Cum este privită România în presa maghiară?

Începând cu 1 decembrie Agenţia naţională de ştiri din Ungaria MTI a lansat un flux de ştiri în limba română. Acest lucru are loc în urma discursurilor mai multor politicieni maghiari, cum ar fi de exemplu vicepremierul Semjén Zsolt sau ministrul de externe Szíjjártó Péter care au vorbit despre importanţa crescută pe care o are România din punct de vedere economic şi politic pentru Ungaria. Pornind de la acest fapt, am fost curioşi să vedem cum este reflectată România în presa maghiară. Pentru a obţine o imagine cât-de cât reală, am ales şase publicaţii, cu audienţă mare din presa centrală maghiară, pe care le-am monitorizat începând din 1 ianuarie 2017 până în prezent. Dintre acestea trei sunt care susţin guvernul actual (Magyar Idők, Demokrata, Magyar Nemzet) şi trei sunt critice faţă de puterea de la Budapesta (Népszava, Hvg.hu, Index.hu).

Din punct de vedere statistic am putut constata că dintre toate ţările din vecinătate, interesul presei maghiare este cel mai mare faţă de România. Multe publicaţii au corespondenţi în România care transmit regulat articole de aici. Mulţi dintre ziarişti care lucrează în Ungaria provin din România, cunosc limba română şi au acces la toate informaţiile publice din ţara noastră.

În publicaţiile amintite motorul de căutare cel mai popular a găsit nu mai puţin de 3248 articole în care figurează cuvântul România. Dintre acestea, presa guvernamentală are o pondere mai mare (1852). În ceea ce priveşte tematica aleasă, am împărţit articolele în diferite categorii şi am obţinut următoarele date:

Din această statistică putem observa că presa guvernamentală este mai sensibilă la problemele minorităţii maghiare, până când presa de opoziţie urmăreşte cu atenţie evoluţiile de pe scena politicii interne (demonstraţiile de la începutul anului, schimbarea guvernului din luna mai şi disputele dintre liderii coaliţiei de guvernare şi preşedintele Iohannis) şi dezvoltarea relaţiilor economice, respectiv situaţia economiei româneşti.

În ceea ce priveşte stilul articolelor despre România, majoritatea covârşitoare a acestora (93%) sunt ştiri, informaţii, relatări de la diferite evenimente, formulate pe un ton neutru. În aproximativ 4% dintre articole (exclusiv în presa guvernamentală) se poate observa prezenţa unor stereotipuri neargumentate (România dintotdeauna urmăreşte asimilarea minorităţilor; se poate prezuma o anume ostilitate sau subiectivism din partea autorităţilor române atunci când tratează problemele minorităţilor naţionale, în special ale celei maghiare). Ştiri false sau vădit trunchiate despre România nu am găsit, însă aproximativ 3% dintre articole nu sunt suficient documentate, sau se referă la fapte şi situaţii care între timp s-au schimbat. Articole de opinie dedicate situaţiei din România sunt foarte puţine (doar 17 în total de la cele şase publicaţii). Majoritatea acestora tratează problemele minorităţii maghiare din România (cenzura din presa maghiară din România, incidentele de la Tabăra din Tuşnad, retragerea Ordinului Steaua României lui Kelemen Hunor etc.). Problemele de politică internă sunt puse de obicei într-un context mai larg, european sau se face o comparaţie între politica guvernului maghiar şi român în diferite domenii). Mai ales în presa guvernamentală se poate observa o practică şi anume că situaţia din România este folosită pentru a argumenta justeţea politicii guvernului maghiar (secuii îi sunt recunoscător lui Orbán Viktor, Gyurcsány Ferenc (fostul premier al Ungariei, cel care recent a propus retragerea dreptului de vot cetăţenilor maghiari care nu au domiciliul în Ungaria) să meargă în Ţinutul Secuiesc şă afle ce gândesc despre el secuii etc.

În concluzie, putem constata că interesul presei maghiare faţă de România este mare. Falia care există între presa guvernamentală şi cea de opoziţie din Ungaria se poate observa şi în modul de tratare al problemelor româneşti. În acest context, este interesant de observat că guvernul actual din România cât şi partidele care îl susţin sunt privite cu reticenţă, dacă nu chiar cu suspiciune, atât de către presa de opoziţie cât şi de cea guvernamentală. Prima consideră că nu doreşte eradicarea corupţiei, iar cea de a doua îl doua critică pentru lipsa de flexibilitate faţă de solicitările minorităţii maghiare.

(Autor: Székely Ervin, RADOR)