin limbajul său şi apoi nu a arătat semne de regret. În timp ce, deseori, discursurile sale erudite sunt dantelate cu referinţe literare care îi arată educaţia elitistă, preşedintele are tendinţa de a folosi cuvinte peiorative în comentarii spontane, despre care criticii afirmă că îl fac să pară arogant. În luna septembrie, în timp ce finaliza schimbările aduse legii muncii, pentru a face angajările şi demiterile mai simple, el a afirmat că nu se va pleca în faţa „leneşilor” care rezistă reformei. În luna iulie, în timpul unei vizite la un centru tehnologic din Paris, a vorbit despre „cei care reuşesc şi cei care sunt nişte nimeni”. Iar în 2016, când a fost confruntat de sindicalişti furioşi, în timp ce era ministrul al economiei, Macron a fost înregistrat spunând : „Nu mă sperii cu tricoul ăla. Cel mai bun mod de a plăti pentru un costum este să munceşti”. Acest gen de limbaj a mai afectat şi alţi preşedinţi francezi, în trecut. Nicolas Sarkozy a provocat comentarii în timp ce era ministru de interne, în 2005, când a etichetat tinerii aflaţi în spatele celor mai grave acte de violenţă urbană din ultimele decenii drept „drojdia socieţii”, comentariu care l-a urmărit ca preşedinte. Francois Hollande a fost acuzat de fostul său partener că s-ar fi referit la oamenii săraci drept „ştirbi”, subminându-i efortul de a se portreztiza drept un prieten al nevoiaşilor./aionita/menescu
(REUTERS – 5 octombrie)
