• Doaga de Doru Moţoc
Luni, 11 decembrie, de la ora 16:00, Teatrul Naţional Radiofonic vă invită la Teatrul Dramaturgilor Români(Calea Griviţei nr. 64 – 66), la audiţia cu public, a spectacolului Doagade Doru Moţoc, adaptarea radiofonică şi regia artistică Mihai Lungeanu. Intrarea liberă. Premiera radiofonică va avea loc marţi, 12 decembrie, ora 20:00, la Radio România Cultural.
În distribuţie: Gabriela Popescu, Ioana Calotă, Mircea Constantinescu, Valentin Teodosiu, Daniel Badale, Mihai Dinvale, Dan Aştilean, Ionuţ Kivu, Vasile Manta.
Doaga de Doru Moţoc este o comedie de moravuri în două părţi, o oglindă teatrală fidelă a profilurilor morale contemporane, o cavalcadă de situaţii şi caractere comice, construite în buna tradiţie a comediilor lui Teodor Mazilu, Ion Băieşu, ori Dumitru Solomon. Cu un umor agreabil, lipsit de vulgaritate, dar acid şi necruţător, personajele lui Doru Moţoc se întrec în a-şi demonstra reciproc inadaptarea la vremurile noi. Pretextul doagei pierdute (sau sărite) face trimitere la pierderea echilibrului, a raţiunii, a normalităţii, a armoniei şi firescului relaţiilor interumane în societatea românească de după 1989. Situaţiile hilare, bine conduse şi structurate, prezintă în tuşe caricaturale un eşantion al umanităţii adunate întâmplător într-o staţie de autobuz. Locul devine o veritabilă scenă de teatru prin care trec tipologiile lumii de azi cu poveştile caracteristice tranziţiei româneşti. Printr-o distribuţie bine aleasă şi atent echilibrată, piesa oferă ascultătorilor plăcerea unei comedii de „modă nouă” cu personaje fără epocă: şeful, femeia uşoară, angajatul slugarnic, întreprinzătorul interlop.
Doru Moţoc este un autor dramatic cu piese montate în ţară şi străinătate, apreciat pentru piese ca Zborul – ce fericire, Undeva o lumină sau La Colorado, aproape de stele. Dramaturgul este creatorul conceptului de „teatru imaginativ”, adică teatru fără didascalii, dar şi un consecvent susţinător al dramaturgiei contemporane, organizând 15 ediţii ale Festivalului bienal de dramaturgie Goana după fluturi din Tetoiu (jud. Vâlcea).
Regia de montaj: Monica Wilhelm şi Robert Vasiliţă. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia tehnică: Vasile Manta. Regia muzicală: Patricia Prundea. Redactor: Oana Cristea Grigorescu. Regia artistică: Mihai Lungeanu.
• Superproducţia Quo Vadis de Henryk Sienkiewicz
Teatrul Naţional Radiofonic prezintă în premieră superproducţia Quo Vadis de Henryk Sienkiewicz. Traducerea: Stan Velea. Dramatizarea radiofonică: Rodica Suciu Stroescu. Regia artistică: Diana Mihailopol. Cele opt episoade ale serialului radiofonic Quo Vadis se vor difuza în perioadele 11-15 şi 18-20 decembrie, de la ora 22:30, la Radio România Cultural.
Selecţiuni din serialul Quo Vadis vor putea fi audiate în avanpremieră marţi, 12 decembrie, de la ora 17:00, la Muzeul Naţional al Literaturii Române (Str. Nicolae Creţulescu nr. 8, Bucureşti). Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.
Distribuţia: Marius Stănescu, Marius Bodochi, Mihai Constantin, Gelu Niţu, Constantin Dinulescu, Dan Aştilean, Oana Maria Mărgineanu, Rodica Lazăr, Emilia Popescu, Crina Mureşan, Rodica Mandache, Marian Lepădatu, Gavril Pătru, Dan Clucinschi, Gavriil Pinte, Alexandru Potocean, Orodel Olaru, Petre Nicolae, Ştefan Velniciuc, Amalia Ciolan, Nicolae Călugăriţa, Mihai Verbiţchi, Vasile Manta, Marius Călugăriţa, Ioana Calotă, Ruxandra Maniu, Cristian Simion, Violeta Berbiuc, Ion Arcudeanu, Patricia Prundea, Domnica Ţundrea, Alexandru Philippide şi copilul Silviu Stănescu. Interpret la instrumente cu coarde Victor Prundea. Regia de montaj: Monica Wilhelm. Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală şi corepetitor: Patricia Prundea. Regia tehnică: Vasile Manta. Redactor şi coordonator de proiect: Domnica Ţundrea.
Teatrul Naţional Radiofonic şi-a propus să îmbogăţească Fonoteca de aur a radioului public cu serialul Quo Vadis de Henryk Sienkiewicz, superproducţie radiofonică, ipostază sonoră remarcabilă a unui puternic şi tulburător roman, care, pe fundalul unei poveşti de iubire, înfăţişează Roma secolului I după Hristos şi persecutarea creştinilor în perioada lui Nero. Împăratul ucigaş, crud şi răzbunător, este, în egală măsură, în viziunea lui Sienkiewicz şi implicit în transpunerea radiofonică, un personaj grotesc, un cabotin, un clovn închipuit, obsedat de calităţile lui de poet. Dincolo de întâmplările ce se desfăşoară într-o succesiune rapidă şi captivantă, importantă devine descoperirea creştinismului, o religie a sacrificiului şi a iubirii necondiţionate. Titlul romanului este reprezentat de întrebarea pe care Sfântul Petru i-a adresat-o lui Iisus Hristos, pe care l-a întâlnit atunci când voia să fugă din Roma: Quo Vadis, Domine? (Încotro, Doamne?).
Henryk Sienkiewicz este unul dintre cei mai mari autori polonezi şi o voce distinctă în proza europeană de factură realistă. Pentru romanul Quo Vadis, el a primit în 1905 Premiul Nobel.
Dramatizarea radiofonică excelent realizată de Rodica Suciu Stroescu a extras întâmplările esenţiale ale romanului, aşezându-le într-o succesiune elocventă, în scene de o mare plasticitate. Diana Mihailopol s-a apropiat de acest univers fascinant cu duioşie şi înţelegere, izbutind un spectacol armonios care accentuează semnificaţiile textului. Consideraţiile asupra istoriei, gândurile despre mecanismul puterii politice se îmbină cu ironia, cu lirismul şi cu pasaje de o neînchipuită frumuseţe… Iubirea este privită nu doar ca sentiment ce se naşte între doi oameni, ci transcende viaţa şi devine iubire în sens creştin, iubire de oameni şi iubire a divinităţii.
Distribuţia spectacolului radiofonic adună mari nume ale momentului teatral actual, actori extraordinari, chemaţi să se confrunte cu partituri generoase, nuanţate şi extrem de ample, cărora le-au dat viaţă într-un chip tulburător.
Muzica, plină de forţă evocatoare, aleasă cu profundă sensibilitate şi totodată cu ştiinţa dozei exacte, de către regizorul muzical Patricia Prundea şi coloana sonoră realizată de Vasile Manta contribuie la împlinirea unui întreg artistic rafinat.
Astfel, serialul radiofonic Quo Vadis de Henryk Sienkiewicz reînvie o lume şi ne determină să vedem cu ochii minţii, în tablouri vii, cu o mare putere de sugestie, întâmplări dramatice, neprevăzute, cu un puternic impact emoţional.
