După împovărătoare persecuţii îndurate în numele nestrămutatei sale credinţe, într-o zi de 6 decembrie a anului 343 pleca din această lume dăruitul episcop al cetăţii Mirei, cucernicul Nicolae, fiind îngropat în cripta bisericii în care slujise. Mai apoi, s-a descoperit că la mormântul său izvora un fel de mir tămăduitor, astfel că evlavia faţă de el s-a adâncit, iar data morţii sale s-a transformat într-o zi sărbătorită prin rugăciuni, pelerinaje şi procesiuni, mai târziu adăugându-se, în epoca modernă, şi variate aspecte comerciale. În decursul unui secol de la ridicarea sa la Cer, Nicolae a fost consacrat ca sfânt, fiind de atunci până în zilele noastre venerat ca făcător de minuni şi ca ocrotitor al multor categorii sociale şi profesionale, cum ar fi marinari, bancheri, savanţi, orfani, muncitori, călători, negustori, judecători, victime ale greşelilor judiciare, parfumeri, farmacişti, producătorii de sticlă de Murano, şi mai ales al tuturor copiilor şi al celor aflaţi în orice fel de nevoie sau suferinţă. La Bari, unde se află acum relicvele sale, pe 6 decembrie, an de an, clerul bazilicii cu hramul sfântului coboară un recipient în criptă, pentru a extrage o parte din mirul ce izvorăşte din oseminte, şi sticluţe cu acest mir sunt trimise peste tot în lume.
Menţionat pentru prima dată în secolul al VI-lea, în Martirologiul roman, într-un episod în care Sfântul Nicolae i s-a arătat în vis împăratului Constantin cel Mare, cerându-i să ierte câţiva soldaţi osândiţi la moarte, apoi în Legenda Aurea, în secolul al XIII-lea, Sfântul Ierarh Nicolae din Mira, astăzi Demre, din Turcia, a urmat paşii lui Iisus, într-un pelerinaj în Ţara Sfântă, şi şi-a dedicat viaţa slujirii Domnului şi a protejării celor aflaţi în necaz şi în primejdie, el fiind hărăzit cu darul facerii de minuni. Se spune că, pe mare fiind, o furtună puternică a ameninţat să distrugă vasul. Atunci, preacucernicul Nicolae s-a rugat cu speranţă, iar marinarii au fost uimiţi când vântul şi valurile s-au liniştit. Astfel, Sfântul Nicolae a devenit protectorul marinarilor şi al călătorilor. Alte povestiri despre sfânt dezvlăuie cum a salvat de foamete cetatea Mirei şi cum a mijlocit pentru mulţi acuzaţi pe nedrept. Sfântul Nicolae este portretizat în numeroase icoane aflate acum în biserici şi muzee din spaţiul ortodox, dar şi în mari galerii de artă şi muzee din ţări catolice sau protestante; icoane înfăţişându-l sunt expuse la British Museum, Temple Galery, Ikonen Museum Recklinghausen Germania, Ikonen Museum, Kampen, Olanda, Museo Nazionale di Ravenna, Italia, National Museum Stockholm, Suedia, Museum of Russia Icons din Clinton, Massachusetts, SUA, unde se află peste o mie de icoane şi artefacte religioase cuprinzând şase secole. Există foarte multe cicluri narative despre Sfântul Nicolae în manuscrise iluminate, vitralii, desene, sculpturi şi picturi. Fra Angelico l-a pictat pe sfânt, opera sa fiind adăpostită acum la Pinacoteca Vaticanului. Ambrogio Lorenzetti a pictat, în jur de 1330, „Patru istorisiri din viaţa Sfântului Nicolae”, descriind episoadele în care sfântul a fost consacrat ca episcop , a înviat un copil mort, a salvat de foamete cetatea Mirei şi a dat zestre unor fete năpăstuite. L-au pictat şi Benozzo Gozolli, Luca Giordano, Paolo Veronese şi Jacoppo Tintoretto, iar spre finele secolului al XVII-lea, pictorul olandez Richard Brakenburgh, în locul unei descrieri a sfântului, alegea ca temă atmosfera de aşteptare din ajunul sărbătorii Sfântului Nicolae.
