Orientul Mijlociu se menţine în atenţia presei internaţionale nu doar prin conflictele propriu-zise, ci şi printr-un război al declaraţiilor.
De exemplu, Ministerul rus al Apărării afirmă că, „deşi Statele Unite susţin că luptă împotriva terorismului din întreaga lume, ele acoperă, de fapt, Statul Islamic”, după cum relatează cotidianul american „The New York Times”. Potrivit aceluiaşi ziar, „forţele americane ar fi împiedicat nişte atacuri ale armatei ruse împotriva militanţilor Statului Islamic din localitatea siriană Albu Kamal”. Pe de altă parte, tot ieri, „Franţa a cerut Rusiei, o aliată a regimului de la Damasc, să îşi înceteze atacurile care, în opinia sa, sunt inacceptabile şi care s-au soldat cu moartea a 60 de oameni în piaţa unei localităţi ocupate de rebelii care luptă împotriva regimului Assad”, după cum relevă revista franceză „Paris Match”. „Cerem aliaţilor regimului din Damasc să facă totul pentru a pune capăt ostilităţilor”, a declarat o purtătoare de cuvânt a Ministerului francez de Externe, citată de aceeaşi revistă.
Dar, după cum reiese din presă, Rusia îşi vede însă de ale ei. „O lege vizând o ripostă împotriva presei străine va fi votată astăzi (miercuri)”, informează cotidianul britanic „Daily Mail”. Ziarul precizează că, potrivit noii legi, „orice organ de presă din străinătate ar putea fi decretat drept ‘agent străin'”. Citat de publicaţia rusă „Moscow Times”, Piotr Tolstoi, vicepreşedintele Dumei de Stat, a precizat că „noile amendamente modifică Legea Presei din Rusia, dar şi o lege pe tema unor ‘organizaţii indezirabile'”. Dar este vorba totuşi despre o ripostă, pentru că, după cum aflăm din publicaţia americană „Hollywood Reporter”, „postul rus de televiziune Russia Today, finanţat de Kremlin, s-a înregistrat deja ca ‘agent străin’ în conformitate cu reglementările Departamentului american al Justiţiei”.
Dar ce se întâmplă în restul Europei? Cotidianul portughez „Diário de Notícias” observă că, „în timp ce Europa contnuă să rătăcească prin propriul său labirint, un nou fenomen apare în cadrul său: democraţiile neliberale. Mai întâi a fost Ungaria, cu Viktor Orbán şi partidul său, Fidesz. După care a urmat Polonia, în 2015, când victoria clară a partidului PiS (Lege şi Dreptate) şi virajul spre dreapta au confirmat că şi ea se numără printre asemenea democraţii”. Iar în ziarul italian „La Repubblica”, faimosul militant anticomunist Lech Walesa prezice: „Sunt demoni în Europa, iar Polonia mea riscă un război civil. Trebuie să reinventăm politica. Altminteri, vechii fascişti şi naţionalişti renăscuţi vor rămâne. Masele care îl ovaţionează pe Kaczinski în Polonia, pe Trump în SUA şi o serie de partide politice din Franţa relevă faptul că oamenii s-au săturat de vechile structuri. Mă tem că vor urma evenimente sângeroase”./adanga/sdm2
Alexandru Danga, Agenţia de presă RADOR
