Joi, 14 decembrie, se împlinesc 737 de ani de la prima atestare documentară a Cetăţii Sighişoara, considerată cea mai mare cetate medievală din Europa locuită fără întrerupere, dar şi cea mai bine păstrată cetate orășenească din Transilvania şi cel mai atrăgător şi mai complet ansamblu urban medieval din România, care a devenit patrimoniu mondial al UNESCO din anul 1999.
Conform unor mărturii, în anul 1191, pe locul în care se află Sghişoara de astăzi, se afla postul de pază militară romană Sandava, întemeiat de colonişti germani din regiunea Rinului de nord, care fuseseră invitaţi să se aşeze în Transilvania de către regele Ungariei, Géza al II-lea, pentru a apăra graniţele de est. Aici, coloniştii primesc în folosinţă „fundus regius” („pământ crăiesc”) şi se bucură de drepturi şi privilegii deosebite.
În anii 1241-1242 a avut loc marea invazie tătară și distrugerile ei, pe vremea când cetatea încă nu era fortificată, urmată de o perioadă de regres a zonei.
Însă, istoria scrisă a Sighișoarei începe abia în anul 1280, anul primei atestări documentare a cetăţii sub denumirea de „Castrum Sex”.
Conform documentelor, cetatea a fost construită iniţial doar pe vârful dealului înalt de 425 metri, aşezat în mijlocul localităţii, astăzi „Dealul cetăţii”. În aceeaşi perioadă, ordinul călugărilor dominicani întemeia aici o mănăstire.
În anul 1298, papa Bonifaciu acorda, printr-un document, o indulgență mănăstirii, în care este menţionat pentru prima dată numele orașului, sub titulatura Schespurch.
Urmează o perioadă de înflorire în care orașul capătă statut de reședință de comitat – în anul 1339, apoi se construiește biserica „Sfântul Nicolae” – în anul 1345, iar în anul 1367 este menţionat documentar pentru prima dată ca oraş – civitas Seguswar.
În anul 1350 începe construcţia zidului cetăţii, ce are o lungime de 950 metri, înălţimea iniţială fiind de patru metri, urmată, în secolul al XV-lea de o supraînălţare cu alţi patru metri, spre protecţie împotriva invaziilor otomane. În interiorul acestor ziduri s-au construit mai apoi principalele clădiri ale orașului şi, tot în această perioadă, începe să se dezvolte și Orașul de Jos al Sighişoarei.
Cetatea a avut iniţial 14 turnuri, care aparţineau fiecare câte unei bresle, şi patru bastioane, însă, în prezent, aici mai există doar nouă turnuri şi trei bastioane, dintre care cel mai reprezentativ este Turnul cu Ceas (Turnul Orelor).
În anul 1376, Sighişoarei îi sunt înnoite statutele meșteșugarilor breslași – existau circa 19 bresle -, semn al dezvoltării economice a oraşului de la acest moment.
Între anii 1431 – 1435, Vlad Dracul, fiul lui Mircea cel Bătrân, care fusese încoronat la Nürnberg de împăratul Sigismund de Luxemburg drept domn al Țării Românești îşi exercita, de la Sighișoara, autoritatea asupra sudului Transilvaniei.
În această perioadă el a bătut ducaţii noi – noua monedă munteană cu ptere de circulaţie în Transilvania – şi tot de aici el se pregătea să preia puterea la sud de Munţii Carpaţi. Şi tot aici s-a născut, în noiembrie/decembrie 1431 fiul său, Vlad Ţepeş, supranumit Dracula, domn al Ţării Româneşti în anii 1448, 1456-1462 şi 1476.
În condiţiile în care la finalul acelui secol, Sighișoara devine centrul întregii Universităţii săseşti – Universitas Saxonum, la data de 6 februarie 1506, la biserica din Dealul Cetății s-a ținut o mare adunare a stărilor privilegiate, denumită Unio trium nationum, care a instituit măsuri de represiune asupra iobăgimii, măsură care avut ca finalitate, în anul 1511, o răscoală de proporţii a populației sărace, înnăbuşită de voievodul Ioan Zapolya.
În anul 1514 însă, a izbucnit răscoala condusă de Gheorghe Doja, care a afectat și Sighișoara, iar în luptele conduse de Ioan Secuiul, fratele lui Gheorghe Doja, ţăranii răsculaţi îl ucid pe primarul Sighişoarei Antonius Polner.
În anul 1526, după bătălia de la Mohacs, Transilvania intră sub suzeranitatea otomană, perioadă în care Cetatea Sighişoarei îşi consolidează autonomia şi în care cade pradă luptelor interne pentru putere.
În anul 1528 are loc primul asediu, eşuat, al voievodului Transilvaniei Ștefan Bathory, însă Oraşul de Jos avea să fie distrus complet. Doi ani mai târziu, are loc asediul oştilor lui Zapolya, care preia controlul cetății, se dedică refacerii oraşului şi acordă numeroase privilegii. Este perioada în care Sighişoara cunoaşte o dezvoltare puternică, atât economică cât şi culturală şi educativă, graţie comerţului cu Ţara Românească şi Moldova, specializării în pictură şi sculptură şi construirii unei şcoli, în anul 1522.
În anul 1601, trupele imperiale comandate de Giorgio Basta asediază din nou oraşul,
ocupă cetatea şi devastează pur şi simplu Orașul de Jos.
Doi ani mai târziu Sighişoara este cuprinsă de o epidemie de ciumă care omoară aproape jumătate din populaţia oraşului – circa 2000 de presoane.