Capele şi biserici dedicate sfântului au fost construite în multe ţări şi, pe măsură ce popularitatea sa s-a răspândit, el a devenit protector al Greciei, al regiunilor italiene Apulia şi Sicilia şi al multor oraşe din Peninsulă, al oraşului spaniol Alicante, al regiunii franceze Lorraine/Lorena, ca şi al unor oraşe din Germania, Austria, Anglia, Elveţia, Belgia, Olanda, Rusia, unde a devenit deosebit de iubit, după ce Marele Cneaz Vladimir I, botezat ortodox, numit şi cel Asemenea Apostolilor, a adus povestirile despre cucernicia şi devotamentul Sfântului Nicolae în patria sa. Deşi cripta Sf ântului Nicolae de Mira devenise loc de pelerinaj, din cauza numeroaselor războaie şi atacuri din regiune, mulţi s-au temut că accesul la mormânt ar putea deveni dificil. Se spune că relicvele au fost atunci furate de nişte marinari italieni, pentru a fi duse la Roma, însă pe drum sfântul li s-a arătat cerând să fie duse la Bari; o altă variantă a legendei susţine că un preot din Bari a avut un vis cu Sfântul Nicolae, care l-a îndemnat să dea de veste clerului să ia moaştele sale şi să le aducă în acest oraş. Astfel, în 1087, preoţii italieni ajunşi la Mira au strâns mir în vase şi au luat moaştele sfântului, pornind înapoi spre Italia. Întorşi la Bari, au aşezat osemintele în biserica Sfântul Ioan Înaintemergătorul, aflată lângă mare. Doi ani mai tarziu, după ce cripta dedicată sfântului a fost terminată şi Papa Urban al II-lea a sfinţit-o, Bari a devenit unul dintre cele mai mari centre de pelerinaj ale Europei. Impunătoarea biserică a Sfântului Nicolae, Bazilica di San Nicola, a fost ridicată între anii 1087-1197, la final relicvele sfântului făcător de minuni fiind mutate în acest nou lăcaş, un sublim exemplu de arhitectură romanică. Majoritatea relicvelor Sfântului Nicolae se păstrează la biserica din Bari, care se poate lăuda cu iluştri vizitatori, de-a lungul timpului. În 1096, înainte de a se îmbarca spre Orient, au venit să ceară binecuvântarea sfântului aproape toţi marii cavaleri ai primei Cruciade. Papa Urban al II-lea, care a declanşat prima Cruciadă, a venit aici de două ori. S-au închinat la altarul Sfântului Nicolae, între alţii, Papa Inocenţiu al II-lea, regele Guillaume al II-lea al Siciliei, zis Cel Bun, Ferdinand de Aragon, regele catolic al Spaniei, Sfânta Brigita a Suediei, ţarul rus Nicolae al II-lea, „Regele gentilom” Victor Emanuel al II-lea, „Regele Victorios” Victor Emanuel al III-lea, Benito Mussolini şi înalte feţe bisericeşti, cum ar fi Bartolomeu, azi patriarh al Constantinopolului, (mitropolit al Philadelphiei, la vremea vizitei), Kirill, patriarhul Moscovei, azi, pe atunci mitropolit de Smolensk, Papa Ioan Paul al II-lea, principii britanici Charles şi Diana şi cosmonautul rus Aleksei Leonov, primul pământean ajuns în spaţiu.
În afară de relicvele aflate la Bari, al doilea mare adăpost de moaşte ale sfântului este biserica San Nicolò al Lido din Veneţia. Un fragment a ajuns la biserica San Nicolo ‘al Porto din Rimini, la începutul secolului al XII-lea. În Franţa, la Saint-Nicholas-de-Port, Lorraine/Lorena, la impozanta bazilică Saint-Nicolas se află o relicvă adusă de la Bari, în 1090. O altă relicvă, adusă de împărăteasa Alexandra Fiodorovna, soţia ţarului Nicolae I, după o vizită la Bari, a ajuns în Rusia, la Catedrala Sfântul Nicolae din Sankt Petersburg. Papa Benedict al XVI-lea a oferit, în 2008, un fragment Catedralei Sfântul Nicolae din Kemerovo, Siberia; părinţii dominicani au dăruit mir adus de la Bari, în 2002, bisericii Sfântul Nicolae din Kiev, Ucraina. Domnitorul român Mihai Viteazul a primit de la cardinalul de Bari, în semn de preţuire pentru faptele sale de vitejie împotriva păgânismului, mâna dreaptă a Sfântului Nicolae, pe care a îmbrăcat-o într-o casetă din aur de 24 de carate, cu nestemate, şi a donat-o Bisericii Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti, în anul 1599, spre zorii unui nou veac.
(Cristina Zaharia – RADOR)
