Este lesne de observat că democraţia liberală, care a dominat lumea după căderea cortinei de fier şi dispariția URSS, chiar dacă nu a cedat locul unui curent politic mai puternic, şi-a pierdut poziţia de monopol. Populismul, autocraţia ca mod de guvernare şi cu perspectivă ca mod de organizare statală şi-a făcut loc în lume şi nu oriunde, ci chiar în Statele Unite ale Americii. Acest stil de a face politică câștigă adepţi şi în Europa, dar influenţa lor în cadrul UE este minimă.
Mai mulţi comentatori politici, cum ar fi Róna Péter sau Charles Gati consideră că populismul este doar un fenomen trecător şi nicidecum o nouă paradigmă politică, care ar putea să domine lumea pentru un timp îndelungat. În consecinţă, democraţia liberală va reieşi din defensivă şi va recâştiga teritoriile pierdute atât pe vechiul continent, cât şi în America. Motivele ar fi următoarele:
- O guvernare autocrată se bazează pe un lider carismatic şi nu pe instituţii ale statului. Or, după cum se știe, liderii sunt trecători şi mai vulnerabili decât instituţiile.
- Populismul nu are program pe termen lung. Are doar soluţii spectaculoase, care frecvent sunt „haiduceşti” şi o retorică, prin care poate să declanşeze emoţii colective, chiar foarte puternice, dar în lipsa unui program economic, social coerent, bazat pe studiul evoluţiilor economice, nicio guvernare nu poate să rămână în funcţie mult timp.
- O democraţie consolidată are mecanisme de autocorectare. Sistemul de echilibru şi de control reciproc al puterilor statului garantează că nu se pot ivi derapaje politice majore. În schimb, o conducere autocrată nu beneficiează de niciun control şi eventualele greşeli comise de marele lider nu mai pot fi reparate, iar consecinţele acestor greşeli pot distruge sistemul însuși.
Aceşti analişti au invocat evenimentele cele mai recente, cum ar fi alegerile din Franţa şi din Germania, proiectul coerent prezentat de Juncker de reformare a UE, precum şi ancheta desfășurată în Statele Unite privind implicarea Rusiei în alegerile din SUA din anul 2016, care s-ar putea solda cu demiterea lui Donald Trump.
Un prestigios politolog, Francis Fukuyama, profesor al Universităţii Stanford, cel care a obţinut un renume mondial după încheierea războiului rece prin expunerea teoriei sale despre sfârşitul istoriei (ulterior infirmată de evoluţia evenimentelor), este de altă părere, despre care recent a acordat un interviu cotidianului german de orientare liberală Frankfurter Allgemeine Zeitung.
Potrivit lui Francis Fukuyama preşedintele american nu va fi schimbat. Şansa schimbării acestuia este zero şi va rămâne în funcţie cel puţin până în anul 2020, și nici nu se poate exclude posibilitatea ca Donald Trump să fie reales. Stimulentele economice – de altfel inutile – proiectate de administraţia Trump pot încinge conjunctura atât de mult că este posibilă chiar şi o creştere de 4% a economiei americane – spune Fukuyama. Acest lucru poate să influenţeze decisiv ordinea mondială actuală, care din punct de vedere economic şi militar încă depinde considerabil de puterea Americii.
Timp de opt ani Trump poate să facă mult ca să submineze „instituţiile internaţionale”. Politologul opinează că există suficiente motive de îngrijorare, pentru că aşa îşi aminteşte că Trump este primul preşedinte american, care nici măcar nu a făcut referire la faptul că America ar sprijini valorile universale şi le-ar îndemna pe celelalte ţări să facă la fel. În schimb,Trump se înţelege bine cu liderii nedemocraţi, chiar dă impresia că îi agreează pe autocraţi. În continuare Fukuyama analizează motivele pentru care populismul şi guvernarea autocrată câştigă teren în toată lumea. El crede că populismul şi populiştii prin definiţie se remarcă prin următoarele aspecte:
- Duc o politică economică de succes pe termen scurt, dar care pe termen lung produce mari pagube.
- Se prezintă cu lideri carismatici, care se pozează în a fi adversari, sau chiar duşmani ai instituţiilor democratice.
- Vorbesc des despre faptul că sunt reprezentanţi ai intereselor „poporului”, dar în realitate sunt motivaţi doar de interese de grup.
Fukuyama identifică patru motive pentru care populismul obţine succese importante nu numai în Statele Unite, dar şi în Europa, de exemplu în Ungaria şi Polonia.
- Cu toate că nu s-a schimbat acea teză de poltică economică potrivit căreia prin globalizare, prin diviziunea internaţională economică, bunăstarea creşte peste tot, acest fenomen nu se manifestă în mod automat pentru fiecare cetăţean al fiecărei ţări. În Statele Unite salariile au stagnat mult timp. Acest lucru a însemnat că mulţi muncitori, care aparţineau clasei de mijloc, au sărăcit. Ei au devenit imaginea în oglindă a claselor de mijloc a economiilor în progres, cum este cea chinezească. Fukuyama vede în America o criză socială şi dă ca exemplu cele 60.000 de decese din cauza supradozei de droguri. Crede că aceeași criză care a lovit populaţia de culoare a Americii în anii ’80, acum i-a atins şi pe albi.
- Alt motiv al răspândirii populismului ar fi unele deficienţe ale structurilor democratice. Procesele de multe ori sunt foarte lente, este nevoie de prea mult timp pentru reforme. Dorinţa de a avea un lider puternic de multe ori izvorăşte din situaţii de echilibru între diferite forţe politice care se blochează reciproc, cum s-a întâmplat în Statele Unite.
- Al treilea şi cel mai important motiv îl reprezintă schimbările care au avut loc în dimensiunea culturală a vieţii din democraţiile consolidate. Acesta îi atinge „în cel mai periculos mod” pe cei care au aparţinut de clasa de mijloc şi acum își pierd acest statut. „Politica identitară funcţionează în întregime prin recunoştinţă” – a declarat Fukuyama. Elitele, atât în Europa cât şi în America au comis greşeli mari în această privinţă, lucru care a stimulat populismul. Fukuyama a numit ca astfel de greşeli războiul din Irak dus de SUA şi criza euro precum şi criza refugiaţilor în Europa. „Nu poate fi vorba despre Schengen, dacă graniţele exterioare nu sunt verificate.” Mai mult decât atat, migraţia în lume era în creştere independent de valul de refugiaţi, care a plecat din zonele de conflict. Acest fenomen a sporit dorinţa după întărirea identităţii culturale.
- În sfârşit, acesta a nominalizat ca un vector al populismului tehnologia. „Am crezut că internetul, digitalizarea, reţelele de socializare vor reprezenta un mijloc bun pentru întărirea democraţiei. În realitate ţări ca Rusia sau China şi-au dat seama mai repede că acestea reprezintă un mijloc eficient de manipulare”.
În fine Fukuyama crede că democraţia liberală şi-a pierdut din atractivitate şi din cauza succeselor economice ale Chinei.
Însă, ca să nu rămână cu totul pesimist, politologul afirmă că după încheierea războiului rece bunăstarea a crescut pe pământ. Şi, chiar dacă terorismul reprezintă o ameninţare, şansa izbucnirii unor războaie deschise este mult mai mică decât în trecut.
Autor: Székely Ervin, RADOR
