Aşa cum Rador v-a informat în mai multe rânduri, se conturează un plan european, potrivit căruia acele state care nu respectă valorile comune ale Uniunii Europene să fie sancţionate cu reducerea drastică a finanţărilor comunitare. În vara acestui an am scris şi despre declaraţia cancelarului austriac Christian Kern acordată cotidianului Frankfurter Allgemeine Zeitung, potrivit căreia întrucât „regimurile” din Polonia şi Ungaria nu pot fi schimbate din interior (pentru că sistemul democratic nu funcţionează n.r) trebuie tăiate finanţările acestora de la UE, pentru ca în acest mod să fie convinse să se „integreze într-o politică economică europeană comună”. Kern a propus chiar ca UE să nu fie obligată să-și motiveze tăierea finanţărilor pentru a evita dispute juridice inutile cu statele membre.
Această idee pare că are din ce în ce mai mulţi adepţi. Recent, prestigiosul cotidian britanic The Financial Times a scris despre acest subiect, în vizor aflându-se din nou Ungaria şi Polonia. Autorii: Michael Peer şi Alex Barker pornesc de la ideea că problema principală a Comisiei Europene este că nu deține mijloacele eficiente pentru a convinge statele membre să respecte domnia legii în ţările lor. Mecanismele existente presupun proceduri lungi, complicate şi birocratice, care pentru a fi aplicate necesită un consens larg, care practic nu se va realiza niciodată. De aceea, pare atractivă ideea ca Bruxelles-ul „să lovească la buzunar” pe cei reticenţi în respectarea reglementărilor comunitare.
Ambasadorii din ţările membre acreditaţi la UE au demarat săptămâna trecută dezbaterile referitoare la finanţările din fondurile de coeziune, iar discuţiile se vor încinge când vor ajunge la problemele bugetului pe termen lung. Şi dacă în această stare incipientă a dezbaterilor se pot descoperi anumite trimiteri la ideile prezentate mai sus, atunci acesta nu este un semn bun pentru Ungaria şi Polonia. Germania în trecut a susţinut că acordarea de bani din fondurile structurale să fie condiţionată de respectarea domniei legii.
Întâlnirea de săptămâna trecută a arătat că Berlinul nu este o voce singulară. Planul a fost susţinut de mai mulţi finanţatori al bugetului UE. Constelaţia planetelor se pare că este favorabilă ca bugetul UE pentru perioada 2021 – 2027 să se bazeze mai degrabă pe condiţionări decât pe necesităţi. Aceste condiţii asigură un mijloc mai eficient pentru susţinerea normelor democratice decât procedura greoaie a articolului 7 (art. 7 din Tratatul de la Maastricht reglementează posibilitatea excluderii unui stat membru din UE n. r.) În timp ce majoritatea ţărilor membre crede că sunt justificate îngrijorările Comisiei Europene în legătura cu Polonia, există dubii dacă declanşarea procedurii stabilite de art. 7 este oportună, nu în ultimul rând pentru că acesta necesită consens. Şi criza catalană a modificat în mai multe capitale concepţiile privind măsurile care ar trebui luate împotriva Varşoviei.
Dezbaterile despre buget au demonstrat că exisă modalităţi mult mai simple şi imediate, pentru a arőta lumii că acţiunile unui stat au şi consecinţe. Aplicarea condiţiilor mai severe se armonizează şi cu necesitatea de a se găsi noi modalităţi de compensare a diminuării bugetului UE, care se va întâmpla odată cu ieşirea Marii Britanii din UE.
Ideea se potrivește ca o mănuşă ţărilor care plătesc mai mult în bugetul comun, dacât primesc de acolo. Desigur, nu va fi pe placul Poloniei şi Ungariei, ambele state fiind în conflict cu Bruxelles pentru încălcarea principiilor statului de drept. Amândouă statele primesc sprijin financiar consistent. Polonia primeşte suma cea mai mare din fondurile structurale, şi anume 80 de miliarde de euro, pentru perioada anilor 2014 – 2020. În cazul Ungariei aceasta sumă este de 25 miliarde de euro, ceea ce reprezintă mai mult de 3% din GDP-ul acestei ţări şi este raportul cel mai ridicat dintre statele membre. Cu toate acestea, UE trebuie să mai soluţioneze câteva probleme practice: de exemplu cum se poate măsura domnia legii? Faţă de Berlin, entuziasmul celorlalte ţări plătitoare poate că va fi mai moderat. Ne aflăm la începutul unei dezbateri care poate rezolva câteva probleme greu de soluţionat, dar poate să creeze altele noi – concluzionează The Financial Times.
Autor: Székely Ervin. RADOR
