„Voi aveţi ceasuri, noi avem timp” obişnuiesc să spună africanii. Considerat cel mai lung tren din lume, „şarpele de fier” însumând circa trei kilometri, cu peste 200 de vagoane, are tot timpul din lume să străbată marea de nisip, pe o distanţă de 700 de kilometri, în circa 20 de ore, prind deşertul Mauritaniei. Transportă peste 16 milionae de tone de minereu de fier pe an, de la mina din Zouerate, spre Nouadhibou, cel mai important centru economic al ţării nord-africane, situat pe coasta Oceanului Atlantic. În inima deşertului, „maşinăria infernală” huruie zi şi noapte transportând minereul, dar şi călători ce se aventurează prin aceste pustietăţi. Vagonul destinat pasagerilor nu are nici uşi, nici geamuri, fiind total deschis, însă unii nu se sfiesc să se cocoaţe în vârful mormanelor de minereu, de unde se vede mai bine peisajul şi „aerul condiţionat” este asigurat.
Depinzând de ritmul de lucru de la fabrica unde se procesează minereul, trenul nu are nici ore fixe, nici staţii clare, lungul şir de vagoane traversând spectaculosul deşert liniştit şi enigmatic străbătut doar de lungi convoaie de cămile şi de nomazi. În sens invers, de la Nouadhibou la Zouerate, trenul goneşte mai repede, căci vagoanele sunt goale pe drumul de întoarcere spre mină, călătoria durând doar în jur de 16 ore. În timpul războiului dintre Mauritania şi Sahara Occidentală, spun localnicii, trenul era adesea atacat de facţiuni din ambele tabere implicate în lupte, căci transporta alimente, arme sau persoane între teritoriile aflate în conflict.
(Cristina Zaharia)
