Este posibil ca în câteva zile în România să se adopte pachetul cu modificări ale legilor justiţiei, pachet care a declanşat o uriaşă furtună şi a determinat activitatea de până acum a coaliţiei social-democrato-liberale ajunsă la putere în decembrie anul trecut.
Nu a constituit o surpriză că această temă se va afla în centrul politicii interne de la Bucureşti, după ce în ultimii ani a devenit evidentă subiectivitatea DNA şi a SRI în anumite probleme.
Marea majoritate a modificărilor atât de disputate de opoziţia română vizează adaptarea justiţiei române la principiile unionale, adoptarea schimbărilor propuse de multă vreme de către judecători şi procurori şi doar câteva dintre acestea conţin intenţii care ar reduce controlul procurorilor şi al serviciilor secrete în domeniul justiţiei.
Din cauza acestora din urmă s-a declanşat un uriaş val de proteste afirmându-se că puterea ar dori să pună capăt statului de drept. Faţă de ideile iniţiale majoritatea guvernamentală a operat multe îmbunătăţiri în proiectul iniţial, cedând presiunilor.
În pofida victoriei electorale majore şi a majorităţii parlamentare absolute social-democraţii nu se pot apăra convingător împotriva acuzaţiilor de corupţie adresate liderilor lor politici. În multe cazuri actiunile DNA au loc în momentele bine potrivite, dar caracterul corupt al păturii superioare a PSD este bine cunoscută de două decenii, ceea ce face ca argumentele lor să devină mai slabe în impulsionarea reformei justiţiei.
După ianuarie, când tema justiţiei a apărut pentru prima oară pe ordinea de zi a guvernului, a devenit aproape permanentă ofensiva opoziţiei care se teme pentru statul de drept şi căreia îi adaugă o importanţă prin organizarea unor mişcări de stradă.
De mai multe luni demonstraţiile se desfăşoară cu clamarea aceloraşi lozinci şi dacă în februarie participa la proteste un mare număr de cetăţeni, criticând cu o indignare sinceră măsurile preconizate de guvern, în ultimele săptămâni au mai ieşit în stradă doar unii membri, simpatizanţii din binecunoscutele organizaţii civile – despre care partea guvernamentală crede că sunt legate de numele lui Soros – cei care nu-i votează niciodată pe social-democraţi, respectiv “nemulţumiţii” liberali de dreapta.
Toate acestea s-au făcut cu o uriaşă susţinere de către media, sugerând observatorilor din afară că în România reforma justiţiei impulsionată de guvern a declanşat o nemulţumire generală ameninţând cu o explozie socială.
Numai că după câteva luni popularitatea social-democraţilor ajunşi deja la al doilea premier şi guvernând într-adevăr într-un mod nesigur şi imprevizibil nu a scăzut. Chiar şi în prezent depăşesc cu aproape 10% PNL aflat pe locul secund care nici împreună cu noul său preşedinte pe jumătate maghiar, Ludovic Orban, nu a reuşit să formeze o alternativă.
Formaţiunea liberală şi civilă USR se luptă cu conflicte interne, iar susţinerea sa este în continuă scădere. Criza este semnalată şi de faptul că şi fostul premier tehnocrat Dacian Cioloş a anunţat la rândul său că va înfiinţa un nou partid şi va întări rândurile opoziţiei. Cioloş este agreat în primul rând la Bruxelles, unde fusese comisar pentru agricultură, de asemenea este considerat omul de încredere al preşedintelui Klaus Iohannis. Preşedintele – care fusese anterior în fruntea PNL aflat în momentul de faţă în opoziţie – este singurul politician popular alpărţii care se află de partea opusă faţă de guvern.
Iohannis îşi asumă deschis rolul figurii de lider al opoziţiei, uneori cheamă şi la demonstraţii, deşi Constituţia stabileşte statutul juridic al şefului statului ca fiind independent din punct de vedere politic.
Nu este întâmplător că una din cele mai aprinse controverse de reducerea atribuţiilor preşedintelui pe marginea reformei justiţiei a fost provocată de reducerea atribuţiilor preşedintelui în numirea procurorului general.
Iohannis reprezintă o figură cheie în războiul intern şi pentru faptul că reprezintă România la întâlnirile la vârf ale UE, respectiv a fost primul lider din Europa Centrală şi de Est primit de preşedintele SUA Donald Trump. Departamentul de stat din Washington s-a aliat clar cu opoziţia de la Bucureşti, adică de parte lui Iohannis, când şi-a exprimat într-un comunicat “îngrijorarea” faţă de reforma justiţiei.
Hans Klemm, ambasadorul american care îşi exprimă cu regularitate opiniile în chestiunile de politică internă ale României a stabilit nişte legături specifice privind deciziile din legislativ.
În urmă cu câteva zile, diplomatul a afirmat la un forum din Târgu Mureş că slăbirea mediului juridic care asigură existenţa unui sistem juridic independent şi o puternică luptă împotriva corupţiei subminează capacitatea de rezistenţă a ţării făcând România vulnerabilă faţă de ameninţările sosite din exterior, inclusiv şi de cele din partea Rusiei, deoarece corupţia este scena pe care o pot folosişi actorii ostili pentru a distruge bazele unui stat rezistent.
Deci actualul guvern român lucrează pentru Moscova – poate fi extrasă eseenţa celor spuse în discursul frapant.
În partea baricadei aparţinând opoziţiei din România condusă de Iohannis sunt calificaţi drept antidemocraţi toţi aceia care sprijină reformarea justiţiei sau nu se scandalizează în măsura dorită din cauza reformei. O parte a electoratului maghiar, a formatorilor de opinie apreciază poziţia UDMR drept inacceptabilă “în tovărăşia hoţilor care încearcă să se salveze”.
UDMR, care a votat modificările propuse de coaliţia guvernamentală, a ajuns de asemenea “in partea întunecată”
Se vorbeşte însă puţin despre faptul că deja s-a făcut cu sprijin social-democrat modificarea de lege care permite ca Parlamentul să înfiinţeze prin lege şcoli pentru minorităţile naţionale.
Miza o constituie reînfiinţarea gimnaziului catolic din Târgu Mureş, a cărui activitate a fost anulată de o acţiune nu chiar corectă juridic a DNA.
Articol de István Pataky
Traducerea: Imola Stănescu
MAGYAR IDŐK (Ungaria), 19 decembrie 2017
