Timp de 40 de zile, începând din 14 noiembrie, creştinii ortodocşi sunt în perioada de post a Naşterii Domnului. În această perioadă este dezlegare la pește în fiecare sâmbătă și duminică până la 20 decembrie, la pomenirea Sfântului Ignatie Teoforul, dar și la sărbătoarea fiecărui sfânt prăznuit cu priveghere şi la praznicul împărătesc al Intrării în Biserică a Maicii Domnului – 21 noiembrie. Postul nu înseamnă doar înfrânare culinară ci şi înfrânare trupească şi curăţenie sufletească, însoţite de rugăciuni. În perioada postului este bine să evităm situaţiile conflictuale sau discuţiile în contradictoriu şi să îi iertăm pe toţi cei care ne-au supărat, ori să ne împăcăm cu cei pe care i-am supăat.
Dupa asprimea lui, postul poate fi de mai multe feluri:
- Ajunare desăvârşită – aşa numitul „post negru”, în care nu se consumă alimente şi nici lichide
- Postul aspru sau uscat – Siroragia sau ajunarea propriu-zisă, atunci când se consumă numai după apusul soarelui mâncăruri uscate – pâine, fructe uscate, sau seminţe
- Postul obişnuit – când se consumă mese regulate dar numai „de post”, fără carne şi peşte, brânză, lapte, ouă, grăsime, sau băuturi alcoolice
- Postul uşor – dezlegarea – când în cadrul unui post îndelungat, este permis consumul de vin, peşte, icre sau untdelemn, după cum prevede Tipic-ul.
Postul Nașterii Domnului este unul dintre cele patru posturi de mai multe zile din timpul anului bisericesc, iar ca importanță, este al doilea după Postul Paștelui. Având în vedere desele dezlegări la peşte din perioada Postului Naşterii Domnului, din punct de vedere al alimentaţiei, acest post este considerat mai uşor decât cel al Învierii Domnului, iar abia după cele 40 de zile înfrânare şi rugăciune, credincioşii se pot bucura pe deplin de Naşterea Domnului.
Postul Naşterii Domnului este practicat de mii de ani şi, ca şi celelalte perioade de post din an, face parte integrantă din viaţa creştinilor.
Primele mențiuni despre acest post datează din din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin și episcopul Leon cel Mare al Romei, amintind de patriarhii și drepții Vechiului Testament, care au petrecut timp îndelungat în post și rugăciune, în așteptarea venirii lui Mesia. La început, unii creştini posteau șapte zile, alții șase săptămâni, însă sinodul local din Constantinopol din anul 1166 a uniformizat durata acestui post, hotărând ca toți creștinii să postească 40 de zile, cu începere de la 15 noiembrie.
Trebuie spus că marii conducători spirituali au avut o deosebită încredere în puterea postului – în general – de a îmbunătăţi nu numai starea fizică ci şi puterea mentală. Astfel Pitagora, spre exemplu cerea ucenicilor săi să postească 40 de zile înainte de a fi initiaţi susţinând că minţile lor puteau fi purificate şi limpezite numai prin post pentru a putea înţelege învăţăturile legate de secretele vieţii.
În oraşul Alexandria din Egipt, considerat pe vremuri unul dintre centrele educaţionale ale lumii, ucenicii trebuiau să postească timp de 40 zile înainte de a studia cu maestrul lor.
În tradiţia creştină, postul Crăciunului purifică sufleteşte şi trupeşte, întăreşte organismul, pregătind oamenii pentru perioada de iarnă.
Postul nu înseamnă numai o simplă înfrânare legată de obiceiurile alimentare, ci prin lipsa consumului unor alimente de origine animală, determină o detoxifiere a organismului.
În ultima zi a postului – în ajunul Crăciunului, se ajunează, adică nu se mănâncă nimic până la ivirea luceafărului de seară – numit şi steaua Magilor.
Stilul de viaţă şi alimentatia dezechilibrată afecteaza tubul digestiv şi un post cu o alimentaţie fără proteine de origine animală ne este necesar pentru purificare şi pentru creşterea rezistenţei organismului, iar trecerea de la perioada de post la reluarea obiceiurilor alimentare, conform tradiţiilor româneşti, cu mese îmbelşugate, reprezintă o reală provocare.
În perioada postului, ficatul și tubul digestiv își îmbunătățesc funcțiile, organismul se detoxifică și tonifică însă masa de sărbători vine brusc fără a se face o trecere graduală către alimentația normală. Pentru a evita toxiinfecțiile alimentare și alte probleme de sănătate cauzate de excesele alimentare este bine ca trecerea să fie lină și să fie evitate excesele.
Este bine ca masa să fie începută cu o salată de crudități, urmată de o supă sau ciorbă caldă care pregătește stomacul pentru digestie, eventual condimentate cu coriandru, piper sau dafin, care stimulează secrețiile digestive.
Trecerea între diferitele feluri de mâncare este bine să nu fie făcută brusc ci după o pauză, pentru a da răgaz stomacului să-și îndeplinească bine funcția de digestie și pentru a evita combinarea inadecvată a alimentelor.
Referitor la băuturi, se recomandă evitarea băuturilor alcoolice, care irită mucoasa gastrică şi duc la o digestie incompletă. Cum românii nu se pot înfrâna de la consumul de alcool, este de preferat să se consume un pahar sau două de vin dar numai spre finalul mesei, şi să se evite consumul băuturilor alcoolice tari.
Este bine să fie consumate sucuri de fructe proaspete, chiar pe stomacul gol, însă după masă nu este recomandat să fie consumate fructe deoarece această combinaţie duce la fermentarea alimentelor în tubul digestiv.
De asemenea, este bine ca la dulciuri să nu fie făcute excese.