Era momentul în care avea să înceapă un şir de nenorociri care s-au abătut asupra oraşului – jafuri, ocuparea cetății de către trupele imperiale ale lui Gheorghe Raț, care la rândul lor au jefut şi batjocorit populaţia de aici – pentru ca ordinea să fie restabilită în anul 1605, când Radu Șerban aduce întraga regiune a Târnavelor sub controlul armatelor Țării Românești.
Oraşul avea însă să joace şi mai departe un rol important pe scena politică a Transilvaniei, mai ales că dietele nobiliare transilvane erau ţinute în biserica din Dealul Cetății.
În anul 1631, aici a fost ales ca principe al Transilvaniei Gheorghe Rakoczy I, iar în anul 1658 Acaţiu Barcsai a primit jurământul de credință din partea celor trei stări, precum și firmanul de numire din partea Porții.
Însă necazurile din acest secol nu aveau să se încheie, o altă epidemie de ciumă omorând alţi 1800 de locuitori, iar un incendiu a distrus aproape mai bine de trei sferturi din oraș – cea mai mare catastrofă prin care a trecut Sighișoara în istoria existenţei sale.
Finalul de secol XVII a reprezentat momentul reconstruirii Sighişoarei, cu ajutor domnesc, mai multe dintre clădirile refăcute atunci dăinuind până în zilele noastre.
Au urmat perioade în care Transilvania cădea în stăpânirea habsurgilor, răscoala curuţilor condusă de Francisc Rakoczy al II-lea, asedierea cetăţii de către curuții conduși de Gutti Istvan, pentru ca în anul 1706, după distrugerile făcute aici de Rakoczy – neales principe al Transilvaniei – importanța strategică a Sighișoarei să decadă, concomitent cu o nouă serie de epidemii, incendii, inundaţii care au avut loc în perioada 1709 – 1788.
Următorul moment important din istoria oraşului îl reprezintă Revoluția de la 1848, când trupele generalului Bem au asediat cetatea, fiind învinse de ruşii conduşi de generalul şi prinţul Skariatin.
Din acest moment, Sighișoara, vechea cetate, și-a pierdut definitiv rolul strategic, orașul fiind colonizat cu secui. Breslele de meșteșugari, în alte timpuri fundamentul societății, au decăzut, locul lor fiind luat de mica industrie – cu precădere textilă și alimentară.
În perioada 1850 – 1860 orașul a fost legat prin șosele de Sibiu și Braşov, a urmat inaugurarea căii ferate Braşov – Arad, în 1873, iar în 1898, inaugurarea unei căi ferate înguste Sighișoara – Agnita.
În anul 1903 oraşul este electrificat iar în 1936, este introdus gazul metan.
În perioada interbelică Sighișoara este reşedinţa județului Târnava Mare, orașul cunoaşte o dezvoltare considerabilă iar populaţia, aflată în continuă creştere, devine predominant românească.
La 17 februarie 1968 Sighişoara a fost declarată municipiu, iar Oraşul de Sus a rămas cea mai mare cetate medievală din Europa locuită fără întrerupere, devenind în anul 1999 un loc remarcabil în patrimoniul mondial al UNESCO.
Să vedem acum care sunt cele mai interesante obiective turistice din cetate:
- Turnul cu Ceas – este construcţia emblematică a Sighişoarei, fiind realizat în scopuri militare, pentru apărarea cetăţii, şi locul care a găzduit şi Sfatul Cetăţii până în anul 1556. Înălţimea sa este de circa 64 de metri, având o distribuţie pe cinci nivele şi adăposteşte acum Muzeul de Istorie al oraşului
- Biserica Mănăstirii a fost zidită în dreapta Turnului cu Ceas, a fost ridicată în secolul al XIII-lea şi făcea parte iniţial dintr-o biserică a dominicanilor, astăzi dispărută. Remarcabile sunt aici tocul din piatră sculptată în stil renascentist, precum şi numeroasele covoare orientale din secolul al XVII-lea
- Scara Şcolarilor sau „Scara Acoperită” construită în anul 1654, este una dintre atracţiile Sighişoarei şi unul din elementele unice care se află aici. Obiectivul a fost construit de către primarul Johann Both pentru a uşura accesul către Şcoala din Deal, iar scara avea iniţial 300 de trepte, pentru ca în zilele noastre să se mai regăsească aici doar 175 de trepte
- Turnul Fierarilor, aflat în apropierea Bisericii Mănăstirii, a fost construit în anul 1631, fiind unul din cele mai impunătoare şi masive turnuri ale cetăţii
- Biserica din Deal, aflată în zona cea mai înaltă a Dealului Cetăţii, poate fi găsită doar urcând cele 175 de trepte ale Scării Acoperite. Lăcaşul a fost construit în anul 1345, în stil gotic, fiind cel mai important monument arhitectonic al oraşului. Se remarcă aici contraforţii exteriori cu sculpturi din piatră din secolul al XIV-lea, amvonul în stil gotic, strana mare a corului. Biserica este alcătuită dintr-o navă cu lungimea de 30 metri, cu absida semicirculară, un transept şi un turn-clopotniţă foarte înalt
- Casa Vlad Dracul – acum restaurant, a aparţinut, se pare, voievodului muntean Vlad Dracul, fiind locul în care s-a născut şi fiul mijlociu al acestuia, Vlad Tepeş. Casa reprezintă un punct de atracţie pentru cei interesaţi de mitul vampirului Dracula.
Fotografii din arhiva personală, august 2016
